Lumină în locuri uitate de la Capătul Pământului – Madagascar

Suntem surprinşi cât de repede zboară timpul de la o lună la cealaltă. Aproape că am început să numărăm lunile în funcţie de scrisorile pe care trebuie să le scriem şi să le trimitem spre dvs. Abia ne dezmeticim din trimiterea uneia, că trebuie să ne gândim la subiectele pe care trebuie să le dezvoltăm în cealaltă. Nu ducem lipsă de subiecte, că viaţa ne este îmbogăţită cu multe lucrări. Şi sunt frumoase toate. Cu copiii în diferite proiecte de evanghelizare sau alfabetizare, cu şcolile La Promesse şi Leş Pigeons la lecţii, cu Evanghelia pe stradă, în sate sau oraşe, în Biserică sau la Şcoala Teologică prin Extensie, cu Cuvântul vieţii în junglă sau savană, cu medicamente pentru oameni bolnavi şi trudiţi, cu o mână de orez, o găină sau un ban pentru oameni săraci lipiţi pământului sau cu o scândură, o cărămidă sau un umăr pus la construcţia unei biserici, iată lucrarea în care Dumnezeu, NE-A CHEMATˮ aici în Madagascar.

Şi nu am pus întâmplător între ghilimele cuvintele de mai sus, ci ca să vă mulţumim că NOI, FAMILIA ROMÂNEASCĂ A BISERICILOR EVANGHELICE DIN ROMÂNIA ŞI DIASPORA facem această lucrare extraordinar de frumoasă şi împlinitoare aici în Madagascar, spre slava şi onoarea lui Dumnezeu.

Un dar venit din Diaspora europeană – o echipă de lucrători

????????????????????????????????????

Am fost din nou binecuvântaţi de venirea unei echipe din Europa. Biserica Filadelfia din Paris păstorita de pastorul Grigore Creta a permis unui grup de tineri – Ionuţ Lung, Amalia Hontau şi Rodica Zagrean – să ne viziteze şi să ne ajute în lucrarea de misiune, în funcţie de darurile lor. Au fost o echipă completă, peste aşteptările noastre. Au făcut lucrări de care chiar aveam nevoie în diferitele proiecte şi ne-au binecuvântat prin implicarea lor fără rezerve. A fost pentru noi o gură de aer să profităm de acest timp, împingându-i înainte oriunde era nevoie: încurajare, ajutorare, predicare, lucrarea cu copiii, lucrarea de evanghelizare din junglă şi savană. Faptul că vorbesc limba franceză i-a avantajat enorm de mult în toate localităţile în care am ajuns. Am deschis împreună cu ei încă două lucrări la care ne-am gândit de multă vreme, dar nu am avut posibilitatea să le facem: lucrarea de la Leprozeria Mangarano – o leprozerie uitată de lume şi considerată un blestem, aflată în munţi şi lucrarea de evanghelizare în junglă şi savana în localităţi extrem de izolate, triburi animiste la care nu se poate ajunge decât aerian, pentru că nu există drumuri, oameni care nu au fost vizitaţi de ani de zile de străini.

Evanghelizare în satele izolate de la capătul lumii: Moroteza, Karianga, Karimbary şi altele

Prin ajutorul Bisericii Filadelfia din Paris şi prin faptul că tinerii au pus deoparte nişte bani din propriile lor economii, în parteneriat cu organizaţia Helimission, o organizaţie din Elveţia care are două elicoptere în Madagascar trimise special pentru evanghelizări în zonele izolate şi pentru ajutor umanitar şi medical, am putut organiza ceva la care visam de multă vreme: evanghelizări în sate mari din junglă, în locuri extrem de izolate.

Unele dintre aceste sate, cum ar fi Karimbary, au peste 4000 de locuitori împreună cu satele mai mici ce le înconjoară. Dar nu există drumuri pentru a se ajunge la ele. Chiar cu motocicletele special echipate pentru teren accidentat, se ajunge foarte greu şi doar în anotimpul uscat. Oamenii care doresc să iasă din acest habitat şi să ajungă la vreun orăşel mai apropiat – cam la 170 -200 km – la Manakara, străbat munţi, dealuri abrupte, râuri pe diferite cărări din junglă sau savana. Ei merg în grupuri mai mici şi fac acest drum în circa 5-6 zile. Nimeni nu se aventurează singur, pentru că îşi pune viaţa în pericol.

