Pastore, fii păstor!

„Nimic nu creşte sub un arbore banian”.

Acest proverb indian vorbeşte despre un anume fel de păstorire, de conducere. Arborele banian sau smochinul pagodelor, cum se mai numeşte, este un copac tare interesant. Dezvoltă tulpini secundare, ramuri puternice şi imense, acestea putând acoperi o suprafaţă de mai multe hectare, lăsând impresia unei adevărate păduri. În cazul în care tulpina-mamă este distrusă, sutele de rădăcini exterioare compensează pierderea, oferind copacului hrana de care are nevoie şi continuând să susţină coroana. Sub coroana sa se pot adăposti sute de persoane, nu de puţine ori fiind întâlnite situaţii în care un sat întreg fusese construit la umbra ciudatului arbore. Însă nimic nu creşte sub frunzişul său, iar când acesta moare pământul din jurul său devine arid şi neproductiv.

Bananierul pe de altă parte, este opusul acestui arbore. La 6 luni după ce înmugureşte, vlăstari mici apar în jurul său. La 12 luni un al doilea rând de vlăstari apare în jurul primului rând. La 18 luni, trunchiul principal aduce roadă, banane. Ciclul continuă, noi muguri apar la fiecare şase luni, cresc, dau naştere la noi vlăstari, au roadă şi apoi mor.

Unii păstori sunt precum arborele banian. Au o influenţă mare şi slujirea lor este productivă şi eficientă. Însă ei nu pregătesc alţi lideri, alţi “păstori”. Acesta este păcatul lor. Şi când aceştia “dispar”, se risipeste şi slujirea lor de-o viaţă…

Formarea de noi lideri, de slujitori, de „păstori” reprezintă coloana vertebrală a unei biserici vii, dinamice, în creştere. Când unui grup îi lipsesc liderii de calitate, curând acel grup se va stinge. Lideri noi trebuie să fie echipaţi în mod continuu pentru a prelua responsabilităţile slujirii.

Mai mult, biserica trebuie să fie o pepinieră de „păstori”. Chiar toţi să fie aşa. „Eu îmi doresc ca tot poporul Domnului să fie alcătuit din profeţi şi Domnul să-Şi pună Duhul Său peste ei!” (Numeri 11:29) Toți să fie „păstori”…  pastore.

Da, ştiu că ai auzit… „doi căpitani într-o barcă, o fac să se scufunde!”… însă, nu-i adevărat. Nu-i adevărat, nici chiar dacă cei mai mulţi cred lucrul acesta. (potrivit unui sondaj Barna din 2009, doar 2% dintre creştini cred că au darul de conducere).

„Fiţi imitatorii mei, aşa cum şi eu sunt al lui Cristos!” 1 Cor. 11:1. Adică, „cei mulţi” să calce pe urmele sale, pe urmele lui Pavel, care la rândul său, călca pe urmele lui Isus. Hmm… clasicul principiu: „învaţă un om să pescuiască”. Dacă tu prinzi toţi peştii pastore… te vei epuiza. Dacă înveţi pe alţii să fie pescari, ce crezi că se va întâmpla? Fraţilor, noi nu suntem profesionişti (Brothers, we are not professionals) ne aminteşte J. Piper.

Pastore, fii păstor! … în stiul Ietro.

Găsim câteva principii în Exod 18 pe care ar trebui să ţi le asumi.

Primul principiu: (v. 19)„Stai înaintea lui Dumnezeu pentru popor şi adu problemele înaintea Sa”. Dacă nu cauţi Faţa lui Dumnezeu, dacă nu veghezi asupra poporului, dacă nu mijloceşti pentru acesta, dacă nu asculţi ceea ce Duhul Său îţi spune, te vei usca repede şi slujba ta în curand o va lua altul (Ps. 109:8).
Al doilea principiu: (v. 20) „Învaţă-i poruncile şi legile şi arată-le calea pe care trebuie să meargă şi lucrurile pe care trebuie să le facă”. Cu alte cuvinte, arată-le şi învaţă-i. Ucenicizează. Echipează sfinţii să facă lucrarea la care au fost chemaţi. Nu răcni numai, nu asta este lucrarea la care ai fost chemat. „Orice prost”, spunea George Bernard Shaw, „poate să conducă cu un băţ în mâna sa. Şi eu aș putea să conduc în felul acesta. Însă nu este modul de conducere al lui Dumnezeu”. Urmează modelul lui Pavel. Le spunea el liderilor din Efes, „n-am ascuns nimic din ceea ce vă era de folos, predicându-vă şi învăţându-vă în public şi prin case”. (Fapte 20:20)

Al treilea principiu: (v. 21) „Caută oameni destoinici în popor, oameni care se tem de Dumnezeu, care sunt vrednici de încredere şi urăsc câştigul necinstit. Pune-i pe aceşti oameni conducători”. Pastore, ai nevoie de ajutor. Nu le poţi face pe toate de unul singur. Nu-i recomandat. Şi dacă vrei să laşi ceva în urma ta, dacă vrei ca slujirea ta să aibă un efect şi după moartea ta, caută oameni destoinici în popor, investeşte-te în ei, roagă-te cu ei, oferă-le responsabilităţi… fii disponibil. Căci, nu-i aşa, „un păstor trebuie să caute şi să găsească…”

După cum afirma Tom Baker, sunt patru categorii de păstori în Biserică: „păstori ordinaţi” (cei ce păstoresc o biserică), „păstori soţi” (cei ce îşi păstoresc soţiile), „păstori părinţi” (cei ce îşi păstoresc copiii), şi „cei ce se păstoresc unii pe alţii” (care păstoresc alţi credincioşi în general când se ivesc oportunităţi de a face acest lucru).

Unii păstoresc la toate nivelurile. Şi deşi nu toţi avem chemarea să păstorim o biserică, cu toţii sunt chemaţi sa fim „păzitorii fraţilor noştri”. Nu-i aşa?! Isus este un model in sensul acesta. „Când eram cu ei, îi păzeam Eu în Numele Tău, pe care Mi L-ai dat. I-am păzit şi nici unul din ei n-a pierit, în afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura” Ioan 17:12

Nu numai că trebuie să ridici păstori… tu trebuie să faci din fiecare membru un “păstor”, pentru că, pastore… tu trebuie sa fii un „păstor al păstorilor”.

„Vă voi da păstori după inima Mea; ei vă vor păstori cu pricepere şi chibzuinţă.” Ieremia 3:15

mariuszarnescu.wordpress.com