Ilie MILUTIN: Lecții din cartea Rut

Ilie-Milutin-web (1)Cred că mesajul următor poate fi o cercetare pentru toate femeile, și nu numai. Fiți binecuvântați și fiți o binecuvântare!

Marius CRUCERU: Aseară pastorul Ilie Milutin ne-a adminstrat scurt şi cuprinzător trei lecţii din primele şapte versete din cartea Rut, rară citire pentru seri de evanghelizare. Bătrânul pescar, Milutin seniorul i-a spus: “dacă vrei să predici mult… predică scurt”. Aşa s-a şi întîmplat. Iată textul:

Rut 1:1 Pe vremea judecătorilor, a fost o foamete în ţară. Un om din Betleemul lui Iuda a plecat cu nevastă-sa şi cu cei doi fii ai lui, să locuiască pentru o vreme în ţara Moabului.
2 Numele omului aceluia era Elimelec, numele nevestei lui era Naomi, şi cei doi fii ai lui se numeau Mahlon şi Chilion: erau Efratiţi, din Betleemul lui Iuda. Ajungînd în ţara Moabului, şi-au aşezat locuinţa acolo.
3 Elimelec, bărbatul Naomei, a murit, şi ea a rămas cu cei doi fii ai ei.
4 Ei şi-au luat neveste Moabite. Una se numea Orpa, şi cealaltă Rut, şi au locuit acolo aproape zece ani.
5 Mahlon şi Chilion au murit şi ei amîndoi, şi Naomi a rămas fără cei doi fii ai ei şi fără bărbat.
6 Apoi s’a sculat, ea şi nurorile ei, ca să se întoarcă în ţara ei din ţara Moabului, căci aflase în ţara Moabului că Domnul cercetase pe poporul Său şi-i dăduse pîne.
7 Ea a ieşit din locul în care locuia însoţită de cele două nurori ale ei, şi a pornit ca să se întoarcă în ţara lui Iuda.

1. Când Dumnezeu îngăduie criza, nu te grăbi să-ţi faci valiza.

Cartea Rut conţine câteva ironii. Dumnezeu îngăduie să vină criza tocmai în Beit-lehem, Casa pâinii. Deşi poporului Israel i se poruncise să nu fie cu păsare faţă de bogăţiile Moabului, un om care poartă numele Elimelec (Dumnezeu este împărat) îşi ia viaţa în propriile mâini. În loc să stea sub judecata lui Dumnezeu prin foamete, alege fuga, crezând că va scăpa. Dumnezeu îl ajunge cu moartea şi între copiii Moabului. A stat acolo mai mult decît a crezut şi a gustat moartea înaintea de a gusta din nou din pîinea Betleemului. Soluţia pentru pedeapsa păcatului nu este fuga, ci Sângele Mielului.

Dacă Dumnezeu îngăduie foamete în Casa Pâinii, atunci probabil că nu scapă niciun detaliu şi are un mesaj clar pentru noi.

Elimelec nu trebuia să plece din poporul lui Dumnezeu. A fugit de moartea de acasă şi a găsit-o între străini.

2. Alergând după ceea ce nu ai, ai putea să pierzi şi ceea ce ai.

Naomi, cea plăcută, a spus că a plecat în belşug de acasă. În belşug când era foamete? Atunci a înţeles că averea pe care o avea ar fi fost fiii şi bărbatul. Acum pleca cu mâinile goale după 10 ani de emigraţie economică.

Nu da ce ai pentru ceea ce îţi doreşti. S-ar putea ca ceea ce îţi doreşti să nu devină ceea ce ai niciodată, iar belşugul nu este numai în pâine, ci mai ales în relaţii.

Există lucruri chiar mai rele şi mai grele decât foametea şi criza.

Eva a pierdut TOTUL pentru că şi-a dorit CEVA.

Elimelec şi-a dorit un pic mai mult şi a pierdut puţinul.

3. Cînd ai dat de rău, nu te baza pe eu, ci încrede-te în Dumnezeu.

Fiul risipitor a ajuns şi el la rău, ca Naomi şi Rut. Diferenţa este că fiul rispitor şi-a căutat, înainte de a alege soluţia finală, întoarcerea acasă, s-a întors tot spre el şi soluţiile proprii. A încercat să se descurce. Şi-a căutat om să-i dea slujbă şi a găsit porci şi lături.

Cea mai bună soluţie în cea mai rea situaţie este întoarcerea la Dumnezeu.

Poate fi mai rău decât rău? Da, aşa cum arăta Edwards, există două texte pe care le putem aşeza în paralel.

Mica 7

Mih 7:18 Care Dumnezeu este ca Tine, care ierţi nelegiuirea, şi treci cu vedera păcatele rămăşiţei moştenirii Tale? El nu-Şi ţine mînia pe vecie, ci Îi place îndurarea!
19 El va avea iarăşi milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre, şi vei arunca în fundul mării toate păcatele lor.
20 Vei da cu credincioşie lui Iacov, şi vei ţinea cu îndurare faţă de Avraam, ce ai jurat părinţilor noştri în zilele de odinioară.”

şi Apocalipsa 19.

Apo 19:13 Era îmbrăcat cu o haină muiată în sânge. Numele Lui este: „Cuvântul lui Dumnezeu.”

14 Oştile din cer Îl urmau călări pe cai albi, îmbrăcate cu in supţire, alb şi curat.
15 Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească Neamurile cu ea, pe cari le va cîrmui cu un toiag de fer. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mîniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu.

Este o vreme în care Dumnezeu alege să calce în picioare păcatele noastre.

Va veni o vreme cînd Dumnezeu va calca în picioare păcătoşii.

Cînd Dumnezeu vrea să judece, soluţia nu este fuga, ci pocăinţa.

Când Dumnezeu ne lipseşte de ceva şi ajungem la rău, soluţia nu sîntem noi, ci El.

Ilie MILUTIN, martie 2011

Sursa: Marius Cruceru

Adaugă comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.