Organizaţia Helimission sponsorizează parţial aceste evenimente, iar echipă românească a plătit doar 10% din costul real al zborului. Timp de două zile, zburând peste munţi şi multe canale sau râuri, peste junglă şi dealuri golaşe şi abrupte, am vizitat 5 sate mari din jungla Manakara. Oamenii se închină la spirite, au stâlpi idolatri ce îi reprezintă pe dumnezeii lor locali sau pietre pe care aduc sacrificii sângele vacilor pentru îmbunarea spiritelor, dumnezeilor sau strămoşilor. Trăiesc într-o religie a fricii.

Surpriza cea mai mare a fost să vedem sute de copii care ne-au înconjurat, oameni dezbrăcaţi din cauza căldurii şi umidităţii, oameni asudaţi şi transpiraţi ce ne-au înconjurat, uimiţi că i-am vizitat. Ne simţeam pur şi simplu invadaţi de către aceşti tineri, bătrâni şi copii ce ne priveau cu curiozitate.

Le-am predicat Evanghelia cu ajutorul pastorului Hentsoa, care a fost împreună cu noi în aceste zile. Eu am prezentat în general echipa şi i-am învăţat în limba malgaşă oficială cântecul, Isus iubeşte pe fiecare.” Ionuţ le-a predicat Evanghelia în fiecare sat. Am avut apoi o lecţie biblică despre ce înseamnă Mântuirea şi cine este Isus Hristos făcută special pentru copii de către Amalia şi Rodica. Închipuiţi-vă că aceşti copii nu au văzut niciodată astfel de prezentări clare ale Veştii Bune, pentru ca în unele sate abia au reuşit să ajungă oameni cu Evanghelia de foarte puţin timp. Am făcut chemare, ne-am rugat pentru nevoile lor şi pentru cei bolnavi. În două sate am făcut un marş cu difuzorul mobil în spate, cântând împreună cu pastorii ce ne-au ajutat cântece creştine. Ionuţ era cu un cap mai mare decât tot satul în timpul marşului şi mare cât trei malgaşi la un loc.

Într-un sat, pe coastă, mai mulţi localnici aveau cuţitele la ei. Probabil că era un lucru normal, că eram pescari. Totuşi, la sosirea noastră şi începutul slujirii unul s-a postat în faţa mea la câţiva şi se tot juca cu el. Nu îl ştiam şi nu ştiam ce intenţii poate avea. Uneori oamenii au reacţii foarte imprevizibile, mai ales că sunt mulţi oameni nebuni în satele pe care le-am colindat. Eu l-am văzut că face asta, dar mi-am continuat mesajul, apoi am început cu ei un cântec, apoi l-am repetat. Apoi a început Ionuţ predică. Mental sesizam că se tot joacă cu cuţitul, dar emoţional am resimţit povara abia după plecarea din acea localitate, Loharano. În cele din urmă şi-a ascuns cuţitul sub haina şi a fost atent la mesajul Evangheliei.

Într-un alt sat, în Karimbary, şcoală satului – o clădire din lemn – a fost dărâmată aproape total de ciclon. Au insistat şi ne-au rugat să îi ajutăm să o reconstruiască. Ne rugăm încă pentru această lucrare.

Un corn mare pentru un copil mic – aproximativ 2000 de cornuri pe lună pentru 220 de copii şi 20 de profesori

Am început acest proiect odată cu venirea pastorilor români în Madagascar, în ianuarie 2015. Am dus două coşuri mari cu cornuri sau brioşe la Şcoală La Promesse şi apoi la Colegiul Les Pigeons, ca dar din partea bisericilor româneşti, o comanda onorată de un patiser creştin. Ne uitam la ei cu ce poftă le înfulecau atât în curtea şcolii, cât şi în sălile de clasă. Cornul de forma unui cuib de viespi, dar mai mare, era atacat de fiecare copil după stilul lui. Unii mâncau mijlocul mai dulce, uns cu miere de albine, apoi se delectau cu marginea mai pufoasă a cornului, alţii începeau de la margine, iar dulcele îl lăsau la urmă. Le-am făcut poze, iar ele au fost atât de grăitoare!

05 Corn grupa mica

Pastorii români au insistat să dezvoltăm această lucrare, dându-le măcar un corn pe lună. Dar Dumnezeu a deschis uşi, iar mai multe familii s-au mobilizat în susţinerea acestei lucrări. Aşa că am ajuns la un corn pe săptămână, patru sau cinci cornuri pe lună.

Doamna Rindra, directoarea Şcolii, La Promesseˮ, ne-a spus că la ei în şcoala au fost copii care nu au ştiut cum este gustul de pâine, pentru că nu au mâncat niciodată. Toată viaţa au mâncat orez, iar acum descopereau un gust nou, aluat dulce cu miere. Acest lucru ne-a atins inima.

