5 ore de rugaciune focalizata pentru misiunea mondiala – Conferinta Nationala IGNITE

svm2-copyMiscarea Misionara a Studentilor  (Student Volunteer Movement 2) organizeaza la Bucuresti doua evenimente INTERCONFESIONALE

DEVOTIUNE NESTAVILITA –   5 ore de rugaciune focalizata pentru misiunea mondiala impreuna cu: Vitamina C, Emanuel, Profides, Bob de Mustar, Metropolitan

Vineri, 15 mai, orele 17-22,

Locatia: Centrul Crestin Emanuel (metrou Tineretului), str. Cuza Vodă nr. 116, sector 4.
Intrarea libera.

www.svm2.net

Conferinta Nationala IGNITE   – o conferinta pentru liderii organizatiilor studentesti si liderii de tineret din Romania.

Sambata, 16 mai, orele 9 – 21,

Locatia: Biserica Vestea Buna, str. Popa Nan, nr. 106, sector 3.

Taxa 20 lei include mancare, gustari, bauturi, cartea Trezirea Uriasului de Ryan Shaw, brosurile: Manualul Miscarii SVM2 si Echipe de Rugaciune Globala, etc.

Inscrieri pana la 10 mai.

Mai multe relatii pe e-mail: svm2romania@gmail.com pe site-ul: www. svm2.net sau sun-o pe Mihaela Avădănoaei 0728.562.310

Va asteptam cu drag!

Fiti binecuvantati!

Romica Avadanoaei
National Lead Facilitator
Student Volunteer Movement 2

www.SVM2.net

 

Ce Este SVM2

Mişcarea Studenţească de Voluntariat 2 (SVM2) este o reţea informală formată din studenţi, din lideri, din biserici şi din organizaţii, a cărei scop este stârnirea unei mişcări misionare în rândul tinerei generaţii, pentru împlinirea Marii Trimiteri în timpul vieţii noastre.

 

Metodele folosite pentru realizarea acestui scop sunt:

a. Îndemnarea tinerei generaţii la dedicare deplină înaintea lui Isus Hristos şi la o trăire jertfitoare de dragul Evangheliei.

b. Înfiinţarea unei mişcări de rugăciune pentru neamuri în fiecare campus.

c. Facilitarea iniţiativelor misionare de la nivelul campusului, având ca rezultat trimiterea multor misionari la cei nemântuiţi prin intermediul bisericilor locale sau a agenţiilor de misiune.

d. Instruirea practică, dar şi teoretică, a studenţilor şi a liderilor cu privire la mişcarea misionară studenţească.

e. Adunarea studenţilor, a liderilor, a bisericilor şi a organizaţiilor în jurul unei viziuni misionare.

 

Cum mă pot implica, dacă sunt student?

SVM2 este o mişcare din lumea studenţească, care este implementată în cadrul structurilor de slujire existente din campusurile universitare creştine, din organizaţiile creştine şi din bisericile locale. Tu, în calitate de student, eşti piesa centrală a acestei iniţiative. Schimbările apar atunci când tu primeşti viziunea, strategiile şi materialele, şi le aplici în biserica ta locală şi în campusul în care înveţi. Poţi începe prin a-ţi evalua convingerile personale cu privire la chemarea lui Dumnezeu de a câştiga lumea pentru El. Ia în calcul semnarea Angajamentului propovăduitorului Evangheliei. Apoi, deschide-ţi inima ca să primeşti viziunea lui Dumnezeu, iar în acest fel îi vei influenţa pe cei din comunitatea ta, şi mulţi vor începe să-şi facă partea pentru împlinirea Marii Trimiteri. Înfiinţează una sau mai multe Echipe de Rugăciune Globală în comunitatea în care te afli şi fă rost de Manualul Mişcării, pentru a vedea pas cu pas felul în care îţi poţi motiva colegii să ia parte la o iniţiativă misionară studenţească care să aibă impact.

 

Cum mă pot implica, dacă lucrez într-o agenţie de misiune?

