Ce este Halloween-ul? Halloween-ul în lumina Bibliei – cu pastorul Bebe Ciausu

LOZ – Halloween by Vio Pop on Mixcloud

avatar infricosator halloween Halloween-ul devine tot mai popular şi în ţara noastră. Ştirile prezentate la TV în perioada sfârşitului lunii octombrie, lăcomia comercianţilor de a-şi lărgi afacerile, predilecţia copiilor pentru giumbuşlucuri şi dorinţa părinţilor de a face pe plac copiilor, cumpărându-le costume haioase, precum şi multe alte motive, au condus la o popularizare anticipată a acestei pseudo-sărbători printre conaţionalii noştri. Magazinele sau vânzătorii stradali expun costumaţii cu schelete, cranii, fantome, demoni etc., dovleci sculptaţi sub formă de cranii, lumânări şi alte cele, pentru a pune la îndemâna celor interesaţi tot arsenalul de care au nevoie pentru o „sărbătoare” în toată regula. Mulţi creştini se simt intimidaţi de notorietatea tot mai evidentă a acestui fenomen, aşa că, în mod inevitabil, se ridică întrebări precum: Care ar trebui să fie reacţia creştinilor vis-a-vis de Halloween? Ce are Biblia de spus despre astfel de „sărbători”? Ca să putem oferi un răspuns viabil, ar trebui să ştim, mai întâi, despre ce este vorba.

Aşadar: Ce este Halloween-ul? În esenţă, Halloween-ul este o sărbătoare religioasă, dar nu creştină, ci păgână, chiar demonică. Originile ei merg în urmă până pe vremea celților, care sărbătoreau ziua de 1 noiembrie în cinstea lui Samhain, zeul morţii [numele iniţial a fost Samuin, care înseamnă „sfârşitul verii”]. Din pricină că în această perioadă a anului ziua devine tot mai mică, iar noaptea tot mai mare, soarele îşi pierde puterea şi temperaturile scad foarte mult, copacii rămân fără frunze şi natura parcă „moare”, druizii credeau că Samhain biruise Soarele şi-i furase lumina şi căldura, împuternicindu-se astfel să domine lumea prin noapte şi îngheţ.

Tom Sanguinet, un fost mare preot în Wicca, convertit la creştinism, a declarat: „Sărbătoarea modernă pe care o numim Halloween îşi are originile în luna plină cea mai apropiată la 1 noiembrie, „Anul Nou al vrăjitoarelor”. Este un moment în care se presupune că spiritele (demonii) ating apogeul puterii malefice şi se întorc pe pământ să-l viziteze[ …] Halloween-ul este, pur și simplu, absolut malefic şi nu există nimic în lumea aceasta care să-l facă acceptabil pentru Domnul Isus”.1 Celții credeau, de asemenea, că în noaptea zilei de 31 octombrie, în ajunul festivalului Samhain, graniţele dintre lumea aceasta şi cea de dincolo erau îndepărtate, iar duhurilor tuturor celor care au murit în anul precedent li se îngăduia să le traverseze şi să bântuie casele celor vii. Din această cauză, preoţii celți organizau ceremonii de închinare în care sacrificau pisici, cai, oi, boi sau chiar oameni. Aceste jertfe erau aduse ca ofrande lui Samhain (întruchipare a lui Satan) şi spiritelor lui rele pentru a-i determina să nu le facă rău. În unele părţi ale Irlandei medievale, localnicii se îmbrăcau în noaptea de 31 octombrie în piei de animale şi îşi puneau pe cap cranii de animale pentru a speria spiritele rele. Interesantă idee: să te îmbraci ca diavolul ca să-l sperii! În Scoţia, rolul spiritelor rele era jucat de tineri deghizaţi în fantome, care cântau şi jucau în jurul unor focuri mari, aprinse toate de la focul cel mai mare prin flăcările căruia cei mai curajoşi treceau ca ritual de purificare.

