Pastor american deghizat în cersetor

Foarte bine a făcut… Adevărul a văzut; ca un hoţ, Domnul soseşte, credincios, El, te găseşte? Domnul este printre noi, scormoneşte prin gunoi… Domnul îţi cere o pâine, tu ai inimă de câine? Şi câine dacă ai fi, de o pâine te-ai lipsi… numai că, omul, lipseşte, o pâine: nu-ţi dăruieşte! De ce omule, lipseşti, o pâine nu dăruieşti? De ce om, milă nu ai, să ajungi şi tu în rai? Răspunsul este ştiut, pastorul s-a prefăcut… nimeni, nu-l bagă în seamă, dacă n-are, tată, mamă? Avem în ceruri Un Tată, are şi băiat şi fată; i-au crescut, i-au legănat, pe Tată, ei, L-au uitat? Tatăl Nostru lăcrimează, speranţa îşi mai păstrează; dacă banii risipim, la Tatăl, noi, mai venim? Eu zic nu, nu mai venim, pe Tatăl nu-L mai iubim… iubim banii, ne distrăm, până când… îi terminăm. Şi cu banii terminaţi, ne rugăm de… “soră”, “fraţi”; devenit-am cerşători şi de foame muritori? Uitaţi-vă la creştini, la cei ce la slujbă vin; vin oamenii bogătani, milionarii în bani? Nicidecum, vin cerşătorii, bătrânii şi bolnăviorii; se întorc, neputincioşii, cerşătorii şi leproşii? Şi atunci, cel bogătan, nu slujeşte lui satan? Şi atunci, cel ce cerşeşte, la Tatăl, nu se gândeşte? Cerşătoru’-adevărat, are sufletul curat; dar mai sunt, mai sunt… “ţigani”, care cer, pe stradă, bani? V-aş ruga să nu le daţi, vă înşeală-s necuraţi; se prefac, te fraieresc, la biserici când cerşesc. Dacă vreţi, daţi-le pâine, să le-ajungă până mâine; bani şi bani, dacă le daţi: aţi dat bani la necuraţi! Cerşătoru-adevărat, îţi va cere de mâncat; pe când cei care-s “ţigani”, nu vor pâine ci vor bani! Aşadar, nu vă-nşelaţi, bani la cerşători să daţi; daţi-le un colţ de pâine, să le-ajungă până mâine. Pe Ilie l-a hrănit, un corb care, a venit… i-a adus carne şi pâine: să-i ajungă până mâine! Iar în ziua următoare, dacă… “Ilie”, nu “moare”; Domnul Dumnezeu va şti: vine şi te v-a hrăni! Domnul ştie ce făcem, nevoie de El avem; ştie cu adevărat, cine este nemâncat. Domnul Dumnezeu când vine, va sta de vorbă cu tine… tu să crezi că, e străin, mai puţin că… e divin? De vorbă, Domnul a stat, până au intrat în sat; niciunul, nu au ştiut, pe Domnul, nu L-a văzut? Fiţi atenţi, căci, Domnul vine, se va întâlni cu tine… “bună ziua, ce făceţi, la biserică… duceţi?” Şi tu spui… mă duc şi eu, să mă rog lui Dumnezeu; Dumneavoastră, nu veniţi, credicios, să deveniţi? Şi Domnul, merge cu tine, te ajută, face bine… vede că eşti credincios: ai credinţa lui Cristos! Altădată-L întâlneşti, la servici, unde munceşti… “Sunt şomer, vreau un servici; primiţi bani… îi las aici?” Şi tu zici… “puţini aveţi, bun de muncă Nu sunteţi; plecaţi şi mai reveniţi, dacă vreţi ca să munciţi!” Şi Domnul Iisus Cristos, vede pe necredicincios; care minte, fură bani, pentru oameni bogătani. Nu fura, Domnul îţi zice, credinţa să îţi explice; dacă furi şi nu munceşti, Te cunoaşte cine eşti? Când