Ca participant la mişcarea misionară, le poţi prezenta studenţilor viziunea unei mişcări unite în rândul tinerei generaţii, pentru a câştiga lumea pentru Hristos în zilele noastre. Poţi face aceasta îndemnându-i pe studenţii aflaţi în baza de date a agenţiei să implementeze resursele disponibile. Scopul tău este să-i conştientizezi pe studenţi că aparţin unui Dumnezeu măreţ şi să ridici punţi între organizaţiile misionare. Eşti gata să te implici în clădirea acestei mişcări? SVM2 nu se ocupă cu trimiterea misionarilor, ci cu motivarea studenţilor de a-şi lua angajamentul plin de credinţă şi de convingere, de a se preda în întregime lui Isus şi de a sluji printre cei uitaţi din lume. Îndeamnă-i pe studenţii cu care te întâlneşti să semneze Angajamentul şi să intre în legătură cu o organizaţie studenţească, iar apoi vorbeşte-le despre modurile în care se pot implica în agenţia ta de misiune. Angajamentul lor începe să se materializeze atunci când intră în legătură cu o agenţie de misiune sau cu o structură prin intermediul cărora îşi pot folosi viziunea, dar şi darurile pe care le au.

 

Ce pot face, dacă sunt angajat al lucrării misionare dintr-un campus?

Ţie îţi sunt destinate cele mai multe dintre resursele pe care le-am creeat. Ştim cât de greu este să conduci o lucrare misionară dintr-un campus. Aceste resurse te pot ajuta să implementezi în comunitatea în care te afli o viziune misionară studenţească solidă şi să-i urmăreşti dezvoltarea. Te îndemn să strângi în jurul tău câţiva lideri ai studenţilor, să le oferi aceste materiale şi această viziune, şi să-i motivezi să le folosească în luarea unei iniţiative misionare studenţeşti în cadrul lucrării pe care o conduc. În acest fel, studenţii vor intra în legătură cu o mişcare informală răspândită la nivel internaţional.

 

Ce pot face, dacă sunt conducătorul unei biserici locale?

Biserica locală este locul chei de trimitere a studenţilor la neamuri. Prea adesea studenţii pleacă la facultate în alte oraşe, şi astfel lasă şi biserica locală. Aceasta face ca grupurile de studenţi ale bisericii locale să fie greu de menţinut. Noi încurajăm dezvoltarea acestei mişcări în cadrul bisericilor locale. Faceţi rost de materialele disponibile şi folosiţi-le, pentru a atinge inima tinerilor voştri. Intraţi în legătură cu studenţii şi formaţi Echipe de Rugăciune Globală, organizaţi conferinţe pe tema situaţiei actuale a misiunii mondiale, şi multe altele. Dumnezeu doreşte să reverse focul şi dragostea Sa pentru neamuri asupra lucrărilor misionare studenţeşti din bisericile locale, şi să le folosească pentru a stimula dezvoltarea viziunii misionare a Bisericii ca întreg.

 

Ce pot face, dacă fac parte dintr-o lucrare de mobilizare pentru misiune?

Dumnezeu te fooseşte deja, pentru a răspândi dragostea Sa pentru neamuri. Foloseşte Angajamentul propovăduitorului Evangheliei în cadrul prezentărilor pe care le faci şi îndeamnă-i pe studenţi să ia hotărâri pline de credinţă şi de convingere şi să acţioneze în consecinţă, dacă Dumnezeu nu-i cheamă în alt loc. Aceasta este cea mai obişnuită metodă de motivare a tinerei generaţii la implicarea în misiune. Mulţi dintre cei care folosesc Angajamentul au parte de rezultate spectaculoase. Poţi găsi aceste formulare pe website-ul nostru. Te poţi afilia la reţeaua SVM2 afişându-ţi logo-ul pe website-ul tău şi prezentându-i viziunea şi valorile (întrucât este o mişcare bazată pe o viziune şi pe anumite valori). Implică-te în formarea Echipelor de Rugăciune Globală, în iniţiativele misionare de la nivel de campus şi în punerea acestora în legătură prin intermediul website-ului SVM2.

 

 

Mişcarea studenţilor voluntari

 

Probabil că în istoria misiunii moderne nici un alt factor nu a exercitat o influenţă atât de mare asupra evanghelizării mondiale a Bisericii ca şi Mişcarea Studenţilor Voluntari. Numele conducătorilor importanţi ai acestei mişcări – oameni de talia lui John R. Mott, Robert C. Wilder, Robert E. Speer, ca să menţionăm numai câţiva dintre ei – vor rămâne înscrise în analele mişcării misionare străine. Sloganul acestei mişcări „Evanghelizarea lumii în această generaţie” – a influenţat atât de profund mobilizarea studenţilor pentru slujirea internaţională încât John R. Mott a putut scrie următoarele cuvinte: „Pot spune cu adevărat că după ce m-am decis să-L accept pe Hristos ca Domn şi Conducător al vieţii mele, sloganul acestei mişcării a influenţat foarte mult şi a lărgit orinzontul şi concepţia mea despre Împărăţia lui Dumnezeu.”

