Se strânge cercul în jurul adevăraţilor creştini. Suntem pregătiţi? (1)

De câteva zile nu se vorbeşte altceva pe site-urile creştine decât despre decizia primăriţei oraşului american Houston, care a somat prin citaţie judecătorească, pe toţi pastorii creştini din oraş, să predea conţinutul tuturor predicilor lor pe care le rostesc de la amvon.

annice-parker

Obiectivul urmărit de edilul oraşului american nu este altul decât de a identifica pe acei pastori care au curajul să abordeze în predicile lor subiectul atât de discutat în vremurile noastre, cel al homosexualilor. Ce a motivat pe respectiva doamnă să întreprindă o astfel de acţiune? Ea însăşi este homosexuală, este lesbiană. Problema este că, trecând peste opţiunile personale ale doamnei Anicce Parker, ea a găsit sprijin în guvernul local al oraşului şi mai mult, a găsit sprijin în justiţie, în demersul ei.

Până la urmă, probabil că toată această tevatură se va sfârşi într-un fiasco, dar acest demers, cu tot ce a însemnat el, marchează o tendinţă tot mai accentuată a societăţii noastre. După cum se vede, lobby-ul gay este foarte puternic şi îşi exercită influenţa în toată lumea. Numai aşa se explică faptul că în toate ţările din lume, parlamentele şi guvernele au acest subiect pe ordinea de zi. Recesiunea economică, problemele climatice, sărăcia, epidemiile, corupţia, sunt lăsate deoparte şi aleşii poporului discută despre drepturile persoanelor cu orientare sexuală diferită de a majorităţii, în numele toleranţei.

Îmi amintesc de o predică a unui pastor român care se întreba retoric: „De ce oare nu se îmbolnăvesc de sodomie cei care muncesc din greu de dimineaţa până seara şi în schimb se îmbolnăvesc miliardarii?” Avea perfectă dreptate. Pe zi ce trece tot mai multe persoane faimoase (actori, cântăreţi, politicieni, oameni de afaceri), recunosc în public că sunt homosexuali şi nu numai că recunosc dar se şi mândresc cu asta. Şi ca să fie pachetul complet, guvernanţii, fie ei de stânga, fie de dreapta, vor să ne convingă cu orice preţ că acest lucru este normal şi trebuie să-l acceptăm.

Nu am nimic împotrivă că primarii oraşelor Houston, New York sau Paris sunt homosexuali. Dacă au ajuns acolo pentru că s-au dovedit a fi persoane competente în administraţie, totul este ok, dar dacă au ajuns doar pentru că sunt altfel decât majoritatea, atunci societatea noastră democratică, undeva are o problemă. Pe de altă parte, o astfel de persoană odată ajunsă într-o anumită funcţie care îi conferă autoritate, a te folosi de respectiva poziţie pentru a-ţi promova moralitatea (sau mai bine zis lipsa acesteia) şi de a obliga pe ceilalţi să aibă aceiaşi părere, este întru totul ilegal, imoral şi antisocial.

Nu ştiu cum sunt trataţi creştinii evanghelici în Paris, dar ştiu că acolo funcţionează două biserici penticostale române, care în ultimii ani au înregistrat creşteri importante. Amândouă îşi desfăşoară activitatea în localuri total improprii unor biserici de aşa dimensiuni şi logic sunt în căutarea de alte localuri. Problema cu care se confruntă ambele sunt aprobările necesare, pe care le eliberează primăria. În mod sistematic aceasta încearcă prin toate mijloacele pe care le are la dispoziţie să întârzie cu eliberarea licenţelor pertinente. Din surse oarecum neoficiale am aflat că mulţimea dosarelor înaintate la primărie de una din biserici, dacă ar fi puse unele peste altele ar depăşi înălţimea de 70 de cm. Tot lor li s-ar fi spus de către edilii oraşului că situaţia lor ar fi mult mai simplă dacă ei ar fi musulmani şi nu creştini evanghelici.