Domnu-i va judeca, foarte mulţi vor întreba când, Doamne, Tu, mi-ai cerut şi să-Ţi dau, eu, nu am vrut? Şi răspunsul noi îl ştim, în Scriptură îl citim; oare, Domnul, n-a sosit, pe pământ n-a revenit? Eu vă spun, vă înşelaţi, degeaba Îl aşteptaţi; Domnul este printre noi: până-n ziua de apoi! Domnul nici nu a plecat (S-a întors imediat) şi Se află printre noi: până-n ziua de apoi! Adică o zi în care, sfârşeşte, a Lui Lucrare; lumea, va fi judecată, de Iisus: al Nostru Tată! Eu cu Tatăl Una Sunt, pe întreg acest pământ; zice Domnul, să-L credem, credinţă în noi s-avem. În parabole ne spune… “măi omule, măi nebune – crede cu adevărat: să scapi a fi judecat!” Şi omul se tot gândeşte, Domnul nu-l ştie… găseşte: ştie Domnul c-am furat, pe oameni am înşelat? Şi iată că Domnul ştie, este om, fiinţă vie; te-ntâlneşti cu Dumnezeu, spunându-i că eşti… ateu? Iată Domnul prefăcut, milă, El, că ţi-a cerut; şi nimeni nu s-a găsit, durerea, I-a oblojit? Şi atunci, nu eşti ateu, necrezând în Dumnezeu? Dumnezeu, nu te cunoaşte, când vii la, Crăciun, la Paşte? Te cunoaşte şi te ştie, în Cartea Vieţii te scrie; cine nu va fi găsit, n-a furat şi a minţit? De ce, de ce, nu gândim, Scriptura, nu o citim? Şi de ce… n-o-nţelegem, înţelepciune, n-avem? Vă spun eu, că nu-L iubim, credincioşi să devenim; credinţa adevărată: în Scriptură-i arătată! În Scriptură Domnul spune… “măi omule, măi nebune!… Mie, Mie, nu Mi-ai dat, lăsându-Mă dezbrăcat!” Adică, Domnul e-n “tine”, sau probalil este-n “mine”… în “mine”, cel credincios: în credinţa lui Cristos! V-am scris comentarii zeci, trag concluzia şi deci… n-am în “mine” pe Cristos, pentru tine… credincios? Veţi merge la judecată, la Iisus, la Duh şi Tată; şi veţi spune, n-am ştiut, n-am citit şi n-am văzut? Cel ce fi-va judecat, are-n el pe necurat; şi merge la judecată, fie om: băiat sau fată! Scapă-te de necurat, crezând cu adevărat; şi atunci… băiat sau fată: Nu mai mergi la judecată! Cel ce este judecat, a minţit sau a furat… pedeapsa, îşi va primi, în veci… se va chinui! Mulţi nu cred, în iad, în rai; cred în bani, plăceri să-i dai; şi se dau, plăceri le fac… şi în tine, nu ai drac? Ai drac, preoţii spuneau, pe Domnul Îl acuzau; nu Am drac, drac… voi aveţi; pe Mine, vina, dădeţi? Şi-a murit nevinovat, după care… A-nviat: cum vom învia şi noi: în acea zi… de apoi! Mulţi nu cred a exista, ziua-n care… arăta: arăta Domnul Cristos, judecând pe… Credincios? Nicidecum, va judeca, ateului, arăta… ce păcate a făcut şi-n Cristos: Nu a crezut! Doamne-Doamne, n-am ştiut, pe Tine nu Te-am văzut; chiar trebuie să-L vedem, ca Toma, să Îl credem? Domnul este printre noi, printre cei flămânzi şi goi; lumea ESTE judecată: toată, toată! Domnul este REVENIT, trăim vremea de sfârşit; credeţi cu adevărat, precum eu… Paul Preda Păvălache; v-am arătat! Vă mai scriu şi altă… dat? Domnul fie lăudat! (8-01.2014) Poate nu m-aţi acceptat?

