Mărturii din Iran: „A fost atât de înfricoşător, aproape că am leşinat”

evinhouseofdetention-iran

Era doar o nouă zi la biroul contabilei Sepideh. Telefonul a sunat, iar Sepideh s-a grăbit să răspundă, neştiind că acest telefon va însemna începutul unor ani de griji. „Sepideh, repede!”. Vocea mamei sale răsuna nervos. „L-au arestat pe fratele tău şi pot să vină şi după tine. Te rog, părăseşte locul de munca şi vino acasă”.

Cinci ani mai devreme, Saman, fratele Sepidehei a decis să-L urmeze pe Isus. „De la început, m-am gândit că este doar unul dintre interesele lui ciudate. Însă odată cu trecerea timpului, am observat cum Saman s-a schimbat. Aşa am devenit interesată de creştinism”.

Sepideh a început să citească Biblia, iar cuvintele chiar vorbeau pentru ea. La fel ca şi fratele său, ea şi-a dedicat viaţa lui Isus. Cei doi au început să frecventeze împreună o casă de rugăciune.

Totul a mers bine până la acel teribil apel telefonic. „Când am auzit că fratele meu a fost arestat, am fost atât de înfricoşată încât aproape că am leşinat”. Sepideh a decis să părăsească oficiul, măcar că nu era hotărâtă unde urma să meargă. „Mintea mea era înţeţoşată. Îmi amintesc că mergând pe străzi în soarele fierbinte al vierii, corpul îmi era ud de transpiraţie. M-am apropiat de oficiul de poliţie, îndoindu-mă că voi putea să întreb ceva despre fratele meu. Însă când aproape ajunsesem, m-am întors brusc, prea speriată datorită gândului că puteam fi arestată şi eu”.

Sepideh şi-a găsit mama acasă. Aceasta i-a spus că Saman a sunat-o. „Am fost arestat” a spus el. După aceste cuvinte a întrerupt repede apelul telefonic. Nu aveam nici o informaţie, aşa că după o analiza minuţioasă a ceea ce urma să se întâmple, am decis să mergem împreună la postul de poliţie. În timp ce Sepideh aştepta afară, mama ei a intrat înăuntru, însa s-a întors dezaprobând din cap – nici o informaţie privitoare la fiul ei.

În noaptea aceea, Sepideh a avut un somn tulburător. „Eram atât de îngrijorată pentru fratele meu, pentru ceea ce au făcut cu el, pentru locul unde se afla. Totodată, eram îngrijorată pentru prietenii noştri care fuseseră arestaţi în acelaşi timp cu Saman. Teama a pus în aşa măsură pe mine, încât aşteptam să aud o lovitură puternică şi forţată în uşă. Eram atât de speriată de ideea că poliţia ar putea veni să mă ia şi pe mine sau că ar putea da buzna în casă pentru a căuta dovezi împotriva fratelui meu”.

După acea noapte fără odihnă, Sepideh era încă în casa ei. Poliţia nu a venit. De fapt, poliţia nu a permis Sepidehei şi mamei ei să afle vre-un amănunt. După apelul telefonic de ieri, ce fusese grăbit şi tensionat, se părea că Saman dispăruse de pe faţa pământului. Între timp, Sepideh era încă tulburată pentru a-şi face claritate în minte. „Am sunat pastorul, iar el mi-a spus că mai mult nu voi mai putea să-l sun pe acest număr şi de asemenea, mi-a spus că a închis biserica pe o perioada de timp pentru a evita unele arestări imprevizibile. Cuvintele lui m-au făcut chiar mai alarmată decât fusesem până atunci”.

Îngrijorată, Sepideh a început să-şi adune toate CD-urile şi cărţile creştine pentru a le scoate afară din casă. Dacă poliţia urma să vină, nu avea să găsească vreo dovadă: „Însă chiar asta mă neliniştea. De fapt, mă simţeam de parcă nu aş fi ştiut nimic despre fratele meu, nu-mi găseam liniştea. Aşa că, am căzut pe genunchi. Singurul lucru pe care îl mai aveam, singurul care îmi putea da pacea era Dumnezeul meu. Mi-am revărsat inima. I-am spus lui Dumnezeu cât de neajutorată mă simţeam, cât de îngrozită sunt că ar putea să vină şi după mine”.

Apoi, în mintea tinerei creştine a venit brusc un verset din Biblie, ce a fost trimis chiar din partea lui Dumnezeu: Marcu 4:35-41. Imediat, Sepideh a răsfoit paginile din Biblia sa. Când a început să citească, lacrimile îi cădeau deasupra filelor. „Era istoria în care Isus a potolit furtuna de pe mare. El a întrebat ucenicii de ce sunt atât de înfricoşaţi şi i-a încurajat să creadă în El. Citind acea istorie, furtuna din sufletul meu s-a potolit, la fel ca şi în cazul ucenicilor. Am încredinţat viaţa fratelui meu, la fel ca şi a mea, Salvatorului.

Au trecut două săptămâni până când Sepideh şi mama sa au auzit ceva despre Saman şi încă două săptămâni până când au avut posibilitatea să-l viziteze. „Ne-a spus că el şi prietenii lui au fost arestaţi în timp ce distribuiau Biblii şi că au înfruntat cu fermitate interogaţiile. A fost dificil pentru Sepideh să-şi vadă fratele în acea stare, însă şi-a pus toată încrederea în Dumnezeu. „Eu cred că fratele meu este în mâinile lui Dumnezeu şi că El are un plan pentru Saman în acel loc”.

Sepideh nu a fost arestată. Totuşi, estimările asigurate de către evidenţa de la Centrul American pentru lege şi justiţie, Articolul 18, şi de la Asociaţia Estului Mijlociu, sugerează că, în mai 2015, în închisorile din Iran, au fost deţinuţi 90 de oameni din cauza credinţei şi practicilor creştine. Asociaţia Estului Mijlociu a întocmit o listă cu numele creştinilor reţinuţi, actuală în Noiembrie 2016.

Sursa: World Watch Monitor

Care e părerea ta?

Adaugă comentariu

Abonează-te la buletinul nostru de
știri creștine