Mişcarea Studenţilor Voluntari îşi are rădăcinile mai adânci în faimoasa Haystack Prayer Meeting care a avut loc la Williams College în 1806. Din aceea întâlnire au apărut două mişcări influente. Prima a fost Society of Brethren (Societatea Creştinilor) de la Andover Theological Seminar (Seminarul Teologic din Andover). Cea de a doua a fost American Board of Commissioners for Foreign Missions (Bordul American al Împuterniciţilor pentru Misiuni Străine), prima agenţie nord-americană pentru misiuni străine. Unul din membrii Societăţii Creştinilor (Society of Brethren) a fost Royal Wilder, care în 1846 s-a dus în misiune în India ca misionar al organizaţiei ABCFM. În 1877 a revenit în Statele Unite din motive de sănătate şi s-a stabilit în Princeton, NJ, unde la scurt timp după aceea fiul său a înfiinţat „Princeton Foreign Missionary Society.” Membrii acestei societăţi s-au declarat ei înşişi „dispuşi şi dornici să meargă în ţările neevanghelizate ale lumii, dacă era voia lui Dumnezeu.” Rugăciunile şi activitatea lor a dat roade în vara anului 1886.

În iulie 1886, la invitaţia lui D. L. Moody s-au adunat timp de o lună 251 de studenţi la Mt. Hermon, Mass. pentru o conferinţă biblică. Câţiva dintre aceşti studenţi au simţit chemarea pentru lucrarea de evanghelizare mondială. Memorabilul discurs ţinut de unul dintre profesori, Dr. A. T. Pierson, a prezentat în formă embrionară sloganul SVM (Mişcării Studenţilor Voluntari), şi el este general acceptat drept creatorul acestui slogan. Rezultatul provocării lui Pierson, plus alte motive inclusiv „The meeting of the Ten Nations” (Întâlnirea celor Zece Naţiuni), precum şi prelungitele întâlniri de rugăciune, a fost faptul că în cadrul acelei conferinţe 100 de studenţi s-au oferit ca voluntari pentru lucrarea misionară străină.

Temelia Mişcării Studenţilor Voluntari a fost pusă în vara aceea, dar organizarea ei oficială s-a produs în 1888. În anul universitar 1886-87, Robert G. Wilder şi John Forman, amândoi de la Princeton, au vizitat 167 de şcoli pentru a le împărtăşi viziunea lor despre evanghelizărea mondială. În acel an ei au văzut 2.106 studenţi voluntari pentru lucrarea misionară. Printre aceştia se numără Samuel Zwemer şi Robert E. Speer, care au avut o covârşitoare influenţă asupra lucrării misionare din următoarele decenii.

Mişcarea Studenţilor Voluntari s-a înfiinţat oficial în 1888 avându-l ca preşedinte pe John R. Mott. Organizaţia a avut următoarele cinci scopuri:

 

  • de a-i determina pe studenţi să-şi analizeze bine dorinţa lor de a sluji o viaţă întreagă în lucrarea misionară;
  • stimularea acestui scop prin îndrumarea studiului şi activităţii pentru misiune a studenţilor care se oferă voluntari până când ajung sub îndrumarea directă a Bordului de Misiune;
  • strângerea tuturor voluntarilor într-o mişcare comună, organizată şi agresivă;
  • asigurarea unui număr suficient de voluntari bine calificaţi pentru a satisface cerinţele variate ale Bordului de Misiune;
  • crearea şi menţinerea unui interes activ, inteligent, plin de compătimire pentru misiunile din străinătate în rândul studenţilor care rămn acasă pentru a asigura continuarea lucrării misionare internaţionale prin sprijinul, talentele şi rugăciunile lor.

 

Luând exemplul organizaţiei Princeton Foreign Missionary Society cu angajamentul ei SVM a creat un card-declaraţie. Scopul acestei declaraţii era ca fiecare student să înţeleagă provocarea „evanghelizării lumii în generaţia aceasta.” Pe card era scrisă următoarea declaraţie: „Scopul meu este, cu voia lui Dumnezeu, să devin misionar străin.” Când un student semna această declaraţie, însemna că el a răspuns chemării lui Dumnezeu. Studenţilor li se cerea să răspundă afirmativ prin luarea unui angajament pentru lucrarea misionară sau negativ numai dacă ei puteau explica cum Dumnezeu îi călăuzea spre o altă activitate.

