Raportul Preşedintelui Asociaţiei Bisericilor Române din SUA, Daniel Brânzei

Daniel Brânzei

Mulţumesc Domnului şi vouă pentru privilegiul de a încheia acest mandat prezidenţial. În perioada 2009-2011 au fost doi ani de har şi de experienţe frumoase. Mă alătur de acum „foştilor“ preşedinţi ABR şi privesc cu nădejde la cei care vor avea cinstea aceasta în mandatele următoare.

Preşedintele ABR nu este nici mitropolit, nici patriarh şi nici papă, ci doar un coordonator al eforturilor şi un reprezentant al poziţiilor şi direcţiei pe care mergem împreună. De pe această poziţie, iată câteva observaţii la sfârşit de mandat şi câteva recomandări pentru lucrări care ar trebui iniţiate pe viitor.

La capitolul observaţii:

1. Trăim, fie că ne dăm seama fie că nu, o schimbare de ştafetă între veteranii lucrării şi noii veniţi. Mai sunt încă printre noi oamenii care au dus greul lucrării în anii trecuţi şi din experienţele cărora putem învăţa: Teofil Talpeş, Petru Popovici, Victor Kloes, Ioan Ştef, Pavel Nicolescu, Dumitru Toderic, Ionel Păsui, Valentin Popovici, Cornel Drăgoi, Iosif Serac, Iosif Bote, Octavian Doboş.

Alături de ei activează astăzi în RBA păstori tineri, formaţi şi veniţi din România după căderea comunismului, în anii de libertate. Ei aduc printre noi avântul noii generaţii şi contextul contemporan al lucrării Domnului din România.

Schimbarea aceasta de ştafetă s-ar fi putut face cu dificultate şi ar fi putut stârni neînţelegeri. Mă bucur să vă spun că nu s-a întâmplat aşa şi, prin harul şi călăuzirea lui Dumnezeu, atmosfera şi relaţiile dintre generaţiile diferite de păstori din RBA este bună şi plină de bunăvoinţă. Asta este o adevărată biruinţă în viaţa Asociaţiei şi trebuie s-o sărbătorim şi să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru ea.

2. A doua observaţie este în privinţa numărului de membri în RBA. Ca oricare alt grup etnic şi ca toate celelalte biserici etnice, bisericile noastre au crescut „de la aeroport“. În ultimii ani însă, statul american n-a fost prea darnic cu numărul de vize acordate românilor şi noii veniţi au fost foarte puţini. (vezi în Caietul Convenţiei Rezoluţia nr.1)

Pe de altă parte, unii din membrii bisericilor ABR au făcut tranziţia spre biserici vorbitoare de limbă engleză. Căsătoriile mixte au dus înspre alte Biserici şi Asociaţii un alt număr de români baptişti. Am observat că unele Biserici au luat iniţiativa traducerii predicilor în limba engleză şi asta a fost, cel puţin pentru moment, o soluţie. Această realitate a făcut ca numărul membrilor bisericilor ABR să scadă. Astăzi avem biserici mai mici şi în ultimii doi ani nu au fost plantate prea multe alte biserici. O excepţie s-a petrecut în Portland, Oregon, unde biserica păstorită de Nelu Brisc a plantat o biserică dincolo de râul Columbia, în oraşul Vancouver, Washington.

S-a întâmplat însă şi un fenomen nou în ABR. Biserici aflate în aceeaşi vecinătate au decis să se unească. Primele două au fost în Vancouver, Canada, unde s-a văzut maturitatea şi înţelepciunea celor doi păstori, Aurel Mateescu şi Florin Filip, împreună cu cele două comitete. Următoarele două au fost în Miami, Florida, păstorite de George Dancea şi Florin Vancea.

Probabil că dacă nu se va schimba nimic în regimul vizelor de imigrare, acest fenomen de consolidare şi fuzionare se va petrece şi în cazul altor biserici din ABR.