Lumea ESTE judecată! printre noi, este Iisus; va mai reveni odată, dar la “Seceriş”: apus! Adică-n ziua de-apoi, Ziua noastră de sfârşit; Domnul ESTE printre noi, lucru cer şi dovedit! Sunt exemple foarte multe, de-ntâlniri cu Dumnezeu; şi sunt scrieri foarte Culte: pentru credincioşi atei! Căci ateii, au credinţă… nu cred în Iisus Cristos; zic că nu… nu-i cu putinţă, e nebun, cel credincios? Şi fi-vor… vor regreta, când veni-va “Secerişul”; şi fi-vor, nu vor putea… şi privi-vor în piezişul… Adică, vor fi orbiţi, precum Saul a orbit; judecaţi şi dovediţi: banii, lumea, c-au iubit! Căci la bani, la bani gândim, când venim să ne-nchinăm; pentru bani şi bani sosim, în biserici, adunăm? Pastorul ne-a arătat, că nu banii îşi doreşte; credinciosu-adevărat, câştigându,-i când munceşte! Uşor este… traista, ceri, credinciosul cotizează; şi “Te” mântuiască… speri, asta la tine contează? Mulţi mă-njură când le spun… FĂRĂ PLATĂ, Domnul zice; şi crezându-mă nebun, cine, să vă mai explice? Fără plată să servim: banii să îi refuzăm! oamenilor dovedim, ne rugăm, frumos, cântăm. Păi, dacă le cerem bani, venim pe la fiecare; nu-i mai vezi… omie ani! păstrază: pentru mâncare! Ia să le dai tu… foloase, o bomboană, ciocolată; să vedeţi cum… ies din case: cu copil, mamă şi tată! Toată casă se prezintă: de Domnul, are nevoie; se căiesc, ca să mai mintă, căci trăim: vremea lui Noe! Mulţumesc, am să revin, vă rog şi voi, comentaţi; niţeluş, câte puţin, să fim toţi… încurajaţi! Mulţi nu au, nu au curaj, parcă zici că-s speriaţi; ai “maşina” în garaj şi aici, voi, nu “parcaţi”? (10.01.2014)

Cred c-aţi înţeles greşit… zece talanţi nu ţi-a dat… prin negoţ, dac-ai muncit, încă cinci ai câştigat! Domnu-ţi cere înmulţit, talantul ce ţi l-a dat; şi găsit nechibzuit, dacă tu l-ai îngropat. Pilda-i foarte înţeleaptă: îţi lasă talanţii toţi (deci, luaţi-i talantul şi daţi-l celui care are zece talanţi! Matei 25:28) Judecata este dreaptă: judecă pe cei ce-s hoţi! Aşa spune la “Matei”, la La “Luca” îi diferită: este plină de idei – cu atenţie citită! Nimeni “zece” n-a avut, zece trebuia să facă (vezi respectarea celor zece porunci, zece fecioare, etc.) cel ce zice… n-am putut, este “bou” sau este “vacă”. Mulţi nu ştiu, nu au citit… n-au citit Scriptura Sfântă; de Cristos n-au auzit, neştiind ce se Cuvântă. Totuşi, ei, da, au muncit, în negoţ banii au pus; celălalt… a trândăvit: tot atâta I-a adus? Domnul ţi-i lasă pe toţi, n-are nevoie de bani; judecă, pe cei ce-s hoţi, mincinoşi, în zeci de ani. Şi sunt mulţi, sunt mulţi de tot, care fură, nu muncesc; iar aceştia, Nu pot, la ceruri, unde-şi doresc. Auziţi… frică mi-a fost: “I-aţi talantul înapoi!” Oare, Dumnezeu îi prost, Îl consideri un gunoi? Unii cred că, Dumnezeu, este bun şi Îl prosteşti; dacă-n viaţ’-ai fost ateu, minciuna, o foloseşti? Este bun, da, are milă, iubeşte pe cel milos; iar de mincinos… îi silă: şi devine mânios! Luaţi-i banul şi-l tăiaţi! Zice Domnul mânios: şi în iad să-l aruncaţi! Mai zice Domnul Cristos. Cei ce astăzi sunt atei, nu le pasă de sărac: le pasă numai de ei: vile, “căsoaie” îşi fac. Şi merită judecaţi, judecata cu dreptate; în foc, în iad, aruncaţi (vezi şi pilda bogatului cu săracul Lazăr) dacă au avut păcate. Deci, păcatele sunt multe, mult mai multe decât crezi… prezentate-n pilde Culte, credinţa să ţi-o