Urmăresc cu interes ce se întâmplă în ţările măcinate de conflict zilele astea, dar mai ales ce se întâmplă cu creştinii din ţările unde musulmanii instaurează haosul şi omoară creştinii şi alţi oameni de o religie diferită de a lor. Mă doare pe de o parte tăcerea mediei pe această temă, dar şi lipsa de reacţie a „civilizaţiei” lumii creştine la acest „val de sharia” care ameninţă să se instaleze chair în ţările în care creştinismul a fost majoritar.
Zilele trecute un grup acorda interviuri de la o întrunire făcută cu scopul de a introduce legea islamică în Londra şi în Anglia şi în toată Europa. Bineînţeles că acum pare utopie, dar nu mă grăbesc să spun că nu au şanse. Acum când minorităţile obţin repede drepturi mai multe decât majoritatea, nu ar fi foarte greu de obţinut „dreptul de a introduce Şaria în zone populate de musulmani”.
Ce ciudat, legea dragostei lui Dumnezeu oferită prin Isus Hristos nu e tentantă pentru oameni, dar o lege a crimei, a volenţei, a sângelui are şanse reale să se instaleze în „civilizaţie”. Şi mai ciudată este combinaţia numită „crislam” care ia forme tot mai bine definite şi unii creştini cred că pot uni „ce e bun din cele două religii”. De regulă nu emit presupoziţii cu privire la sfârşitul lumii, dar când mă gândesc la o perioadă de prigoană a bisericii în viitor gândul mi se opreşte la sharia, la musulmani.
Eu am toată apreciere pentru oameni indiferent de religia lor şi cred că toţi trebuie să aibă şansa să Îl cunoască pe Hristos Domnul. Nu consider că un apartinător al islamului trebuie marginalizat, dispreţuit sau discriminat, dar extinderea islamului peste zona creştină a lumii mi se pare grotescă. Asta confirmă, dacă mai era nevoie, că cea mai persecutată religie tot creştinismul rămâne. Asta confirmă că oamenilor nu le place dragostea, pacea, liniştea, armonia, ci sabia, puşca, sângele, crima, abuzul şi alte nu pentru că aşta îşi doresc, ci pentru că fără Hristos, fără Dumnezeu nu suntem capabili de altceva.
Acum sunt convins că oamenii se vor diviza si mai mult şi lumea creştină va face greşeala să lupte omeneşte cu asta ceea ce va duce la alte violenţe, rasisme, discriminări şi va crea un mediu favorabil înaintării unor astfel de „legalităţi” în tările creştine. Nu asta e soluţia, soluţia nu este să punem mâna pe puşcă şi pe sabie, în acest fel nu putem rezolva nimic, ci doar vom deschide drumul pentru islam în creştinism.
Soluţia este să ne apropiem de Hristos şi să devenim ca Hristos, să iubim ca El mai ales. De asta au nevoie oamenii: de creştini practicanţi, de oameni schimbaţi care trăiesc în pace şi armonie pentru că au „legea lui Hristos” în inimă. Aceşti oameni pot mijloci înaintea lui Dumnezeu pentru fraţii lor persecutaţi în ţări ca Siria şi Irak sau alte ţări unde creştinii plătesc cu viaţa pentru credinţa lor. Aceşti creştini pot lupta cu extinderea islamului fără să scoată sabia sau puşca şi pot învinge. Dacă ne vom sforţa militar nu facem decât să îi ajutăm să aducă sânge peste tot.
Ceea ce s-a întâmplat în Anglia prin recunoaşterea „tribunalului” lor e doar un pas, cel mai probabil şi alte ţări vor face la fel. Nu ştiu unde se va ajunge şi nici nu vreau să fabulez, dar direcţia nu este bună cu siguranţă.
Pentru Ştiri Creştine, Teofil Gavril