Paradoxal, răspândirea acestei sărbători păgâne a fost făcută mai mult prin intermediul creştinismului. Odată cu expansiunea creştinismului în ţările din Nordul Europei, cei convertiţi au vrut să scape de ritualurile şi practicile barbare amintite şi, prin Papa Grigore al Vl-lea, au mutat Sărbătoarea Tuturor Martirilor e pe data de 1 mai, pe data de 1 noiembrie. Mai târziu, aceasta a devenit Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor sau Hallowmas sau All Hallows. Termenul Halloween reprezintă o variantă scoţiană a denumirii All Hallows- Even[ing], accesat în data de 27 octombrie 2012. Noaptea dinaintea Sărbătorii Tuturor Sfinţilor. Până în secolul al XX-lea se scria Hallowe’en, eliminând „v”-ul şi scurtând cuvântul. Apoi a fost înlăturat apostroful şi a devenit Halloween.

Practici de Halloween cu rădăcini oculte Cel mai răspândit obicei de Halloween este sculptarea unui dovleac sa a mai multora, în interiorul căruia se pune o candelă. Acesta se numeşte Jack-O-Lantern. Astăzi, cei mai mulţi cred că sculptarea devlecilor de Halloween îşi are obârşia într-o legendă irlandeză care îl are la bază pe zgârcitul Jack-O-Lantern, un alcoolic nelegiuit care le întindea capcane apropiaţilor. Într-o zi a îndrăznit să-l provoace pe însuşi Satan, pe care l-a invitat să bea împreună cu el. Pentru că nu voia să plătească pentru consumaţia făcută, Jack îl păcăleşte pe necuratul să se transforme într-o monedă ca să achite datoria. Însă, după ce vede moneda pe masă, Jack se hotărăşte să o păstreze, eliberându-l pe diavol doar cu condiţia de a nu-l deranja deloc timp de un an. Însă nu se potoleşte şi-i mai face o farsă. Îl convinge să se urce într-un pom pentru a-i da un măr. Dar, în timp ce Satan era cocoţat în pom, Jack înfige zeci de cruci lângă rădăcina pomului, ba chiar crestează semnul crucii pe scoarţa tulpinii pentru ca păcălitul să nu se mai poată coborî. Disperat, diavolul îl întreabă pe Jack ce vrea să-i ofere pentru a-l lăsa să coboare din măr, iar acesta îl pune să promită că nu-i va stăpâni sufletul atunci când va fi să moară. După mai mulţi ani de farse şi păcăleli, Jack îşi dă duhul şi ajunge la porţile Raiului, păzite de Sfântul Petru. Acesta îi spune că viaţa pe care a dus-o a fost plină de răutate şi păcate, aşa că nu poate intra în Rai. Jack se întoarce şi o apucă pe calea ce ducea spre iad. Ajuns acolo îl întâlneşte pe Satan, care îşi aduce aminte de păcălelile primite şi se hotărăşte să nu-l primească pe Jack în iadul lui. Neavând unde să se ducă, Jack rămâne hoinar între iad şi rai pentru totdeauna. Înspăimântat, îl întreabă pe diavol cum se va descurca fără lumină pe drumul întunecos, iar acestuia i se face milă şi-i aruncă o flacără din adâncurile iadului, care să-i servească drept lumină în singuratica-i călătorie. Jack introduce flacăra într-un nap scobit în interior şi obţine un felinar.