păstrezi. La mal, se îneacă mulţi, cred de formă-n Dumnezeu: se cred mai deştepţi, mai culţi: negând că ar fi ateu! Pe Domnul, nu-L păcăleşti, cum pe om l-ai păcălit; te cunoaşte cine-Mi eşti, dacă ai furat… minţit. Banca Domnului din cer, este să fii credincios; căci, necredincioşii pier, scuzele: sunt de prisos! Câţi milioanari avem, cu banii la Dumnezeu? Spun minciuni să îi credem, cu taxe, biruri, la greu? De deces, nimeni nu scapă, nici săracul, nici bogatul; însetaţi, vor cere “Apă”, şi primi-va… necuratul? Nicidecum, a fost bogat, la sărac nu s-a gândit; şi când fi-va decedat, în veci!… fi-va chinuit. Gândiţi-vă ce făceţi, cu bani, vile şi avere; căci la Domnul: Nu treceţi!… nimic, nu aveţi putere. Aici, da… putere-aveţi, aveţi aur, aveţi bani; la deces… gata sunteţi: nu aveţi nimic… golani! Dumnezeu, face dreptate, de scăpat, nimeni nu scapă; ne dă Dumnezeu de toate, ne dă hrană, ne dă apă. Dăruieşte la deces, dă-ţi averea la săraci; şi atunci, da, ai acces, bine omului când faci. Oare, cine îşi donează, vile, aur, bogăţie; din moment ce decedează, ia cu el… bani, sau prostie? Ia prostie, ia prostie… prostească pe… Dumnezeu? Oare, câţi… n-au lăcomie, botezaţi creştini, atei? Foarte mulţi, precum v-am spus… prefăcuţi, că au credinţă; auzit-au de Iisus, şi-au avut în ei… voinţă? Voinţă, dacă n-aveţi, Dumnezeu Nu vă primeşte; cu scuze, nu prea puteţi… “duceţi-vă”; vă goneşte! Doamne-Doamne, vrem şi noi? Veţi spune bătând la “Uşă”; vine ziua de apoi şi veţi sta, veţi sta… pe “tuşă”! Adică, veţi regreta, n-aţi crezut cu-adevărat; Domnul vă va judeca, precum El, ne-a arătat! Mulţi vor şi pe Dumnezeu, doresc, da, doi împăraţi; şi intra-vor… foarte greu, dacă Nu fi-vor… iertaţi! Iertarea-i pân’ la deces, regretând, vă spovediţi; altcumva, n-aveţi acces, chiar de sunteţi… “pocăiţi”! Mulţumiţi? V-aş ruga să mai veniţi, ceva, să mai comentaţi; şi răspunsul îl primiţi, exact dacă, nu-l ştiaţi. (11.01.2014)

Dragă “Maty”, ai dreptate, suntem plini, plini de păcate; cel creştin, este şi-acasă; şi când se pune la masă! Biserica-i pretutindeni, peste mari şi mari intinderi; cu Domnul te întâlneşti, orişicând: când nu gândeşti! Ucenicii ce mergeau, despre Domnul ei vorbeau; Domnul S-a apropiat, ce vorbesc, El, i-a-ntrebat? Şi-atunci, ucenici-au spus, povestind despre Iisus; şi ziceau… cu-adevărat, acest om, a înviat? Poate că n-aveau credinţă, a-nvia, nu-i cu putinţă; şi Domnul le-a arătat: de vorbă, cu Cine-a stat? Au vorbit chiar cu Iisus, despre care ei au spus; şi poate că nu credeau, spre casă când ei mergeau. Şi Domnul i-a tot lăsat, din Scriptură explicat; după care, El, le-a spus: “Eu Sunt Cristosul Iisus!” Atunci, ei, s-au Luminat, L-au văzut cu-adevărat; pân’-atunci: nu prea credeau, Scriptura: nu o ştiau! Scriptura dacă citim, pe Domnul descoperim; dar se pune o-ntrebare… credem în Scriptură, oare? Un alt credincios mergea, din Scriptură el citea: din Isaia, unde-a spus, de venirea lui Iisus. Şi mergând, el, tot mergând, Scriptura ne-nţelegând; iată că, s-a arătat, un “om”, care-a alergat. Credinciosul a oprit, “Cristos Domnul”, s-a suit; şi-l întreabă: “Ce citeşti, credincios, în Domnul, eşti?” Da, răspunde credinciosul: “Cred şi eu, cred în Cristosul; şi cred cu adevărat… anume: c-a înviat!” Şi iată “Domnul Cristos”, îl vede pe credincioş; şi-l întrabă: “Doreşti