Impresiile câtorva chişinăuieni la serbarea Cireşarii de la Huşi

Luni, 17 octombrie am fost binecuvântaţi de Dumnezeu într-un mod special. Am plecat la 115 km, pentru a-l asculta live pe Vladimer Pustan. Din ştirile pe care ştiricreştine.ro le postează cu regularitate, am văzut că turneul Cireşarii va trece pe la Huşi, dat fiind faptul că nu e atât de departe şi mai ales că nu aveam nevoie de viză, care cu atâta greu se obţine la Chişinău, ne-am înţeles încă cu alţi membri ai familei noastre să mergem la Huşi.

Aventura a început chiar din Chişinău, stabilisem să arendăm un bus şi să mergem 8 persoane, cu 3 ore înainte de plecare, cineva a refuzat să meargă, atunci am început să căutam o altă persoană care să se bucure de această călătorie. Fiind conştientă de formatul cu care mergeam, îmi era greu să invit pe cineva care nu ne cunoaşte. Vă veţi întreba de ce?… Eram eu şi verişorul meu, şi apoi părinţii noştri, şi încă alte două mătuşe, şi o prietenă de-a mătuşii mele. Era mai mult o călătorie de familie, însă, până la urmă, am telefonat un prieten, care imediat a acceptat. Busul pe care trebuia să-l arendăm s-a defectat în ultimul moment, părinţii noştri au acţionat pe loc şi au hotărât să mergem cu cele 2 maşini micuţe pe care le aveam în posesie. Am pornit, eu, fiind una dintre şoferiţe, nu aveam maşina pregătită pentru un drum mai lung, ca de obicei, astfel am acţionat rapid şi cu multă încredere în Dumnezeu am pornit la drum.

Vama am trecut-o relativ repede, oricum una din maşini a ramas în urmă. „Casa de cultură”, unde era programat evenimentul era goală, pentru ca mai apoi să ne spună cineva că de fapt era planificat să se petreacă la Sala Primăriei. Am găsit-o datorită unui tânăr care a auzit de acest eveniment, dar nu planifica să meargă; auzind discuţiile noastre nu numai că ne-a arătat sala, dar şi a rămas până la sfârşitul programului.

A fost o seară de neuitat, cuvântul Lui Dumnezeu rostit prin Vladimir Pustan a atins inimile noastre, încă o dată, ne-am convins de faptul că Dumnezeu ne iubeşte pe fiecare personal, în mod special, El este acela care ne cunoaşte sufletul, dorinţele şi temerile. La final am înghenunchiat cu toţii şi cu mari emoţii i-am multţumit Lui Dumnezeu pentru tot. Chiar dacă sala nu a fost plină, sunt sigură că acelor oameni, care au fost acolo, Dumnezeu le-a vorbit personal.

După program, am insistat să facem cunoştinţă personal cu echipa cireşarii şi cu Vladimer Pustan, predicile căruia le ascultam pe net cu atâta inspiraţie. Acesta e un om simplu şi plin de Dumnezeu, ne-a povestit că a mai fost pe la Chişinău. Oricum i-am invitat să mai vină, şi le-am promis că le organizăm o călătorie plăcută. Sunt bucuroasă că şi aceştia au rămas încântaţi să ne cunoască „Un grup de persoane ne-a înconjurat la final. Erau din Moldova – Chişinău şi aparţineau Bisericii Baptiste. Dumnezeu le-a pus pe inimă să ne aducă clătite şi fructe. Ne-am despărţit cu greu de ei şi le-am promis că o să ne ducem din nou în Basarabia” şi că vor veni la Chişinău.

Timpul petrecut de neuitat, noi experienţe şi cunoştinţe, aventură, toate astea, au fost doar momentele pe care pot să le exprim prin cuvinte, însă ceea ce am luat pentru sufletele noastre va da roade la timpul potrivit.

Slavă Domnului pentru un timp petrecut atât de bine!

Autor: Iulia Belev

Adaugă comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.