Am povestit acest cu lucru cu un om de afaceri din Europa, iar inima lui a fost sensibilizată de Duhul Sfânt şi a dublat numărul de cornuri, ajungându-se acum la un total de 2000 de cornuri pe lună distribuite pentru 220 de copii şi 20 de profesori.

Nu a fost un proces uşor, dar, cu răbdare şi cu ajutorul lui Dumnezeu am reuşit să punem la punct procesul distribuirii acestor cornuri, având în vedere că şcolile sunt în localităţi diferite: una la capătul oraşului nostru, iar altă în alta localitate, în Talata. Vă mulţumim frumos că oferiţi o mică pâine dulce acestor copii. Familiile lor sunt enorm de mulţumitoare şi împlinite pentru acest har venit din Biserica Românească.

colaj cornuri La Promesse

Botez în apa în lacul Rano-Be: sărbătoare a Bisericii din Ambatomainty

01 Botez in apa 1Suntem foarte bucuroşi că Dumnezeu atinge inimi, iar roadele lucrării de aici încep să se vadă. Chiar dacă lucrarea noastră a fost doar parţială alături de pastorul Emilson, am avut bucuria să fim invitaţi la oficierea unui botez în apa împreună cu pastorii Manitra şi Naina. Evenimentul s-a desfăşurat la un lac din apropierea localităţii Ambatomainty, unde au fost botezaţi o familie şi încă două femei.

11 Botez in apaAdunaţi împreună la marginea lacului, am avut un timp bun în închinare în prezenţa Domnului Isus Hristos. Am predicat cu privire la acest eveniment despre ideea de botez la evrei luată din mai multe texte ale Noului Testament şi din tradiţia iudaică: ideea de curăţire şi identificare. Aşa i-am motivat să trăiască o viaţă nouă, frumoasă, sfânta şi roditoare odată ce au înviat la o viaţă nouă în Hristos – Români 6 şi să caute să semene cu Dumnezeu în viaţa de zi cu zi, deoarece îi aparţin lui Dumnezeu – idee pe care o găsim în Sfânta Scriptură cu privire la acest act făcut, în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt. ˮ – Evanghelia după Matei 28:19. Odată ce aparţinem lui Dumnezeu, suntem fii de Dumnezeu şi vom semăna cu Domnul nostru Isus Hristos în toată umblarea noastră zilnică.

Botezul a fost urmat de un ospăţ tip picnic malgaş, în care am împărtăşit fiecare din bucăţele pe care ni le-am dus de acasă. Noi am oferit mâncare europeană, dar am primit din belşug orez şi loka, sosul pregătit de ei pentru a asezona orezul.

O povară pe care o purtăm cu dragoste – vă mulţumim că o purtaţi cu noi alături

Am pus inimă în tot ce am făcut. Am făcut toate lucrurile pentru a-L slăvi pe Dumnezeu prin ele. Fără puterea şi lumină sau călăuzirea pe care Duhul Sfânt ne-o dă în fiecare acţiune nu am fi putut să purtăm această povara frumoasă, dar destul de grea.

Fără prietenia dvs, încurajările periodice, darurile trimise, dar mai ales rugăciunile pline de foc pentru această parte a Africii, nu ar fi mers treaba. Dar sunteţi parteneri de nădejde. Vă suntem foarte mulţumitori. Aţi făcut eforturi uriaşe. Vă suntem recunoscători. Ne rugăm ca Dumnezeu să vă răsplătească deplin dragostea.

Vă mulţumim că alături de noi îL slujiţi pe Dumnezeu aici şi faceţi ca Lumina Evangheliei să atingă colţuri uitate de lume, oameni greu de găsit datorită junglei, pădurilor tropicale sau satelor extrem de izolate din diferite părţi ale Insulei Roşii.

colaj lucrari

Îi suntem recunoscători Domnului Isus Hristos ca a fost lângă noi în toate lucrurile. Şi şi-a onorat Numele în toate acestea. Pentru că le-am făcut fără interes pentru noi, ci cu interes pentru Gloria Lui. Cum am primit, aşa am dat. Am primit Har din belşug, l-am oferit altora din belşug. Slavă Lui în veci!

Cu aleasă dragoste şi preţuire,
Șaitis Marcel şi Ioana, cu copiii Alessia, Ruth şi Filip

Care e părerea ta?

Adaugă comentariu

Abonează-te la buletinul nostru de
știri creștine