Interviu cu Vasile Filat

Vasile Filat are 3 copii, este căsătorit cu Anastasia şi este păstor în Chişinău, Republica Moldova.

Acel CINEVA, pe care eu nu-L cunoşteam atunci, m-a auzit, mi-a schimbat mintea, mi-a dat o minte nouă şi m-a făcut o făptură nouă.

Vasile Filat era membru în echipa de tae-kwon-do

(arte marţiale) a Republicii Moldova în momentul

când L-a întâlnit pe Isus Cristos.

Reporter:

Cum L-aţi cunoscut pe Isus Cristos în mod personal, mai mult decât ca o simplă noţiune, ca un simplu învăţător sau chiar ca un mare învăţător al lumii?

Vasile Filat:

Părinţii mei erau religioşi. Mama avea o purtare evlavioasă şi o dragoste deosebită, chiar dacă nu cunoştea Biblia.

Tata mergea la biserică doar ca să se împărtăşească. Înainte de a pleca, el era în stare să o bată pe mama chiar atunci dimineaţa, apoi să-şi ceară iertare de la noi toţi şi să meargă la împărtăşanie. După aceea venea acasă şi ştia că nu trebuie să scuipe în ziua respectivă, dar îşi putea permite s-o bată iar pe mama, tot în ziua aceea. Vă puteţi închipui ce era în casa noastră.

Copil fiind, când vedeam crucea pe care o purtau şi mama şi tata la piept, întrebam: „Ce înseamnă crucea aceasta şi ce este cu omul acesta răstignit pe cruce?”. Şi nimeni n-a putut să-mi dea explicaţii la lucrurile acestea. Am aflat doar mai târziu, când am citit Noul Testament, ce este cu crucea şi ce e cu omul răstignit pe cruce.

Reporter:

Cum aţi ajuns să citiţi Biblia?

Vasile Filat:

Fiind student la Facultatea de Istorie, am studiat Istoria Orientului Antic. La curs, profesorul ne-a întrebat dacă a citit cineva Biblia. Am râs cu toţii, pentru că noi consideram că Biblia este o carte pentru băbuţe şi moşnegi şi nu aveam noi ce citi în cartea aceasta.

Dar el ne-a spus să nu râdem pentru că dacă un istoric nu a citit Biblia, nu poate să se considere istoric, deoarece Biblia este cel mai important document de istorie a Orientului Antic şi nu numai atât.

Asta m-a determinat să citesc Biblia. Când am început să o citesc, nu vedeam altceva în această carte decât o carte de poveşti. Şi mai vedeam în Biblie lupta de clasă, despre care ni se spunea şi la Ateism ştiinţific.

De exemplu, mă indignau foarte mult unele texte, cum ar fi: „Celui ce are, i se va da […] iar de la cel ce    n-are se va lua chiar şi ce are”. Aceasta mă indigna foarte mult, pentru că mă gândeam: „Cum pretinde Biblia că este o carte a dreptăţii, când învaţă aşa ceva?”.

Apoi Domnul Isus spune: „Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea”. Asta mă punea pe jăratic. Eu mă consideram un om care nu era nici cu Isus, dar nici împotriva Lui. Nu aveam nimic împotriva Lui. De ce se spune aşa în Biblie? Apoi am înţeles de ce şi mă bucur că toate lucrurile sunt aşa cum sunt ele scrise în Biblie.

Între timp mă antrenam pentru tae-kwon-do şi antrenorul nostru, Ion Cheptene, a început să ne vorbească ceva din Biblie. Am devenit şi mai curios faţă de Biblie.

Fiind într-un cantonament în Crimeea, făceam tot felul de lucruri urâte, dar antrenorul nostru luase Biblia cu el.

Aveam antrenamente dimineaţa şi seara, dar în restul zilei stăteam la plajă. Băieţii jucau cărţi, iar eu citeam Biblia. După ce „oboseam” de citit Biblia, „admiram” costumele de baie ale femeilor de pe plajă, apoi citeam din nou Biblia.              Chiar şi în împrejurările acelea, Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, a lucrat la inima mea.