3. A treia observaţie este despre relaţiile dintre ABR şi Uniunea din România. În cei doi ani, reprezentanţi ai celor două organizaţii baptiste româneşti au colaborat foarte frumos şi efectiv. Reprezentanţi ai Uniunii ne-au vizitat şi au participat la întâlnirile noastre şi prezentanţi ai ABR au fost invitaţi să participe la întâlnirile speciale ale Uniunii din România. În anul 2010 vicepreşedintele Nelu Cinteanu a fost la întâlnirea anuală a Uniunii desfăşurată la Curtici, iar anul acesta, ca preşedinte, eu am participat la Congresul care a avut loc la Timişoara. Pe lângă aceste două vizite, păstori din ABR au fost în România, unde au fost foarte bine primiţi, mult apreciaţi şi puşi să predice în bisericile de acolo. Colaborarea dintre ABR şi Uniunea din România a fost foarte benefică pentru a atenua tensiunea şi tulburarea produsă în ultima perioadă de activitatea fratelui Iosif Ţon pe ambele maluri ale Atlanticului.

4. O altă observaţie este despre implicarea ABR în lucrarea bisericilor baptiste române din diaspora europeană. La invitaţia Uniunii de la Bucureşti, prin preşedintele ei Otniel Bunaciu, RBA a trimis în 2010 la Viena pe Nelu Păscuţ, ca observator la prima întâlnire pentru coordonarea lucrării din Europa. Anul acesta, un alt repzentant al ABR este invitat să participe la cea de-a doua întâlnire de acest gen, care se va desfăşura în luna octombrie , la Madrid. Vara aceasta, profitând de vizita la Timişoara, am fost şi eu să vizitez câteva biserici din diaspora europeană în Austria şi Germania. Am văzut la faţa locului că ajutorul dat de ABR până acum a fost folosit cu înţelepciune şi este dorit şi aşteptat şi în continuare. Valentin Popovici a fost şi dânsul cu un grup muzical prin Europa şi s-a întors plin de extuziasm.

5. O altă observaţie la sfârşit de mandat este în privinţa atmosferei în care se desfăşoară activitatea ABR în contextul social al societăţii româneşti. Este evident că în România şi în diaspora, Biserica Română Ortodoxă caută să-şi asigure statutul de biserică cu pretenţii „naţionale“, aruncând propagandistic asupra tuturor celorlalte biserici creştine un aer de suspiciune şi neîncredere. (vezi Rezoluţia nr. 2 din Caietul Convenţiei).

Puţini ştiţi probabil că Biserica Ortodoxă Română a încercat să cumpere dreptul de copyright pentru Biblia în traducerea Cornilescu de la Societatea Britanică, pentru a interzice apoi retipărirea şi distribuirea ei printre români. Prin intervenţii energice, acest lucru nu s-a întâmplat încă, dar problema este încă deschisă.

Pentru Biserica Ortodoxă, „sinergia“ dintre Biserică şi puterea de Stat este o problemă de doctrină. Biserica se pune la dispoziţia Statului şi Statul este rugat să pună la dispoziţia Bisericii tot ceea ce-i poate asigura existenţa şi propăşirea. Această tristă influenţă a Bisericii Ortodoxe asupra Statului Român a făcut ca Biserica Baptistă să sufere mereu într-un fel sau altul. În vremea lui Antonescu, noi eram clasificaţi răutăcios ca şi exponenţi ai comunismului. În vremea comunismului, propaganda Stat-Ortodoxie ne-a catalogat drept agenţi ai imperialismului american. După căderea comunismului în România, Statul Român înclină să dea un tratament preferenţial Bisericii Ortodoxe, în paguba celorlalte Biserici creştine.

Aparatul de propagandă din România şi străinatate este din ce în ce mai ostil cultelor neoprotestante. În bisericile ABR  au fost probabil reactivaţi agenţii şi informatorii de pe vremea comunismului. În tot felul de fiţuici şi ziare din diaspora au apărut în ultimii doi ani articole defăimătoare la adresa bisericilor şi păstorilor baptişti. Unele sunt semnate de persoane care nu au făcut şi nu fac parte din biserici şi nimeni nu le cunoaşte.