Legenda lui Jack-O-Lantern este amuzantă şi pare inofensivă, însă realitatea este departe de această povestire. Originea acestui obicei se găseşte în craniile luminate de lumânări, care serveau ca semne ce marcau fermele şi casele celor care sprijineau religia celților. Mai târziu, irlandezii obişnuiau să scobească napi sau tărtăcuţe pentru a-şi face felinare ca să fie păziţi de duhurile necurate. Dar prin anii 1800, când au ajuns în America, şiau dat seama că dovlecii erau mai uşor de întrebuinţat şi de prelucrat, aşa că i-au adoptat foarte repede. Următorul obicei ca răspândire şi popularitate de Halloween este „Trick or Treat” (Păcăleală sau Dulciuri). Copiii merg în grupuri din casă în casă spunând „Trick or Treat”. Asta însemnând că, dacă cel la uşa căruia bat nu le deschide sau îi alungă şi nu le oferă bomboane sau alte dulciuri (treat), este ameninţat că i se va face o farsă (trick). Adoptarea colindatului după bomboane, preluat din practicile diabolice ale druizilor, a fost popularizată la scară largă de organizaţia UNICEF, care, în anul 1950 a dus o campanie de strângere de ajutoare (în special dulciuri şi alimente) pentru copiii săraci. Pentru început au fost distribuite cutii portocalii în şcoli şi copiii care mergeau la colindat donau dulciurile primite în acele cutii. În doar doi ani de zile, acest obicei a devenit cunoscut în toată America şi apoi în alţi câţiva ani în aproape toată lumea.

Cei mai mulţi nu ştiu însă că, până şi acest obicei, aparent inofensiv, îşi are originile tot în practicile diabolice ale celților, care, pentru a face rost de animale pentru jertfele în onoarea lui Samhain, mergeau din casă în casă pentru a le cere de la oameni. Celor care acceptau li se promitea prosperitate materială, iar cei care refuzau să dea animale pentru ofrande, erau blestemaţi şi ameninţaţi că li se vor fura, aşa că, în cele din urmă, şi ei dădeau. Jocuri şi activităţi de Halloween cu obârşie ocultă.

Unul dintre jocurile asociate cel mai des cu petrecerile de Halloween este, în esenţă, o formă de divinaţie, adică de prevedere a viitorului. Orice fată care vrea să afle cu cine se va căsători, trebuie să cureţe un măr dintr-o singură tăietură, iar apoi să arunce acea coajă lungă a mărului peste umăr. Se crede că acea coajă va cădea sub forma primei litere a numelui viitorului soţ. De asemenea, fetelor nemăritate li se spune că dacă stau într-o cameră întunecată şi se uită cu coada ochiului la ea în noaptea de Halloween, vor vedea imaginea alesului lor. Dacă, în schimb, le este rânduit să moară înainte de căsătorie le va apărea un craniu în imaginea din oglindă. Obiceiul acesta cu rădăcini oculte, interzis în mod evident de Sfânta Scriptură, era atât de răspândit la sfârşitul secollului XIX şi începutul secolului XX încât apărea foarte des pe felicitările de Halloween. Un alt joc bazat pe superstiţie şi divinaţie şi atestat la începutul secolului XX era cel cu coji de nucă. Tinerii desenau simboluri cu lapte pe hârtie albă. După uscare, hârtia era împăturită şi introdusă într-o coajă de nucă. Coaja era încălzită la foc iar laptele de pe hârtie devenea cafeniu şi scrisul se vedea foarte bine. Jocul implica mai mulţi tineri şi mai multe astfel de biletele. Toate bileţelele erau alezate pe o farfurie şi tinerii intrau rând pe rând într-o cameră întunecată şi mai întâi puneau mâna pe o bucată de gheaţă iar apoi o puneau pe farfurie. Un bileţel se lipea de mână îl locul atins mai înainte de gheaţă. Printre simbolurile de pe hârtie erau: semnul dolarului pentru bogăţie, nasturele pentru burlăcie, degetarul pentru necazuri, arcanul pentru sărăcie, bobul de orez pentru cununie, umbrela pentru călătorie, ceaunul pentru necazuri, trifoiul cu patru foi pentru noroc, moneda pentru avere, inelul pentru căsătorie, cheia pentru celebritate etc. Printre activităţile preferate de mulţi pentru Halloween se numără vizionarea în grup a unor filme horror. Producătorii de la Hollywood lansează foarte multe filme horror chiar în perioada premergătoare Halloween-ului. De asemenea, dansul groazei (în România, Dansul Ielelelor) este foarte apreciat în timpul acestei sărbători. Petrecerile la care participanţii merg îmbrăcaţi în costumaţii speciale e vampiri, demoni ş.a., şi la care se ascultă muzică Hard- Rock, Black-Metal etc., se numără şi ele printre activităţile favorite ale tinerilor.