tu, să te Botezi, tot mereu, mereu, să crezi?” Credinciosu-a întrebat, cum se face-un Botezat; şi “Domnul Cristos” i-a spus: “Precum a făcut Iisus!” Şi mergând ei prin pustiu, zice, da, o apă ştiu: “Un râu care n-a secat şi e bun pentru “Scăldat”. Să mergem, să ne “Scăldăm”, în râu să ne Botezăm? Să mergem, omul, a spus, străinului, Om, “Iisus”. Aşadar, imediat, acel om s-a Botezat; este greu să te Botezi, cu adevărat să crezi? “Cristos Omul”, l-a “Scăldat”, pe famen l-a Botezat; mai apoi, a dispărut, nimeni, nu l-a mai văzut? Tot aşa s-a întâmplat, celor doi S-a arătat; după care-a dispărut, când cei doi, ei, au crezut? Iată ce exemplu bun, precum bubuie un tun… a fost pastorul vizat: cerşător, el, deghizat? Domnul este printre noi… printre “vaci” şi printre “boi”; să te vadă: “Îl” iubeşti, sau din contră… “Îl” goneşti? Şi iată că L-au gonit: doar de formă L-au iubit; Cristos Domnul, nu-i în “mine”, cerşător, dacă îţi vine? Cristos Domnul este-n toţi (exclus în atei şi hoţi) şi te-aş întreba Creştine: Ce ziceţi, este şi-n “mine”? Eu zic nu, Nu mă credeţi, pentru că, Nu mă vedeţi; şi chiar dacă m-aţi “vedea”, nicidecum, Nu m-aţi credea! Motivul, nu-s Botezat, “pocăit” ca voi… “Scăldat”; aşadar, Nu mă primiţi, de la voi că mă goniţi! Şi iată, voi, aţi gonit… pe “Domnul”, nu L-aţi iubit: ca un hoţ, Domnul soseşte, credincioşi, El, vă găseşte? Nicidecum, Îl aşteptaţi, necredinţa arătaţi… Domnul poate fi în “tine”, dar poate fi şi în “mine”!… Păvălache, mă numesc. Vă iubesc!

Vadim frate, nu avem, avem inimă de piatră, pe motiv că, nu-L vedem, nu-L cunoaştem cum arată. Domnul este peste tot, se preface-n om sărac – şi văzând pe cei ce pot, îi cunoaşte, că au drac. Căci suntem, da, posedaţi, dorim bani şi avuţie; cu diavolul Cununaţi, pentru-n pic de bogăţie? Domnul, Se uită la tine, cel bogat, ce te prefaci – dai un ban, să-ţi fie bine, în minciună te complaci? Femeia, şi ea a dat, din puţin, din sărăcie – iar Domnul a observat, precum în Scriptură scrie. Restul nu, se prefăceau, să prostească pe sărac – adică, în ei aveau, pe satana, demon, drac. Iar vremea, nu s-a schimbat, Domnul stă şi ne priveşte – dar nu este observat, să vadă: cine-L iubeşte? Domnul vine, te-ntâlneşte, intră în vorbă cu tine – de Scriptură îţi vorbeşte, şi nu-L recunoşti Creştine? Aşa Domnul a-ntâlnit, pe doi dintre ucenici – din Scriptură le-a vorbit, şi L-au cunoscut, ce zici? Ucenicii-L cunoşteau, L-au văzut pe cruce sus – iar acum, cu El vorbeau: vorbeau ei, chiar cu Iisus? Eu vă spun, că L-au văzut: mai seamănă om cu om – şi-atunci când, A, dispărut, au crezut în El, în Domn? Apoi, da, nu prea credeau, c-a-nviat cu-adevărat – deşi, cu Domnul vorbeau, Cel care a înviat? Copii, nu vă părăsesc, zice Domnul Dumnezeu – Mă întorc şi vă iubesc, apărându-vă la greu. Şi Domnul, Domnul Iisus, S-a întors prin Duhul Sfânt – pogorându-Se de Sus, printre noi, pe-acest pământ. Luaţi Duh Sfânt, Domnul ne zice, înainte de-nviere – omului să îi explice, cum apare şi cum piere! Căci apare din senin, intră în vorbă cu tine: eşti adevărat Creştin, făcând oamenilor, bine? Alteori, intră în noi, Creştini cu adevărat; sau în cei sărmani şi goi, ce Duhul i-a Luminat. În Pastor, când a intrat, oamenii nu L-au văzut – adică, L-au alungat, L-au scuipat şi L-au bătut? Nu sunteţi Copiii Mei, ne mai zice Dumnezeu – adică sunteţi atei, când vine vorba de greu. Şi întradevăr, suntem, lăcomia zace-n noi – de formă, un ban punem, săracilor, la nevoi? Sunt puţini, cei ce renunţă, la aur şi bogăţie; când donează, te anunţă, credinciosul să îl ştie? Păi te ştie Domnul care… te vede, stă lângă tine – şi îţi cere de mâncare, să vadă, tu, faci un Bine? Nu daţi bani la cerşători, daţi-le un colţ de pâine – se prefac şi sunt putori, răi la suflet, ca un câine. Sunt păţit, am cumpărat, la un cerşător o pâine – pe stradă, cu ea a dat: care-i om, şi care-i câine? Când satana a intrat… a intrat dracul în tine; doreşte să fii bogat, să mănânci, bei – trăieşti bine! Pentru că, şi el trăieşte, în tine, cel posedat; şi zilnic te ispiteşte, să devii: cât mai bogat! Tot aşa, Domnul Hristos, Îi Deschizi, intră în tine – în tine, cel credincios, făcând oamenilor bine! Le-am spus multora, de mine, că am pe Domnul Hristos – şi că fac la oameni bine, precum omul credicios. Şi mi-au zis… că sunt nebun: Hristos Domnul, nu-i în tine; şi mai multe, Nu vă spun, să le fac, un rău, nu bine. Altora, le-am spus că sriu, prin Domnul: Domnul le scrie; şi mi-au spus că, sunt diliu, iar asta, nu-i poezie! Şi poate că, au dreptate, sunt diliu, sunt posedat – iar prin cele relatate, demonstrez că, Sunt Curat. Sunt Curat şi vă pot scrie, trei zile, o săptămână – în versuri, în poezie, şi cu Soare şi cu Lună. Soarele e Duhul Sfânt, în mine, cel posedat; Luna, voi, pe-acest pământ: când citiţi ce-am comentat. Pân’-acum, Nu aţi citit, căci, răspunsuri nu mi-aţi dat – pe Domnul nu L-aţi primit, precum eu, v-am arătat? Arătaţi-mi că greşesc, aveţi timp să comentaţi – şi prin Domnul vă iubesc, devenind, şi voi, Curaţi. Mulţumesc. 3 Aprilie 2014.

Dragă Marian, vă scriu, economie nu fac. Încă mai trăiesc, sunt viu, oamenii nu prea mă plac. Tu mă placi şi m-ai citit, m-ai rugat să vă mai scriu. Adică,-n suflet primit, pentru alţii sunt diliu? Alţi-mi spun că sunt bolnav, pastilele nu le-am luat. Sunt nebun în stare grav, când m-apuc de comentat? Maian, eşti primul care, se vede că mă iubeşti. Şi se vede că te doare, sufleteşte mă citeşti. Pot să fac teologie, cu privire la Hristos. Pot să scriu în “poezie”, adică-n versuri frumos. Totuşi, nu-s apreciat, nimeni nu mă comentează. Nimeni nu m-a comentat, probabil… banii primează? Toată lumea, bani doreşte, fără bani te-au şi uitat. De Hristos se foloseşte, mai apoi… abandonat? Sunt preoţi care nu ştiu, doar citesc Sfânta Scriptură. Teologie… pustiu, nimic nou, nu scot din gură? Mai apoi, aşteaptă banul, fără chitanţă, nimic. Când mai vii? Poate la anul; dăcă mă-nţelegi ce-ţi zic. Fără plată, Domnul zice – fără plată predicăm. N-aşteptăm… banul să pice, ba mai mult – îl refuzăm! Atunci, da, eşti credincios, eşti preot adevărat. Slujeşti pe, Domnul Hristos, nu-l slujeşti pe necurat. Mariane, când să fim, fără plată predicăm… niciun ban să nu plătim, Domnului când ne-nchinăm? Ba mai mult, ne adunăm şi săracul şi bogat – pâine frângem şi mâncăm, cum Domnul ne-a arătat…? Domnu-a zis… “Copii, aveţi, peşte, ceva… de mâncare? Aruncaţi plasa, prindeţi, peşte pentru fiecare.” Ucenici-au ascultat, de Domnul Iisus Hristos. Şi plasa au aruncat, în apa, adâncă, jos. Toată noapte-au pescuit, nimic, peşte, nu au prins. Şi când Domnul a sosit, s-a-mplinit Cuvântul zis? Domnul zice şi se face, fără