In Memoriam… un an fără Cristi Țepeș

„Eu nu mă închin filmului, eu mă închin Domnului cu filmul”.

Cristi Țepeș

A trecut exact un an de când marele om de televiziune, Cristi Țepeș a plecat în veșnicie în urma unui accident provocat de un stop cardiac. Se întorcea din ultima lui misiune pe pământ din Norvegia. Era foarte obosit, de fapt obosit era tot timpul. Așa mi-l amintesc. Muncea foarte mult, pentru că era animat de o viziune pe care puțini o înțeleg: „Breasla jurnalistică și România zace într-un mare întuneric și are nevoie de lumina Evangheliei”. Aceasta este cel mai important lucru pe care l-am învățat de la el.

După revenirea din Norvegia, unde a investigat situația familiei Bodnariu rămasă fără cei cinci copii, a urcat la volanul mașinii personale. Drumul București-Iași, unde trebuia să își revadă întreaga familie, a fost ultimul traseu pe acest pământ.

A lăsat în urmă cea mai mare pasiune a vieții lui: „cucerirea sufletelor pentru Împărăția Evangheliei”, șase copii, o soție minunată și TVR-ul față de care avea un atașament deosebit. Pentru Cristi Țepeș, TVR nu era doar jobul din care își întreținea familia, TVR însemna câmpul lui principal de misiune. Jurnalismul – profesia lui era doar instrumentul prin care slujea pe Cel pe care Îl iubea cu o pasiune și tandrețe prea greu de descris în cuvinte, chiar și pentru mine.

Reflect adesea la purtarea lui, tot ce îmi spunea ori de câte ori ne întâlneam la București sau la evenimente în alte locuri. Îmi amintesc de un training la care am fost împreună la Kiev cu jurnaliști creștini evanghelici din toată Europa. Trebuia să țin un discurs în fața la toți colegii mei de breaslă adunați de pe tot continentul și cu blândețea lui desăvârșită de tată mi-a spus: „Poți să vorbești în română, o să te traduc în engleză, dar trebuie să îmi promiți că o să te apuci să înveți engleza… J”.

Abia acum îmi dau seama ce mare om a pierdut comunitatea noastră. Abia acum conștientizez cât de multe am învățat de la el fără să îmi predice. Abia acum înțeleg cât de multe încă puteam învăța, dar prea puțin am profitat de timpul care l-am avut pe aici… Și totuși am moștenit ceva de la el, o dragoste nelimitată pentru oameni și pentru profesia prin care pot să ajung la oameni într-un mod inedit. Mi-a mai lăsat și o arhivă pe care o păstrez cu sfințenie… A mai filmat integral prima Școală de Vară pe care am organizat-o cu Livius Percy în Republica Moldova, dar nu a reușit să o monteze.

Plecarea lui a născut în mine un vis, să calc pe urmele lui Cristi Țepeș, pentru că El a călcat pe urmele lui Cristos și a lăsat în urma lui amprente memorabile. Această enciclopedie nu a lăsat doar 6 biblioteci mici care îi poartă numele… a lăsat mulți copii născuți și răscumpărați cu același sânge sfânt, care îi urmează faptele. El și-a împlinit mandatul și a plecat la odihna binemeritată. Acum e timpul să nu uităm alergarea lui și să îi urmăm exemplul.

Ultimul interviu oferit de Cristi Țepeș înaintea de plecarea în veșnicie, îl puteți asculta AICI.

PS: Cristi Țepeș alături de Mihai Malancea și Livius Percy la Școala de Vară de Apologetică din 2013 în Republica Moldova

 

 

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.