Sunt sigur că despre astfel de acţiuni, prin care se va încerca reducerea la tăcere a celor care mai au curajul să promoveze moralitatea Scripturii, vom mai auzi. Întrebarea mea este: „suntem pregătiţi?” Cei care promovează noua moralitate sunt tot mai mulţi şi tot mai puternici. Ce va face Biserica? Va suna din trâmbiţă, spunând păcatului pe nume, aşa cum îl găsim catalogat în Sfânta Scriptură, sau îşi va pleca capul şi va accepta schimbările? Deja sunt destul de multe biserici care nu doar că îi acceptă pe homosexuali ca şi membrii, ci le oficiază nunţile şi îi ordinează ca slujitori. A se vedea cazul majorităţii bisericilor luterane din Europa, a Bisericii Scoţiei, şi a bisericilor metodiste, presbiteriene şi episcopale din Statele Unite.

Ultima bombă în această materie, a detonat zilele trecute şi a ieşit tocmai de acolo de unde ne aşteptam cel mai puţin, de la catolici. În cadrul Sinodului Bisericii Catolice, desfăşurat luna aceasta la Vatican şi care avea ca temă familia, a venit o propunere din partea unui grup prin care se cerea ca să se aibă în vedere „darurile şi calităţile pe care persoanele homosexuale, le pot oferi comunităţii creştine”.  Având în vedere sensibilitatea subiectului, nu cred că această propunere a fost introdusă în discuţii fărăbinecuvântarea papei. Este adevărat că la votul final această propunere, împreună cu altele două, nu au întrunit votul necesar de două treimi, dar oricum gheaţa a fost spartă şi la catolici. În mod sigur acest subiect se va mai discuta la Vatican.

Provocările creştinilor adevăraţi în vremurile pe care noi le trăim, sunt mai mult de natură morală decât doctrinară. Divorţul între creştini, care practic era inexistent în urmă cu 20 de ani, s-a transformat într-o adevărată problemă. Relaţiile intime premaritale sau extramaritale sunt o adevărată plagă care îmbolnăvesc bisericile. Materialismul şi avariţia nici nu mai sunt considerate ca fiind contrare adevărului biblic, ba mai mult unele biserici şi-au ajustat doctrina numindu-le binecuvântări divine. Avortul şi problema homosexuală, vin şi acestea din urmă. Ceea ce spunea un alt pastor, privitor la moralitatea acestei lumi, se adevereşte. „Problemele acestei lumi, vor deveni problemele bisericii şi păcatele acestei lumi vor deveni păcatele bisericii”, spunea dânsul.

Ce vor face creştinii adevăraţi? Vor continua să trăiască în sfinţenie, în ciuda mersului lumii acesteia, sau vor pleca capul şi vor accepta schimbările? Va veni vremea în care vom fi obligaţi să-i acceptăm între noi pe cei care se declară homosexuali, iar pastorii vor fi obligaţi să le facă nunta. Probabil unii care vor fi excluşi din biserică pentru comportament păcătos, vor apela la tribunale ca să le facă dreptate. Nu am pretenţia că am avut vreo viziune spectaculoasă în acest sens, dar într-acolo ne îndreptăm. Cei care vor ţinea steagul sus şi trâmbiţa sfinţeniei în gură, vor trebui să plătească preţul. Nu ne-au închis comuniştii bisericile (au închis câteva, dar cele mai multe au rămas deschise), dar le vor închide democraţii atunci când nu le vom accepta ideologia şi moralitatea, iar pe credincioşi cu pastorii în frunte, îi vor trimite pe băncile tribunalelor, pe baza legilor toleranţei şi pluralismului.

Cum trebuie să ne pregătim? În primul rând, trăind noi înşine în sfinţenie aşa cum învăţăm din Scriptură. Apoi învăţându-ne copiii să trăiască aşa cum trăim noi şi îndepărtându-i de toate mijloacele prin care pot fi intoxicaţi de ideologii păcătoase. În cele din urmă, trăind o viaţă de devoţiune echilibrată şi consecventă. Şi să nu uităm un lucru foarte important: „Voi, copilaşilor, sunteţi din Dumnezeu; şi i-aţi biruit, pentru că Cel ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume” (1 Ioan 4:4).

Pentru Știri Creștine, Beni Dradici

Scrie un comentariu

3 Comentarii

  1. Bololoi iosif 22 octombrie 2014
  2. maranata! 22 octombrie 2014
  3. Eva Tosa 24 octombrie 2014

Adaugă comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Abonează-te la buletinul nostru de
știri creștine