Prin bisericile noastre sunt puse în circulaţie tot felul de scrisori, mai mult sau mai puţin anonime, care încearcă să destabilizeze viaţa şi activitatea noastră, căutând mai ales să distrugă imaginea publică, mărturia noastră în societate, prin specularea unor greşeli inerente pe care le facem sau prin inventarea unor astfel de greşeli care sunt folosite apoi pentru destabilizarea şi demoralizarea noastră.

Va trebui să luăm seama de realitatea atacului propagandistic declanşat împotriva noastră şi să-l condamnăm ca atare. Va trebui să atragem atenţia celor care se pun, cu voie sau inconştienţi, la dispoziţia diavolului şi a acestui aparat propagandistic. Va trebui să fim atenţi să ne rezolvăm prompt problemele interne reale, deosebindu-le de atacurile viclene din afară. Va trebui să ne întrebăm în faţa fiecărui caz dacă acea lucrare urmăreşte sfinţirea noastră sau sfârtecarea noastră, dacă este spre slava lui Dumnezeu sau dacă nu cumva este în slujba celor care caută să ne distrugă.

Trebuie să spunem încă o dată că problemele bisericilor ABR trebuie rezolvate în perimetrul bisericilor locale prin păstorul, comitetul şi adunarea lor generală.

Au existat câteva cazuri în care ABR nu a răspuns dorinţelor anumitor membri sau grupuri mici din biserici care ne-au chemat să rezolvăm problemele semnalate de ei. Amintim şi pe această cale că ABR este asociaţia bisericilor locale autonome şi suverane, interdependente în lucrarea comună de mărturie creştină. ABR se pune doar la dispoziţia păstorilor, comitetelor şi adunărilor generale ale bisericlor locale. Solicitarea de asistenţă trebuie făcută mai întâi vicepreşedintelui teritorial şi apoi comisiei pastorale de asistenţă şi îndrumare. Pentru a putea fi reprezentantul tuturor, preşedintele ABR trebuie ţinut deoparte şi deasupra stărilor de conflict.

Slavă Domnului că, în ultimii doi ani, marea majoritate a Bisericilor ABR a avut vremuri de pace şi de binecuvântare.

Iată acum şi câteva recomandări pe care ţin să vi le supun atenţiei la sfârşitul acestui mandat.

1. Recomand discutarea situaţiei cu tipărirea revistei Luminătorul. Suntem una din foarte puţinele asociaţii care stăruiesc într-un astfel de efort. Apariţia computerelor şi rapiditatea metodelor de informare şi comunicare prin Internet a dus la slăbirea interesului pentru publicarea revistelor costisitoare. De câţiva ani, ABR face eforturi stânjenitoare pentru a mări numărul de abonamente în biserici. Banii obţinuţi din abonamentele actuale nu asigură apariţia şi distribuirea revistei. Ni s-a sugerat în trecut că ar fi vorba de o nemulţumire în ce priveşte calitatea revistei. În ultimii doi ani însă, prin angajarea unui specialist grafician de profesie, Marius Şerban din Sacramento, Luminătorul arată mai bine ca foarte multe reviste de limbă română, creştine sau nu. În ciuda acestui fapt, numărul de abonamente nu a crescut semnificativ. Este o problemă care va trebui rezolvată cumva, pentru că, în prezent, revista trage fonduri din alte activități ale ABR.

2. Recomand continuarea programelor ABR dedicate tinerilor şi adolescenţilor. Taberele anuale de la Colorado au fost un mare succes. Festivalurile corurilor de tineret ţinute anii aceştia la San Francisco au fost foarte bine organizate şi s-au bucurat de rezultate cu mult peste aşteptările noastre. Conferinţele misionare organizate de RBYA pe ambele coaste ale Americii au adunat liderii locali ai lucrării cu tinerii şi au contribuit la educarea şi inspirarea lor.

3. Recomand continuarea preocupărilor speciale pentru copiii din bisericile ABR. Probabil că lucrarea cu copiii a fost şi este unul din punctele forte ale bisericilor baptiste. Organizarea Şcolilor de Vacanţă (VBS) a făcut ca fiecare biserică să poată sluji nu numai copiii membrilor, ci şi să facă misiune pentru copiii familiilor de români şi neromâni din jur.