Într-un articol intitulat „Top 10 melodii care nu trebuie să-ţi lipsească din playlist de Halloween” publicat de urban.ro se găsesc în exclusivitate doar melodii cu mesaje satanice, cântate de artişti despre care s-a vorbit mereu că ar avea legături cu lumea ocultă.

Halloween-ul în România.

Probabil că în nicio altă ţară din lumea contemporană, Halloween-ul nu îşi găseşte mai multe elemente corespondente decât în România. Unul dintre cei mai populari eroi ai Halloween-ului este Contele Dracula, despre care majoritatea lumii crede că a fost nimeni altul decât domnitorul Vlad Ţepeş. În Occident se vorbeşte despre faptul că Dracula a masacrat peste 100.000 de bărbaţi, femei şi copii în cele mai barbare moduri posibile. O legendă spune că Dracula a vrut scape de toţi cerşetorii, bolnavii şi bătrânii din ţară şi a conceput un plan diabolic pentru a-i extermina. I-a invitat pe toţi la unul dintre castelele sale, unde avea să le ofere un ospăţ. În timp ce aceştia se ospătau, Dracula i-a întrebat: „Aţi vrea să fiţi fără griji şi să nu vă lipsească nimic?”. Când oamenii au răspuns: Da!, Dracula a poruncit ca uşile palatului să fie închis şi incendiat. Nimeni nu a scăpat de această „casă a groazei”. Acest incident stă la baza celebrei „case a groazei” atât de populară în Occident.

Realitatea este că Vlad Ţepeş nu a fost niciodată Dracula, cel puţin nu vampirul însetat de sânge despre care vorbesc mulţi. Problema este că foarte puţini cunosc istoria reală a ţării noastre. Domnitorul Vlad (1431-1476) a fost fiul lui Vlad al II-lea Dracul, numit aşa pentru că a fost primit în Ordinul Dragonului, o societate politico-religioasă, ale cărei baze fuseseră puse în 1387 de Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei. Simbolul acestui ordin era un dragon, iar scopul lui era apărarea creştinismului de către otomani. Din pricina apartenenţei sale la acest ordin al dragonului, Vlad al II-lea a fost numit „Dracul” sau „al lui Drăculea”. Din cauza cruzimii cu care era asociată metoda sa de pedepsire a răufăcătorilor, anume trasul în ţeapă, Vlad, fiul lui Vlad al II-lea Drăculea, a fost numit Vlad Ţepeş, mulţi asociindu-l de atunci încoace cu porecla „Dracula”. Romanul „Dracula” al lui Bram Stoker a popularizat foarte mult acest personaj imaginar, transformat în vampir însetat de sânge feciorelnic.

Dincolo de legendă, Castelul Bran a fost inclus de curând într-un top al celor mai înspăimântătoare zece destinaţii de Halloween, fiind clasat pe locul nouă. În România, în special în Transilvania, Halloween-ul se suprapune cu „Sărbătoarea morţilor”, din noaptea de 31 octombrie, când femeile merg la cimitir pentru ritualul „luminaţiei”, adică pentru a aprinde lumânări pentru cei morţi din propriile familii. Cimitirele din Transilvania devin adevărate spectacole nocturne de lumini în această noapte. Ritualul luminaţiei s-a transformat într-o adevărată afacere pentru că în toată ţara se vând în această perioadă zeci sau chiar sute de mii de lumânări. De asemenea, tot în această noapte, există obiceiul ca femeile bătrâne să lase pe prispa casei sau pe pervazul geamului o bucată de pâine, o cană cu apă, sare şi o lumânare aprinsă. Se crede că sufletul mortului se întoarce să vadă ce se întâmplă cu cei rămaşi pe această lume şi atunci mănâncă pâinea şi sarea, bea apa şi se odihneşte. Ba chiar se crede că în felul acesta, servind bucatele de pe prispa casei, mortul este mulţumit şi nu mai tulbură liniştea celor vii.