plată, Domnul zice. Pâinea, se-nmulţeşte, coace, pentru “fii” şi pentru “fiice”. Deci, să frângem pâinea care, Pastor, Preot, o aduce. O-mparte la fiecare, sfinţind-o prin Sfânta Cruce. Mariane, crezi că fac, refuză banii primiţi… sau mai repede au… “drac”, Ortodoxi sau “pocăiţi”? N-avem bani, aşa vor zice – pentru pâine bani n-avem. Şi oamenilor să explice, în preoţi, să mai credem? Tot aşa, nimic n-aveau, mulţimea, să o hrănească. Doi peşti şi… cinci pâini găseau, pâinea, peştii, înmulţească? Dac-‘am face cum e scris, cum Domnul ne-a arătat. Se vor înmulţi precis, oamenii, s-au săturat. Numai că, până nu vezi, pâinea că s-a înmulţit. Nicidecum, nu o să crezi, Ortodox sau “pocăit”? Dacâ-aveţi un gram credinţă, ne spune Domnul Hristos. Toate, toate-s cu putinţă, pentru omul credincios. Trebuie întâi să crezi, să crezi cu ADEVĂRAT. Mai apoi… minunea vezi, cum Domnul ne-a demonstrat. Cred Doamne, omul a zis, credinţa l-a mântuit. Cine va crede… precis, rugăciune s-a-mplinit. Ucenicii, au crezut, năvodul au aruncat. Să-l tragă, n-au mai putut, de peşte, plin, încărcat? Când te rogi şi n-ai credinţă, Domnul, gândurile-ţi ştie. Ce Îi ceri, nu-i cu putinţă – eşti lacom – ai lăcomie. Fii darnic şi credicios, vinde tot, dă la săraci. Aţi văzut… preot “fricos”, cum zice Domnul, să faci? Azi, preoţii, au “gipane”, credincioşii au prostit. Se uită după… “cucoane”, pentru sex, păcătuit? Vinde tot, devii sărac, pe Hristos dacă-L iubeşti. Dacă nu, ai demon, drac, ceri bani să te-mbogăţeşti? Puţini s-au… călugărit, au crezut cu-adevărat. S-au rugat şi au postit, pentru sufletul curat. Boca… Arsenie, ştim, a fost preot, a crezut. Şi cărţile îi citim, vremea trece, a trecut. Vremea trece, vremea vine, vine vremea,-mbătrâneşti. Ai făcut în viaţă “Bine”, în “Cartea Vieţii”… găseşti? Cine nu va fi găsit, înseamnă că n-a crezut. Şi de viu îi azvârlit, căci demon, el, s-a făcut. În Numele lui Hristos, foarte mulţi se-mbogăţesc. Pastor, preot… credincios, crezând… propăvăduiesc? Nicidecum, doar pentru bani, au servici ca orişicare. Şi vor trece ani şi ani, înşeală pe Domnul, oare? Domnul ştie ce gândeşti, ştie dacă ai credinţă. Ceri bani să… te-mbogăţeşti, gratuit, nu-i cu putinţă? Vai, câţi credincioşi ar fi, preoţii, bani, de n-ar cere. Şi câţi oameni ar veni, să-şi doneze-a lor avere. Pentru că, omul te vede, te vede că ai credinţă. Ce le povesteşti, te crede – mântuirea-i cu putinţă. Dacă nu, nici că le pasă, preotul e hoţ, bandit. Şi stau liniştiţi acasă, oare, mai eşti mântuit? Domnul, preoţilor zice… mai bine NU se năşteau. Adică, să le explice, pedeapsa care şi-o iau. Direct iadul… azvârlit, din moment ce-a decedat. Moarte-a doua… a “Murit”, a fost demon, necurat! Pentru demoni a făcut, infernul, iazul cu foc. Ca preot, de n-ai crezut – mergi sigur, în acel loc. Mai bine NU se năşteau, aşa pedeapsă primesc. Sau preoţi NU se făceau, este logic şi firesc. Un Pastor adevărat, iată, crede-n Dumnezeu. Şi soseşte deghizat, dovedindu-l pe ateu? Foarte bine a făcut, căci, nu cred cu-adevărat. Cine, fi-va prefăcut, în “Cartea Vieţi”-i notat? Credeţi… cu adevărat, căci Domnul, gândul, vă ştie. În “Cartea Vieţii” notat, vei trece, în lumea “Vie”. Adică, direct din “moarte”, din moment ce-ai decedat. Precum scrie-n Sfânta Carte şi probabil ai citit. Mulţumesc. Vă iubesc. 6 iulie 2014.