Interviu cu Philip Yancey

În  săptămâna trecută, așa cum știți majoritatea dintre voi, a luat parte la conferința “Creștere în Har”, Philip Yancey, unul dintre cei mai cunoscuți scriitori creștini. Publicul din România este familiarizat cu cărțiile lui printre care se numără: Isus pe care nu l-am cunoscut, Dezamăgit de Dumnezeu , Biblia pe care a citit-o Isus și multe altele. Philip Yancey este în România împreună cu soția lui, cea care îl însoțește în multe dintre călătoriile sale. La sfârșitul acestei conferințe Philip a fost de-acord să ne acorde un interviu cu privire la viața lui.

Tocmai se apropie de sfarșit prima voastră experiență în România. Ce părere v-a lăsat România și oamenii de aici?

Îmi plac românii. Știu că ați trecut prin perioade dificile în istorie și cred că acestea v-au influențat să fiți mai smeriți, mai umili. Aceasta este o calitate de apreciat, pe care în țara mea nu o prea găsești. Americanii sunt mai degrabă insistenți, aroganți. De altfel, oamenii din diferite țări au caractere diferite, precum germanii. În România, smerenia a venit probabil ca și rezultat al suferinței prin care ați trecut. Dar aceasta este o calitate frumoasă. Ni se spune în Filipeni : „Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus” – El era smerit. Sunt de asemenea surprins că românii sunt călduroși; nu poți folosi cuvântul călduros pentru a descrie oameni din unele țări din Europa, precum cele scandinave. Ei sunt foarte reci și distanți. În schimb, românii sunt niște oameni deschiși și prietenoși.

Știm că ați trecut prin momente dificile în anii copilăriei și apoi ai tinereții, când credința va fost sdruncinată. Cum a revenit Philip Yancey la sentimente mai bune față de Dumnezeu?

Revenirea mea se datorează experimentării bunătății lui Dumnezeu și descoperirii harului Său prin lucruri precum natura, muzica clasică și dragostea romantică. Cred că acestea au fost lucrurile care m-au învățat faptul că imaginea pe care mi-am creat-o în copilărie despre Dumnezeul puternic și de necuprins era greșită. De fapt, Dumnezeu vrea ca noi să experimentăm bucuria și fericirea, deoarece în aceste lucruri constă viața. Tocmai aceste lucruri mi-au lipsit mie. Biserica în care am crescut L-a redat greșit pe Dumnezeu. El nu vrea să mă țină departe de rai și de a ma simți bine; din contră, El ne-a creat ca să ne bucurăm de toate lucrurile.

Care a fost motivul pentru care ați ales această carieră de jurnalist (scriitor) ?

La început, am căutat o slujbă. Apoi am observat că mi se potrivește, fiind o persoană introspectivă, cu spiritul observației, căruia îi place să meargă acasă, să mediteze la ceea ce a observat și să-și dezvolte ideile astfel încât să poată veni cu un nou punct de vedere. Așa mi-am dat seama că jurnalismul este un mod de a face toate acestea.

În repetate rânduri ați declarat faptul că “… scriu cărți pentru mine însumi”, însă sunteți conștient de faptul că multi oameni citesc aceste cărți. Care este impactul pe care îl doriți ca acestea să îl aibă în viața cititorilor?

Depinde de carte. Ceea ce urmăresc prin cărțiile mele este să reprezint întrebările pe care oamenii și le pun și realitatea pe care otrăiesc. Este un citat al unui scriitor de ficțiune american: “Ficțiunea nu ne spune lucruri pe care nu le cunoaștem, ci ne spune lucruri pe care le cunoaștem, dar nu știm că le cunoaștem.” Cred că în cărțiile mele încerc să fac același lucru. Nu încerc să îți prezint și să te conving de ceva cu care nu ești obișnuit. Încerc să aduc la suprafață ceva ce deja simți sau gândești despre lume, oameni sau Dumnezeu și să redau aceste gânduri în cuvinte. Nu încerc să te conving de ceva, ci să scot la suprafață ceva din tine, ca și cititor.

Mass – media nu a fost până de curând o vocație pentru tinerii creștini din România. De ce credeți că noi, ca și creștini, ar trebui să ne implicăm mai mult în mass-media?

Eu personal nu sunt atras în a mă implica în mass – media. Mie îmi place mult procesul meditativ care are loc atunci când scriu o carte, proces care poate dura câțiva ani. Mass – media este atât de rapidă și te ține tot timpul sub presiune. Dar trăim într-o lume care încearcă să fie pe cât se poate de rapidă. Nimeni nu mai scrie scrisori acum, se scriu doar e-mail-uri. Mai demult erau faxurile, apoi e-mail-urile, iar acum poți face totul de pe telefon. Iar eu nu scriu prea mult de pe telefon. Totul pare să tindă spre viteză maximă; devine din ce în ce mai rapid. Dacă vrem să comunicăm cu generația viitoare, presupun că trebuie să folosim metodele generației viitoare.

La final, vă rugâm să transmiteți un sfat tinerilor jurnaliști din România.

Un sfat ar fi să nu practicați jurnalismul singuri, ci să vă găsiți un grup. Mi-a fost la început de ajutor să găsesc un grup de oameni în care să am încredere ,cu care să lucrez împreună materialele pe care le aveam. Citeam fiecare materialul altuia și ne spuneam părerea : ce este potrivit și ce nu este, ce este plictisitor și de ce. Perioada în care scri poate fi una de singuratate; fiind de unul singur s-ar putea să nu vezi rezultatul a ceea ce ai scris decât după mulți ani. Te-ar ajuta mult dacă ai avea colegi sau prieteni în jurul tău, pentru a fi încurajat și ajutat prin feed-back-uri.

Vă mulţumim, în numele echipei Flacăra Închinării Media, că aţi acceptat să ne acordaţi acest interviu.

Cu placere.

Interviu realizat de Ruben Precup și Alin Haiduc

® www.flacarainchinarii.ro

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.