În rândurile care urmează dorim să vă prezentăm mărturia unui lider mesianic israelian în urma unei călătorii făcute în Iordania, printre refugiaţii sirieni. Moti Cohen slujeşte ca pastor asociat la Comunitatea Tiferet Yeshua din Tel Aviv. Vom posta zilnic frânturi din mărturia întreagă a fratelui Moti Cohen. Prin aceste articole scurte dorim să vă facem conştienţi de situaţia tragică ce se petrece în Siria, cândva un mare centru al creştinismului, şi să vă îndemnăm să înălţaţi o rugăciune şi pentru această ţară zguduită de violenţe. Articol tradus şi distribuit cu permisiune.
Iadul şi-a făcut apariţia în Siria
În urmă cu câteva ore am ajuns în Israel după ce am vizitat Iordania şi încă încerc să asimilez ceea ce am văzut acolo. Răul din lumea musulmană este copleşitor. Ceea ce se întâmplă în Siria dezvăluie adevărata sa faţă. Isus a zis că hoţul vine să fure, să ucidă şi să nimicească (Ioan 10:10), iar Siria este un exemplu concret al acestui lucru. Armata lui Assad nimiceşte oraş după oraş – atât rebelii islamici, cât şi armata lui Assad ucid pe toţi cei care apar în calea lor…iar victimele fac adesea parte din rândul nevinovaţilor – copii, femei care au fost violate, oameni ucişi în faţa familiei lor, oameni în vârstă care sunt torturaţi. Pentru milioane de oameni iadul şi-a făcut apariţia în ţară. Peste trei milioane de refugiaţi au părăsit Siria, din care un milion şi jumătate s-au refugiat în Iordania.
Oraşul Fhes
Am călătorit spre Amman cu un grup de nouă israelieni – şapte pastori israelieni arabi şi doi evrei mesianici. Primul nostru popas a fost Fhes, la o jumătate de oră distanţă de Amman. Există zeci de mii de refugiaţi sirieni în acest oraş. În taberele de refugiaţi, care au fost amplasate aproape de graniţa siriană, există corturi în care refugiaţii primesc hrană şi îngrijire medicală. Problema este că tabăra este deja plină şi nu se mai poate intra defel în ea. Aşadar, mii de familii se îndreaptă spre alte oraşe iordaniene.
În oraşul Fhes am văzut un copil sirian trăind pe străzi şi cerşind bani. Majoritatea familiilor reuşesc să închirieze un apartament într-unul dintre cartierele sărace. Uneori, o familie de douăzeci şi cinci de membri – părinţii, copiii, bunicii, mătuşile, unchii şi copiii acestora – trăiesc într-un singur apartament. Apartamentele sunt incredibil de populate. În unele apartamente pe care le-am vizitat nu exista mobilă, ci doar saltele cu pungi de haine lângă fiecare saltea. Nu erau mese, scaune sau alte mobile. În unele cazuri, mai mult de o singură persoană dormea pe o singură saltea. La început nu am înţeles de ce erau atât de multe saltele în centrul de distribuţie. Dar, după ce am vizitat oamenii în casele lor, am înţeles că copiii, vârstnicii şi bolnavii îşi petrec majoritatea timpului pe saltele, de aceea a fost important pentru noi, în mijlocul acelor lucruri, să oferim saltele familiilor.
Va urma…
){kind=link}