Halloween-ul a devenit din ce în ce mai popular în România mai ales în rândul tinerilor, care organizează petreceri tematice în cluburi. Pentru mulţi nu înseamnă mare lucru din punct de vedere religios, ci doar un pretext pentru distracţie. Localurile sunt decorate cu dovleci ciopliţi, schelete şi pânze de păianjen, pentru ca atmosfera să devină cât mai înspăimântătoare. Deloc de neglijat este şi faptul această falsă sărbătoare a devenit o afacere foarte profitabil pentru comercianţi şi pentru patronii de cluburi. În România, cei mai mulţi bani se fac din vânzarea hainelor cu desene de Halloween sau a măștilor hidoase, din vânzarea dovlecilor şi din închirierea spaţiilor de distracţie. În America doar sărbătoarea Crăciunului produce venituri mai mari decât Halloween-ul. Între 4 și 6 miliarde de dolari se cheltuiesc în fiecare an în timpul acestei sărbători. Undeva între 500 de milioane şi un miliard de dolari se cheltuieşte doar în cluburi. Halloween-ul este o pseudo-sărbătoare eminamente ocultă Dincolo de comerţul din ce în ce mai profitabil din aceste zile, de colindatul copiilor după bomboane, de farsele puse la cale şi alte activităţi specifice acestei sărbători, Halloweenul reprezintă, în esenţă, o celebrare a răului.

Părintele modern al „bisericii lui Satan”, Anton Szandor LaVey, spunea adesea că Halloween-ul este una dintre cele mai mari sărbători din calendarul satanic, alături de „Noaptea Walpurgică” sau „Sabatul Vrăjitoarelor” de pe data de 1 mai. Petrecerile din noaptea de 31 octombrie este mediul preferat al sataniştilor de a racola noi membri.5 În cadrul petrecerilor satanice, organizate de obicei în cimitirele izolate de la marginea oraşelor, în această noapte sunt sacrificate cele mai multe animale precum pisici sau câini, ba chiar şi oameni (în special fete) în cinstea lui Satan.

Şi atunci ne întrebăm: Care ar trebui să fie atitudinea creştinilor faţă de Halloween? Peste tot în lume atitudinea creştinilor faţă de Halloween este foarte diversă. În multe biserici tradiţionale (Catolică, Ortodoxă, Anglicană ş.a.) continuă să fie celebrată sărbătoarea morţilor sau a sfinţilor, după caz. Deşi poziţia oficială a acestor biserici faţă de Halloween este una de respingere, în realitate mulţi dintre liderii lor preferă să nu intre în conflict cu masele mari de oameni care sărbătoresc Halloween-ul, aşa că pretind că nu este nimic rău în Halloween. Ganriele Amorth, un preot exorcist catolic a afirmat: „Dacă tinerilor americani și englezi le place să se îmbrace ca vrăjitoarele și demonii o noapte pe an, nu este nicio problemă. Dacă este doar un joc, nu există nici un rău în asta”.

Protestanţii, pe de altă parte, sărbătoresc „Ziua Reformei”, aducându-şi aminte că pe 31 Octombrie 1517 Martin Luther bătea în cuie pe uşile catedralei din Wittneberg cele 95 de teze, prin care condamna practicile diabolice ale Bisericii Catolice de a strânge bani pentru Catedrala SF. Petru din Vatican, vânzând indulgenţe, şi prin care cerea întoarcerea la învăţătura curată a Sfintei Scripturi.