 

Creşterea şi evanghelizarea

 

Creşterea Mişcării Studenţilor Voluntari în următoarele trei decenii a fost fenomenală. În 1891 s-a ţinut în Cleveland, Ohio prima convenţie internaţională a studenţilor misionari sponsorizată de SVM. S-a decis ca o asemenea convenţie să se ţină din patru în patru ani pentru ca mişcarea aceasta să aibă impact asupra fiecărei generaţii de studenţi. Acest lucru s-a respectat până în 1940, excepţie făcând perioada primului război mondial. La prima convenţie din Cleveland au participat 558 de studenţi reprezentând 151 de instituţii educaţionale, 31 de misionari străini şi 32 de societăţi misionare reprezentative.

Pe vremea convenţiei din Cleveland existau 6.200 de studenţi voluntari din 352 de instutuţii educaţionale din Statele Unite şi Canada. 321 de voluntari plecaseră deja în misiune în străinătate. În plus 40 de colegii şi 32 de seminarii era implicate în susţinerea finaciară a foştilor lor studenţi -voluntari plecaţi în misiune. Toate aceste lucruri s-au petrecut doar în cei cinci ani care s-au scurs de la conferinţa de la Mt. Hermon. Mişcarea a început lucrarea de evanghelizare şi a influenţat apariţia unor mişcări similare în Marea Britanie, Peninsula Scandinavă şi în Africa de Sud.

În şcoli a fost iniţiat un program educaţional care s-a răspândit rapid. Mott scria mai târziu că: „La un moment dat înainte de război numărul acestora depăşea în anumite cercuri cifra de 40.000 în 2.700 de clase din 700 de instituţii.”

Aceste eforturi din campusurile universitare, convenţiile din patru în patru ani, plus literatura, conferinţele pe tema misiunilor organizate în mai multe campusuri, precum şi alte activităţi au avut ca rezultat angajarea a mii de studenţi voluntari în activitatea de slujire misionară. În 1945 existau cel puţin 20.500 de studenţi din aşa-numitele ţări creştine care au semnat cardul-declaraţie şi se aflau în câmpul de misiune, cei mai mulţi plecaţi prin societăţile misionare şi biserici.

În 1920 (din punct de vedere statistic anul de vârf) au semnat cardul de angajament 2.783 de studenţi, 6.890 de studenţi au participat la convenţia din patru în patru ani de la Des Moines, şi în 1921 au plecat în câmpul de misiune 637 de studenţi, acesta fiind cel mai mare număr de voluntari care a plecat într-un singur an. Motivele lor au fost sincere, erau solid fundamentaţi pe principiile biblice, iar cei din conducere aveau o viziune mistuitoare pentru evanghelizarea mondială.

 

Confuzie şi declin

 

Dar tot în 1920 are loc o schimbare. „The Missionary Review of the World” (ziarul înfiinţat de Royal Wilder în 1887) analiza convenţia Mişcării Stundeţilor Voluntari de la Des Moines (Iowa, SUA) după cum urmează:

 

Convenţia voluntarilor de la des Moines … a fost marcată de revolta studenţilor împotriva conducătorilor „mai în vârstă.” La convenţia aceea au participat un mare număr de studenţi, dar delegaţilor le-a lipsit viziunea misionară şi scopul. Ei au fost convinşi că era necesară numai o schimbare a idealurilor şi a conducerii. Erau pe deplin convinşi că numai egoismul şi nebunia oamenilor i-a condus la teribilul război şi la enorma vărsare de sânge, şi aveau intenţia să preia controlul Bisericii şi a Statului în efortul de a crea nişte condiţii mai bune de trai. Problema păcii internaţionale, a dreptăţii sociale, a egalităţii rasiale şi a progresului economic a pus într-o lumină proastă fundaţiile creştine şi idealurile slujirii spirituale.

 

După ce a atins apogeul în 1920, Mişcarea Studenţilor Voluntari a experimentat un declin rapid. În 1934 au plecat în câmpul de misiune 38 de voluntari (în comparaţie cu cei 637 din 1921). În 1938 s-au înrolat în rîndul Mişcării Studenţilor Voluntari doar 25 de studenţi (în comparaţie cu cei 2.783 din 1920). În 1940 au participat la convenţia din patru în patru ani de la Toronto doar 465 de delegaţi (în comparaţie cu cei 6.890 de la Des Moines din 1920).

