Una cu ei: Tamirat, închis din cauza falsei acuzaţii de desecrare a Coranului

Ehopia„Dumnezeule, m-ai uitat?” Împărţind o celulă de 13×13 paşi cu alţi patruzeci de deţinuţi; duhoarea umană era copleşitoare. Corpurile erau peste tot. Deţinuţii erau nevoiţi să se întindă pe jos cu rândul. Chiar şi în asemenea loc strâmt, Tamirat nu s-a simţit niciodată atât de singur.

Redând în mintea sa evenimentele care au condus la arestarea sa, el tot nu putea crede asta. Cum putuseră prietenii săi să îl acuze în mod fals de desecrarea Coranului şi cum putuse poliţia să îl păcălească pentru a semna o mărturisire? În urma unei neînţelegeri privind banii, Tamirat îşi aminteşte că prietenii săi musulmani l-au acuzat de insultare a islamului. Strigând după ajutor, oamenii din satul vecin au venit să îl salveze, dar, analizând împrejurarea asaltului, aceştia s-au năpustit asupra lui, de asemenea. Poliţia locală nu a oferit niciun ajutor. Arestându-l pe Tamirat, l-au luat în arest.

Fără vreo acuzaţie oficială, poliţia a preluat problema în propriile mâini. „Ei doreau să mărturisesc că am insultat islamul”, a spus Tamirat. „Interogatorul a explicat că îmi va da drumul dacă mărturisesc în privinţa acuzaţiilor.” Refuzând, lui Tamirat i s-a dat un formular să semneze, dar conţinutul era în somaleză, ceea ce el nu înţelegea. Inconştient de ceea ce spusese, a semnat documentul. În ziua următoare, la tribunal, Tamirat a realizat că a semnat o confesiune. Disperat, a pledat pentru nevinovăţia sa, judecătorul i-a ordonat să tacă şi a dat verdictul: Tamirat era condamnat la trei ani de închisoare.

„Primul an în închisoare a fost cel mai greu”, spune Tamirat. „Împărţind înghesuita celulă cu criminali musulmani cumpliţi, m-am temut de reacţie dacă credinţa mea era expusă. Dar a fost imposibil să o ascund pentru prea mult timp.” Odată ce s-a descoperit, un grup l-a bătut atât de rău încât s-a luptat să umble şi să mănânce timp de şapte zile după aceea.

Izolat, nu primea veşti şi se simţea uitat; nu avea idee că avocatul şi prietenii săi luptau pentru recurs. „Timp de mai multe luni nu ştiusem că creştinii se rugau pentru mine”, a spus Tamirat. În final, recursul a fost aprofundat. În tribunal, când judecătorul a strigat numele lui Tamirat, a văzut cu coada ochiului oameni care îşi aplecau capetele; el ştia că aceştia se rugau pentru el. Pentru prima oară în acele luni, o bucurie indescriptibilă l-a copleşit.

Mai târziu a aflat că judecătorul şi-a schimbat verdictul spunând că ei nu puteau găsi destule probe pentru a dovedi vinovăţia sa. Însă, în loc de a-l elibera pe baza acuzaţiilor false, sentinţa lui Tamirat a fost redusă la doi ani…până acum a fost în închisoare timp de şaisprezece luni.

Cinci luni mai târziu, după ce a servit aproape doi ani de închisoare, Tamirat WoldeGorgis a fost eliberat. Soţ şi tatăl a două fiice, s-a bucurat şi a spus: „Toată gloria să fie a Lui, care m-a susţinut şi m-a păstrat în timpul acelor ore întunecoase! M-a făcut mai puternic şi mi-a clădit credinţa. Mulţumesc pentru susţinerea, îngrijorarea şi rugăciunile voastre!”

Rugaţi-vă pentru:

– Tamirat, care se restabileşte înapoi în satul său şi îşi restabileşte viaţa împreună cu familia sa;

– ca Duhul Sfânt să îl umple pe Tamirat cu iertare faţă de poliţie şi acuzatorii săi;

– creştinii din Etiopia, care se confruntă cu discriminare şi hărţuire din cauza credinţei lor.

Proiect iniţiat de Open Doors, OneWithThem

Care e părerea ta?

Adaugă comentariu

Abonează-te la buletinul nostru de
știri creștine