„Orez viu” în hambarele cerești ale tropicelor – Scrisoare din Madagascar

Termenul de ,,câmp de misiune” nu este greu de definit când trăiești în Madagascar. Cuvântul lui Dumnezeu ne oferă mai multe texte biblice referitoare la Marea Trimitere (Matei 28 :18-20, Fapte 1 :8) sau texte precum cel din Evanghelia lui Ioan 4 :35-36 ,,Ridicați-vă ochii și priviți holdele, care sunt albe acum, gata pentru seceriș. Cine seceră primește o plată și strânge rod pentru viața veșnică. (…)” Aceasta este chemarea Domnului nostru Isus Hristos, care ne pune un jug pe umerii noștri, dar trage alături de noi la el.

Ei, bine, dacă este vorba despre holde, Madagascarul îți oferă ori încotro privești, câmpurile largi sau văile adânci semănate cu orez. Dar a munci pe câmp sau a lucra chiar în propria orezărie nu este un lucru ușor. Presupune mult efort de-a lungul procesului. Începi prin a sparge bulgării duri și uscați de soarele puternic și de vânturile uscate. De obicei se face cu boii și cu un plug. Apoi trebuie inundate cumva aceste câmpuri, în special deviind un izvor spre ele, apa curgând dintr-un câmp de orez în altul în zonele terasate de munte sau așteptând primele ploi dinaintea începerii sezonului ploios, să se înmoaie pământul și să poți planta puieții de orez. Oricum, la începutul sezonului ploios este puțin mai greu să plantezi orezul din cauza ploilor tropicale puternice care te udă până la piele. Apoi, ca recolta să fie bogată, nu se plantează boabe de orez, ci puieți, pregătiți special pentru semănare. Se aduc puieții de orez dintr-un câmp mai mic, și, în nămol adânc de la glezne până spre genunchi, aplecat, stai și plantezi puiet după puiet de-a lungul unei linii trasate cu o sfoară, până ce tot câmpul este acoperit. După câteva săptămâni, îl cureți câmpul mlăștinos cu grapă specială și îndrepți rândurile. În cele din urmă, după o perioadă de așteptare de câteva luni, te bucuri de roadă, care trebuie strânsă din apă în snopi, batută de o piatră mare, vânturată și curățită de pietre. Dacă dorești să ai hrană, e nevoie de toată această muncă grea și de multă răbdare.

,,Snopi de orez” în Biserica din Mazina – 13 legăminte noi cu Dumnezeu

Botez in apa Andraikiba - Copy

Munca, răbdarea, perseverența, oboseala, încep să își arate roadele în bisericile cu care lucrăm în parteneriat în regiunea Vakinakaratra. Pastorul Samisoa împreună cu câțiva bărbați inimoși din Biserică au muncit din greu în evanghelizări atât în orașul Antsirabe, cât și în localitățile Ambohitsara-Be și Talata. De când suntem aici, i-am dat și noi o mână de ajutor pentru plantarea acestor biserici.  Încă nu s-a finalizat procesul, încă nu există propriu-zis biserici evanghelice în ele, dar se văd primele roade.


Și vine ziua în care aceste ROADE… doresc să încheie legământ cu Dumnezeu.
Au înțeles valoarea botezului în apă și doresc să mărturisească în fața martorilor din Cer și de pe pământ schimbarea produsă în inima lor.

Așa am avut bucuria ca, împreună cu pastorul Samisoa și unul dintre bătrânii bisericii din Mazina, prezbiterul Patrik, să botezăm în apă în lacul Andraikiba 13 persoane, tineri, tinere, mai în vârstă și o familie. Au fost momente înălțătoare în care l-am onorat pe Dumnezeu în cântări, în rugăciuni și în cuvântări încurajatoare. Pastorul Samisoa își exprima bucuria de a vedea în sfârșit eforturile răsplătite cu daruri cerești, suflete mântuite.

Am intrat în lac. Au intrat cu hainele cu care au venit, haine obișnuite, normale. Fiecare mărturisire surprindea tranformarea interioară: Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu! Cred că mi-a iertat toate păcatele! Cred că este Salvatorul și Domnul vieții mele! Până la moarte doresc să îL urmez! Apoi îi botezam în Numele Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt.

La urmă s-au îmbrăcat aproape toți în haine albe, pregătite dinainte, simbolul unei vieți înnoite, au cântat laude lui Dumnezeu și în mod solemn, am serbat Cina Domnului. Inimile fremătau de bucurie și recunoștintă. A fost fantastic, Biserica lui Hristos adunată pe malul unui lac, sub un copac mare, sărbătorind pe Dumnezeul Cerului si al Pamântului.

Imbrăcați în hainele albe, fiecare însoțit de familia lui, s-au îndreptat spre orașul Antsirabe, spre casele lor. Acum era vizibil legământul. Și nu le era rușine de Hristosul cel Răstignit și Înviat. Erau mândri că sunt Ucenici ai Fiului lui Dumnezeu!

Maharolahy (Ocrotit) – o naștere ce putea rămâne cu urmări pe viață

03 In riziera - CopyAm dori să vă facem cunoștință astăzi cu una dintre familiile cu care lucrăm în unul dintre proiecte, Fenosoa și Rasoa. Fenosoa, tatăl, are 25 de ani, iar mama, Rasoa, are 26 de ani. Sunt oameni cu o inimă aleasă, deși viața a fost foarte dură cu ei.