4. Recomand continuarea grupării cântăreţilor şi instrumentiştilor din bisericile RBA în coruri şi orchestre care să colinde bisericile nu numai în perimetrul ABR, ci şi în Europa şi, mai ales, în România şi Moldova. Subliniez meritul pe care îl au în aceste lucrări dirijorii celor două coruri bărbăteşti mari, Iacov Brâncoveanu (Agape) şi Samuel Prelipceanu (Laudă Mielului). Pentru anul viitor, Samuel Prelipceanu intenţionează să ducă un cor reunit al tinerilor din ABR într-un turneu european. Daţi-i tot concursul şi ajutorul de care are nevoie.

5. Recomand continuarea tipăririi Manualului pentru Şcoala Duminicală. Echipa de traducători de anul acesta, coordonată de Florin Filip (Seatle), ajutat de Aurel Mateescu (Vancouver, Can) şi George Bisorca (Portland) au făcut o treabă exemplară.

6. Recomand intensificarea colaborării şi părtăşiei bisericilor baptiste române locale care se află în zone geografice apropiate. Astăzi, ABR se întinde de la Montrealul canadian până la San Diego în California, de la extremitatea de sud-est a oraşului Miami din Florida până la extremitatea din nord-vest a oraşului Vancouver din Canada. Dacă aşteptăm să ne întâlnim doar la adunările anuale ale Convenţiei, numărul celor care vor putea călători la astfel de distanţe va fi din ce în ce mai mic, raportat la numărul total al membrilor ABR. Fără să renunţăm la coordonarea tuturor în structura comună a ABR sunt necesare iniţiative noi, care să dea ocazia românilor baptişti să se întâlnească într-un procentaj mai mare. Asta va fi posibil numai dacă vom organiza întâlniri zonale, la care să se poată ajunge cu maşina după un drum de nu mai mult de cinci-şase ore.

7. Recomand intensificarea colaborării cu bisericile române din diaspora europeană. Statutul comun de biserici ale exilului şi diasporei, pune ABR în situaţia unică de a înţelege şi oferi ajutor fraţilor noştri din aceste biserici.

8. Salut şi recomand cu bucurie intensificarea legăturilor de părtăşie şi colaborare dintre bisericile locale ABR şi alte biserici baptiste din Southern Baptist sau North American Baptist. Majoritatea bisericilor ABR fac parte şi din aceste organizaţii. Cu cât ne familiarizăm mai mult cu America, cu atât putem contribui mai mult la lucrarea de misiune şi mărturie pe care o fac fraţii noştri care nu sunt români. Recomand ieşirea din poziţia de „enclavă culturală“ sau „grup etnic“ în care se află unele din bisericile noastre, în favoarea unei deschideri către toate bisericile de aceeaşi credinţă cu noi din zonă. Micile noastre eforturi misionare îşi pot găsi o împlinire mult mai mare dacă vom şti să le alăturăm acestor organizaţii mult mai mari, mai puternice şi cu o viziune misionară mult mai mare. Avem ce da acestor organizaţii şi avem ce primi şi învăţa de la ele.

9. În domeniul misionar, apreciez şi recomand în continuare colaborarea ABR cu eforturile misionare ale familiei Oglice, cu cele ale fratelui Ştefan Fericean din Los Angeles, care a înfiinţat deja în opt ani peste cincizeci de orchestre în România, cu organizaţia MAMI din Florida, şi cu lucrarea umanitară pentru persoane cu handicap fizic a familiei Oprean din San Antonio, Texas. Ne bucură, de asemenea, implicarea fraţilor foşti „iugosloveni“ în suportul financiar şi spiritual dat lucrării din Banatul de dincolo de Dunăre.

Dacă nu vine Domnul până atunci, la anul vom sărbători 100 de ani de la înfiinţarea ABR. Este o cifră importantă şi propun să organizăm o sărbătoare de mulţumire pe măsură.

În slujirea comună,

Daniel Brânzei

Care e părerea ta?

Adaugă comentariu

Abonează-te la buletinul nostru de
știri creștine