John Wesley: „Să mărturisim deci, că nu am văzut nici o țară creștină sub soare”

John Wesley și Mitul Națiunii Creștine

de Chris Ritter

În weekendul în care americanii au sărbătorit ziua independenței, 4 iulie, multe biserici au fost împodobite cu aere de patriotism. S-au cântat melodii precum „My Country ‘Tis of Thee” și „America the Beautiful”. Nu e greșit să ne rugăm pentru națiunea în care trăim. Avem multe motive să fim mulțumitori. Țara noastră are nevoie de intervenție divină. Mulți predicatori într-un astfel de weekend vor reaprinde dezbaterea în jurul aceleași întrebări, „Este sau nu, America, o națiune creștină?” Argumentele vor viza părinții fondatori ai Americii, Constituția și caracterul multicultural al Americii de astăzi.

John Wesley, însă, a declarat că America nu este o națiune creștină. După spusele lui, de fapt, nici o țară nu se poate numi creștină. Dacă America are dreptul să se numească creștină, atunci cu atât mai mult Anglia, acolo unde Biserica este o putere recunoscută în stat, iar monarhul este apărătorul credinței. Cu toate acestea, John Wesley a afirmat că „nu am văzut nici o țară creștină sub soare.”

Această afirmație face parte din predica lui Wesley la Universitatea Oxford în anul 1744. Spusele sale au stârnit mare zarvă și la scurt timp au fost publicate pamflete împotriva lui Wesley. Ca răspuns la „presa” din acele timpuri, Wesley a publicat întreaga predică pentru ca oamenii să poată analiza afirmațiile sale în context.

Să spui că Wesley a stabilit standarde înalte pentru cine și ce poate purta numele de creștin, este o mare eroare. Ar trebui să citiți „The Almost Christian” (Aproape Creștin) ca să vă convingeți de faptul că Wesley nu folosea termenul de „creștin” în vânt. Tainele bisericești, altarele și serviciile erau pentru el doar decoruri exterioare, pe când credința adevărată poate fi găsită doar într-o inimă transformată de iubirea lui Dumnezeu în Isus Hristos prin Duhul Sfânt. Aceasta era unica definiție acceptată de Wesley. El i-a numit pe cei de la facultatea pe care el o absolvise – o generație de moftangii… „moftangii în relația cu Dumnezeu, unul cu altul și cu propriul lor suflet” din cauza pasivității lor.

Cu toate acestea, mesajul lui era mai mult constructiv decât critic. În predica sa despre credința adevărată, Wesley a descris cum trebuie să fie o națiune creștină:

„ … locuitorii care sunt umpluți de Duhul Sfânt – au aceeași inimă și simțire și nimeni nu duce lipsă de nimic, ci oferă în mod constat ajutor celui în nevoie; inima acestora este umplută de dragostea lui Dumnezeu și ei își iubesc aproapele ca pe ei înșiși; ei sunt „îmbrăcați cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă răbdare” nu jignesc pe nimeni niciodată prin faptă sau cuvânt împotriva dreptății, milei sau adevărului; dar în orice privință procedează cu alții așa cum ar dori ca alții să procedeze cu ei. Cu ce drept numim o țară ca fiind creștină atunci când descrierea aceasta nu i se poate atribui? Prin urmare, să mărturisim deci, că nu am văzut nici o țară creștină sub soare.

Într-o națiune creștină, inima fiecărui cetățean este constrânsă de Duhul Sfânt spre acțiuni de dragoste și grijă reciprocă. Regula de Aur este standardul eticii. Smerenia încoronează fiecare cap, iar mila este un cuvânt-cheie. Blândețea și răbdarea definesc fiecare conversație, iar dreptatea și adevărul sunt ridicate pe piedestale.

Într-o oarecare măsură, Wesley a făcut la Oxford ceea ce Isus a făcut când un învățător al legii l-a întrebat, „Cine este aproapele meu?” (Luca 10). În loc de a intra într-o dezbatere ezoterică cu privire la cine este și cine nu este aproapele nostru, Isus a răspuns la adevărata întrebare a ascultătorilor. Vă doriți o națiune creștină? Fiți creștini unul cu celălalt. Dragostea și grija pe care ne-o purtăm unul pentru altul definește mediul spiritual în care locuim. Adevărata putere se află în umblarea în neprihănire.

Chiar și defăimătorii lui Wesley recunoșteau faptul că acesta era un evanghelist neînfricat. Unii nu înțeleg cât de neînfricată era teologia pe care el o predica. Wesley credea cu tărie că noi putem trăi o viață din belșug așa cum ni se descrie în Noul Testament. Afirmația biblică, „Fiți sfinți”, era înțeleasă de Wesley ca atare. El credea că Dumnezeu ne poate da puterea de înfăptuire a acestei porunci greu realizabile.

Compară afirmațiile lui Wesley cu ceea ce se vorbește despre America în fiecare an pe 4 iulie. „Suntem creștini datorită părinților noștri fondatori”. „Suntem creștini deoarece evenimente importante au avut loc datorită credinței creștine”. „Suntem creștini deoarece Dumnezeu ne-a binecuvântat în felurite moduri”. Wesley nu a coborât termenul de creștin astfel încât fiecare să-l poată atinge. El l-a ridicat la înălțimile harului prin care să-l putem obține.

Discuția despre America ca fiind o națiune creștină deseori rezultă în dezbateri cu privire la cine trebuie să conducă țara. Wesley, însă, a schimbat scenariul și a îndemnat creștinii din națiunea sa la o dragoste sinceră și la o trăire curată.

Îndemnul este de a ne ruga pentru țara în care trăim. Adepții învățăturii tradiționaliste și progresive sunt în egală măsură vinovați de moftangism. Avem nevoie de transformare din interior. Anume despre această transformare Wesley a predicat pe parcursul întregii sale vieți.

 

Care e părerea ta?

Adaugă comentariu

Abonează-te la buletinul nostru de
știri creștine