Exemplul lui Ion Cheptene m-a impresionat. Eram odată împreună cu el la Moscova. El era cazat la un hotel şi trebuia să coboare să-mi aducă un permis al lui sau al unui prieten de-al lui, ca să pot intra în hotel fără ca portarul să ştie că nu sunt cazat în acel hotel.

Dar Ion a venit, i-a spus portarului despre mine şi   i-a cerut voie. Portarul mi-a dat voie doar după ce Ion i-a plătit 25 de ruble. Când am intrat înăuntru, l-am întrebat:

„Ion, de ce nu ai adus permisul cuiva?” El mi-a răspuns:

„Pentru că în felul acesta aş fi minţit”.

„Şi ce-i dacă ai fi minţit?”

„Minciuna este un păcat.”

Atunci nu i-am mai spus nimic, dar în sinea mea   m-am gândit: „Dacă asta numeşti tu păcat, atunci toate lucrurile pe care le-am făcut eu în Crimeea ce sunt?”.

Timp de trei zile mi-a vorbit foarte mult despre Dumnezeu, din Biblie, dar prea puţin am înţeles ce-mi spunea.

Reporter:

Ce v-a spus din Biblie?

Vasile Filat:

Mi-a spus despre faptul că Domnul Isus Cristos a murit pentru păcatele mele şi că, ori mă pocăiesc şi am viaţă veşnică, ori ajung în iad.

Eu nu ştiam mai nimic despre Isus Cristos, dar nu ştiu de ce mi-am închipuit că dacă mă pocăiesc, atunci va trebui să renunţ la lucrurile cele mai importante pentru mine.              În mintea mea asta însemna că eu mă hotărăsc de bună voie să duc o viaţă de ascet. Şi m-am gândit că n-o să mai pot glumi, pentru că în închipuirea mea nu puteau să existe glume fără cuvinte porcoase. Sau alte lucruri. Sau femei. Mi-era teamă că va trebui să mă las şi de tae-kwon-do.

Dar am înţeles că Domnul Isus Cristos a murit pentru mine, iar pentru Cristos merită să pierd celelalte lucruri. Atunci m-am hotărât să-mi predau inima Domnului Isus.

Într-o seară, am aşteptat până s-au culcat toţi, apoi  m-am pus în genunchi – pentru prima dată în viaţa mea am stat în genunchi – şi m-am rugat. I-am spus lui Dumnezeu: „Doamne, dacă într-adevăr e aşa cum spune Ion, dacă într-adevăr Tu l-ai schimbat pe Ion, aşa cum îl vedem, eu vreau să mă schimbi şi pe mine.

Te rog să-mi ierţi păcatele, să mă cureţi în sângele Domnului Isus Cristos, să faci din mine un om nou şi să-mi dai putere să trăiesc cum vrei Tu, chiar dacă va fi greu”.

Reporter:

Cum anume v-a schimbat mintea Isus Cristos?

Vasile Filat:

În acea seară când m-am rugat, pur şi simplu Dumnezeu mi-a schimbat mintea. N-am avut nici un fel de vedenii sau altceva de genul acesta. Nu neg că alţii au astfel de experienţe de viaţă, dar eu n-am avut.

Când m-am trezit dimineaţa, am privit pe geamul hotelului – mie nu-mi place Moscova deloc – dar atunci am privit Moscova din hotel şi pentru prima dată în viaţă mi-a plăcut oraşul. Parcă Moscova nu mai era aşa cenuşie. Parcă toate lucrurile erau noi. Aveam o pace deosebită în inimă, un sentiment extraordinar, pe care nu l-am mai avut niciodată.

Începând de atunci am observat un lucru interesant. Înainte de a deveni creştin aveam o vorbire foarte murdară, foloseam cuvinte murdare. Deseori am încercat să-mi schimb felul de a vorbi, dar îmi era imposibil. Însă, la vreo 2 săptămâni după ce m-am întors de la Moscova, eram într-o staţie şi câteva fete vorbeau aşa cum vorbeam şi eu cândva. Când le-am auzit pe fetele acelea cum vorbeau, am trăit un     sentiment foarte neplăcut. Atunci mi-am dat seama că de 2 săptămâni eu nu mai vorbesc aşa.