Creştinii Evanghelici au şi ei reacţii dintre cele mai diferite faţă de Halloween. Unii nu văd nimic periculos în această falsă sărbătoare, deoarece, spun ei, nu este nimic altceva decât un motiv de distracţie pentru copii. Alţii, care nu ştiu cum să reacţioneze, preferă să plece din ţară în locuri în care celebrarea Halloween-ului nu este atât de pregnantă. Iar o altă categorie, încearcă să contracareze fenomenul şi organizează servicii divine în bisericii pentru a demasca răul promovat de Halloween şi pentru a predica adevărul despre Isus Cristos. Mesaje precum: „Jesus ween”, Trick or Truth”, sunt predicate în fiecare an cu ocazia acestei zile. Ei sunt îngrijoraţi de trivializarea şi proliferarea ocultismului în societatea contemporană şi fac tot posibilul să-l combată făcând Evanghelizare.

Care ar trebui să fie atitudinea creştinilor faţă de Halloween? Credem că doar aceea pe care o prezintă Cuvântul lui Dumnezeu. Iată câteva pasaje biblice care ne pot ajuta să cunoaştem părerea lui Dumnezeu cu privire la lucruri: – Să nu vă duceţi la cei ce cheamă duhurile morţilor, nici la vrăjitori: să nu-i întrebaţi, ca să nu vă spurcaţi cu ei. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru (Leviticul 19:31). – „După ce vei intra în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău, să nu te înveţi să faci după urâciunile neamurilor acelora. Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi. Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului; şi din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul Dumnezeul tău pe aceste neamuri dinaintea ta. Tu să te ţii în totul totului tot, numai de Domnul Dumnezeul tău. Căci neamurile acelea pe care le vei izgoni, ascultă de cei ce citesc în stele şi de ghicitori; dar ţie, Domnul Dumnezeul tău nu-ţi îngăduie lucrul acesta” (Deuteronom 18:9– 14). – „Învaţă pe copil calea pe care trebuie să meargă şi atunci când va îmbătrâni nu se va abate de la ea” (Proverbe 22:6). – „Dar pentru oricine va face sa păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, care cred în Mine să păcătuiască, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară şi să fie aruncat  http://ro.wikipedia.org/wiki/Halloween

Vai de lume din pricina prilejurilor de păcătuire! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire, dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!” (Matei 18:6–7). – „Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău şi lipiţi-vă tare de bine” (Romani 12:9). – „Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm dar de faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii” (Romani 13:12) – „Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? Cum se împacă templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem templul Dumnezeului celui Viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.” De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi” (2 Corinteni 6:14 – 17). – „Să nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le” (Efeseni 5:11). – „Încolo, fraţii mei,, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească” (Filipeni 4:8). – „Dar, Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credință, ca să se alipească de duhuri înșelătoare și de învățăturile dracilor, abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor” (1 Timotei 4:1- 2). – „Supuneţi-vă lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului și el va fugi de la voi” (Iacov 4:7). – „Prea iubitule, nu urma răul, ci binele. Cine face binele este din Dumnezeu; cine face răul n-a văzut pe Dumnezeu” (3 Ioan 11)

Citind toate aceste versete biblice devine clar că orice practică legată de Halloween nu trebuie să reprezinte vreun interes pentru creştinii adevăraţi. Ei nu trebuie să participe la nici un fel de petrecere sau orice altă activitate legată de Halloween, nici măcar în glumă. Cumpărarea şi sculptarea de dovleci, îmbrăcarea de haine cu desene de demoni şi schelete, purtarea de măşti hidoase sau orice altceva de felul acesta nici nu trebuie să fie pomenite printre creştini. Chiar dacă vreunui creştin nu i se pare ceva rău în a lua parte la astfel de activităţi, trebuie să-şi aducă aminte de ceea ce spunea Pavel: „Feriţi-vă de tot ceea ce se pare rău” (1 Tesaloniceni 5:22).

Care e părerea ta?

Adaugă comentariu

Abonează-te la buletinul nostru de
știri creștine