Aici a ajuns acea mişcare a cărei influenţă asupra studenţilor şi asupra misiunii mondiale a Bisericii a fost incalculabilă. Se poate spune despre Mişcarea Studenţilor Voluntari că „până în 1940 aproape a încetat să mai fie factorul decisiv atât în viaţa religioasă a studenţilor cât şi în promovarea programului misionar al bisericilor.

 

Ce a provocat declinul acestei mişcări? Diverşi istorici au subliniat următorii factori care au contribuit la declinul acestei mişcări:

 

  1. Influenţa lui John Mott a scăzut după 1920 datorită poziţiei sale conservatoare referitoare la evanghelizare ca lucrare principală a misionarilor. Când în 1920 Comitetul Executiv al Mişcării Studenţilor Voluntari a ales 30 de oameni în conducere în locul celor şase dinainte, mişcarea a avut prea mulţi lideri pentru a-şi putea forma o politică clară referitoare la activitatea misionară. Cu alte cuvinte, erau prea multe diferenţe şi divergenţe pentru a putea merge înainte într-o direcţie unică. Fără participarea importantă a lui John Mott, mişcarea a avut dificultăţi şi în privinţa sprijinului financiar.

 

  1. Studenţii din America au început să pună accentul pe alte nevoi ale lucrării misionare în special după dezastrul Primului Război Mondial şi după depresiunea economică de la sfârşitul anilor ’20. Dilema studenţilor era dacă Dumnezeu îi chema pentru lucrarea misionară din străinătate sau din propria lor ţară.
  2. În această perioadă au apărut două probleme în lucrarea misionară – în special pe măsură ce ţările din lumea a treia purtau războaie de independenţă pentru a se elibera de sub jugul colonial sau sufereau din cauza unei conduceri naţionale nedrepte. Una din probleme era dacă misionarii trebuia să se implice mai mult în lupta pentru dreptate socială în ţările în curs de dezvoltare. Mişcarea a început să accentueze relaţiile rasiale, nedreptatea economică şi imperialismul.

Cealaltă problemă era dacă evanghelizarea SAU lucrările de caritate şi compasiune erau mai importante. La aceea vreme, cei mai mulţi oameni considerau cele două lucrări înseamnă mai degrabă accentuarea diferită decât existenţa celor două părţi necesare ale unei Evanghelii unice. Această constroversă a chinuit Mişcarea Studenţilor Voluntari pentru că liderii erau divizaţi.

 

  1. Spiritul trezirilor şi mărturisirea păcatelor a făcut loc unei incertitudini fundamentale despre credinţa creştină ca fiind singura cale de împăcare cu Dumnezeu. În locul acesteia a apărut o mişcare ecumenică care căuta unitatea şi/sau valabilitatea tuturor credinţelor. Din cauza noului spirit ecumenic, a existat un declin continuu al zelului răspândirii credinţei evanghelice în naţiunile neevanghelizate ale lumii. De fapt, acest lucru era criticat ca fiind prozelitism imperialist.

 

  1. Apariţia antropologiei culturale ca disciplină academică acceptată punea sub semnul întrebării metodele istorice folosite de misionari pentru a-i „converti pe păgâni.” Misionarii au fost aspru criticaţi pentru că încercau să-şi impună cultura şi credinţa lor altor popoare, întrerupând astfel „dezvoltarea naturală a acelor grupuri de oameni” (conform teoriilor evoluţioniste ale lui Darwin).

 

Nici un singur factor nu poate fi menţionat ca principală cauză a declinului Mişcării Studenţilor Voluntari. Mai degrabă putem spune că toţi factorii şi-au adus contribuţia la declinul ei. Deşi organizaţia (Mişcarea Studenţilor Voluntari) şi-a încetat existenţa după 1940, mişcarea studenţilor în misiune a continuat. În anii ’60 a început o nouă mişcare studenţească prin lucrarea organizaţiei Inter-Varsity Christian Fellowship (care este cunoscută în România sub numele de „Organizaţia Studenţilor Creştini Evanghelici din România”). Acest grup organizează conferinţe ale studenţilor din trei în trei ani sub numele de „Urban ’81, ’84, ’87”, ş.a.m.d. Recent, împreună cu alte organizaţii, au sponsorizat o versiune internaţională a acestei conferinţe la Amsterdam. Încă o dată, mişcarea studenţilor în misiune creşte şi înfloreşte.

Adaugă comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.