În mintea mea nu mai erau cuvintele acelea murdare care au fost până atunci. Şi mi-am dat seama nu doar că nu îmi mai plăceau acele cuvinte, dar nu îmi mai plăcea nici măcar să aud pe cineva vorbind aşa.

Aceasta a fost o schimbare a minţii, dar nu am fost schimbat total dintr-o dată. Au mai fost răbufniri ale omului vechi din mine, dar Dumnezeu m-a ajutat. Simţeam un gol în mine. Nu înţelegeam de ce aveam golul acela. Simţeam că nu sunt împlinit. Mă rugam ca Dumnezeu să-mi umple acel gol. Nu înţelegeam de unde vine, dar doream să mi-L umple.

După ce m-am botezat, am început să citesc Biblia. Din momentul acela am văzut cum Dumnezeu mă schimbă. Am văzut că în familia noastră încep să fie mai puţine certuri. Am văzut că eu încep să fiu mai puţin interesat de mine şi mai mult interesat de alţii, mă interesează mai mult binele altora decât al meu, asta fără ca eu să depun vreun efort.                         Singurul efort pe care îl depuneam eu era să cuget zi şi noapte la Legea Domnului şi să studiez Legea Domnului, Sfânta Scriptură, Biblia.

Reporter:

Poate mulţi dintre cititorii noştri şi-ar dori o schimbare reală în viaţa lor, poate mulţi au trecut prin aceleaşi frământări interioare – simt că au o povară pe suflet şi ar vrea să fie schimbaţi şi scăpaţi de povara aceasta. Ce le-aţi spune?

Vasile Filat:

Să se roage-n cămăruţa lor, să nu-i vadă nimeni, şi să-i spună sincer lui Dumnezeu nevoia lor. Apoi să ia Biblia şi s-o citească. După ce vor citi în Biblie ce aşteaptă Dumnezeu de la ei, atunci vor înţelege care este locul lor în viaţă şi ce trebuie să facă. Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, o să-i schimbe.

Reporter:

Ce vă spun acum prietenii şi familia?

Vasile Filat:

Soţia spune că ea n-a văzut niciodată, la nimeni, o schimbare atât de neaşteptată şi bruscă, cum a făcut Cristos în viaţa mea. A fost ceva radical.

Unul dintre prieteni mi-a spus: „Tu eşti un om din poveste. Oameni ca tine numai în poveşti întâlneşti. Nu poate exista aşa ceva. Pentru ce alergi tu din loc în loc? Ce-ţi pasă ţie de oamenii aceştia? Interesează-te de viaţa ta! De ce să alergi pe frig şi pe ploaie ca să le predici din Biblie? Trebuie să găsească singuri Biblia!”.

Cei mai mulţi prieteni ai mei au devenit creştini. Altădată aveam prieteni care mi-erau prieteni atât timp cât aveau ceva de câştigat de la mine. Când eu nu mai aveam ce să le dau, prea puţin mai însemnam pentru ei.

Reporter:

Cum aţi ajuns la concluzia că merită să trăiţi şi să vă investiţi viaţa ducându-le oamenilor Biblia?

Vasile Filat:

Dacă oamenii ajung în iad, nu contează că sunt flămânzi sau sătui. Eu nu am pâine şi haine să le dau, dar am Cuvântul lui Dumnezeu şi El mi-a dat un dar: să predic acest Cuvânt. Aceasta este cea mai mare nevoie a omenilor – nevoia de Dumnezeu.

Vreau să le spun tuturor cititorilor că îi iubesc, chiar dacă nu-i ştiu la faţă. Vreau ca şi ei să-L afle pe Cristos, să afle fericirea pe care o avem noi.

Ioan Ciobotă, RVE

Un comentariu
  1. beniamin 1 ianuarie 2011 Reply

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.