I-am cunoscut acum doi ani și un pic, când am ajuns în Insula Roșie. Erau amărâți și stătau într-o cameră murdară și strâmtă cu cei 4 copii, o cameră închiriată într-o mică căsuță. Ioanei i s-a lipit inima de copii. A hotărât să îi ajute. O familie din Austria ni s-a alăturat pentru un an și jumătate.

Acum 3 săptămâni le-a venit un ultim dar: Maharolahy – un băiețel frumos, a cărui nume înseamnă ,,Ocrotit”. Al 5-lea copil în această familie.

In orezarie - CopyS-au pregătit pentru nașterea lui. Rasoa a mai născut cu același doctor încă doi copii. O mică ,,clinică particulară.” Nu contează la ce doctor mergi să naști, tot trebuie să plătești aici. Ioana i-a vizitat la clinică: o baracă murdară cu o masă de nașteri făcută din câteva scânduri și un cearșaf dus de-acasă, așternut peste scânduri.

A urmat nașterea, care a fost destul de dificilă. Copilul nu s-a așezat bine în uter pentru naștere, de aceea doctorului i-a fost mai greu să îl scoată afară. Au tras atât el, cât și moașa de copil, iar din greșeală i-au rupt piciorul în partea de sus, aproape de bazin. I-au rupt femurul. Nu știu dacă și-au dat seama de asta sau nu, cert este că la o zi după naștere i-a lăsat acasă, fără să îi spună nimic despre acest mic accident.

Rasoa, mama lui și Ioana, soția mea, care a fost aproape de ea în aceste zile și a ajutat-o, a văzut că piciorul băiețelului este tot mai umflat și începe să se învinețească. Era strâmb, într-o poziție nefirească, iar copilul plângea când era atins acolo. L-a dus la două spitale până au reușit să îi facă un film la picior. La ecografie a ieșit că piciorul i-a fost rupt la naștere. Deși era nevoie de o proteză specială pentru acest tip de ruptură, pentru a se așeza și vindeca osul micuțului corect, medicul i-a pus un carton ca și atelă și cam asta a fost. După alte câteva zile, în care Ioana l-a văzut zilnic pe copil, piciorul arăta încă rău. Așa că a hotârât să îl ducă la o Clinică Particulară, unde merg străinii și oamenii mai înstăriți din oraș – Clinica Santé Plus, ca să nu rămână șchiop toată viața, oasele sudându-se strîmb în timp.

Medicul de acolo a verificat piciorul bebelușului și a decis să îl suspende într-un scripete cu greutate, ca să se îndrepte piciorul. I-a urmărit evoluția mai multe zile. Ne-am bucurat pentru acest lucru. Pentru 6 zile de spitalizare i-au cerut mamei aproape 200 Euro. În Madagascar acesta este salariul unui malgaș cu calificare medie pe aproape 5 luni. Părinții lui nu ar fi putut plăti un astel de cost pentru îngrijirile medicale, iar copilul ar fi rămas șchiop toată viața. Din dragoste pentru acest copil, am făcut acest efort. Am fost bucuroși că nu am ajuns noi într-o astfel de situație, că ne costau o mulțime de bani recuperările medicale.

Din păcate, acesta este un model general în Madagascar. Am traversat țara în mai multe regiuni anii trecuți, iar ceea ce ne-a surprins cel mai tare au fost tineri de 15-25 de ani care șchiopătau vizibil și mergeau dificil. Și toate acestea din lipsă de îngrijire medical sau o îngrijire inadecvată. Rugați-vă ca în această țară să se ridice o nouă generație care să includă și medici specializați, care să ofere ajutor medical de calitate semenilor lor. Rugați-vă pentru oameni care să vină și să îi ajute la nivel medical, doctori specializați în operații de tot felul care să ofere ajutor oamenilor care mor din cauza rănilor ușoare și a infecțiilor netratate bine.

Schilod madagascar - CopyRugați-vă și pentru noi și alți misionari români aflați în țări subdezvoltate, să fie ocrotiți ei și copiii lor de boli sau răni care să provoace multă amărăciune și timp îndelungat de îngrijire.

Vă mulțumim frumos pentru că ați rămas fideli Secerișului din Madagascar. Prin Dvs, Dumnezeu ne-a binecuvântat și ne-a ajutat în acest proces al semănatului și seceratului pe târâm spiritual. Dragostea și recunoștința noastră pentru dvs, care ați fost alături de noi în acești doi ani și un două luni, de când suntem pe câmpul de misiune african, nu o putem arăta decât rugându-ne pentru dvs și familia dvs și ținându-vă la curent cu lucrarea de aici, din Madagascar. Suntem așa de binecuvântați să luptăm pe același front împreună, să muncim purtând același jug și căutând același scop: roade pentru Împărăția lui Dumnezeu, sub domnia lui Isus Hristos. Ne rugăm ca Dumnezeu să vă înconjoare cu Bunătatea Lui și să vă întâlniți în Cer cu malgași care au fost convertiți și înnoiți prin lucrarea în care am muncit din greu ca parteneri aici, dvs și noi.

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

          Cu aleasa prețuire, familia Șaitiș – Madagascar

Care e părerea ta?

Adaugă comentariu

Abonează-te la buletinul nostru de
știri creștine