Jurnal de Misiune: Familia Taciuc cu alte oportunități  de  slujire în Papua Noua Guinee

Dragi fraţi şi surori în Isus Hristos, dragi conlucrători pe câmpul misiunii, dragi prieteni şi rude apropiate, fie ca Domnul să vă binecuvânteze pe fiecare în parte acolo unde sunteţi şi fie ca tot El să vă dea sănătate şi să vă facă să vă bucuraţi de viaţă sub toate aspectele ei!

În ultima scrisoare de informare vă prezentam câteva din lucrările tehnice de aici, la care Domnul ne-a chemat şi spre care tot El ne-a înzestrat cu talanţii necesari, ca să îi punem în negoţ. Toate aceste lucrări sunt foarte bune, pentru că de fiecare dată când ne implicăm în lucrare susţinând din punct de vedere tehnic aceste procese de traducere a Scripturii, îi ajutăm indirect pe oameni să aibă acces la Cuvântul Domnului scurtând timpii de traducere, corectare şi publicare. Avem însă ocazia să vestim oamenilor Cuvântul, comunicând cu ei şi ne bucurăm de fiecare dată când Domnul ne oferă ocazia să vorbim cu localnicii şi să evanghelizăm în mod direct oamenii de aici.

Papua Noua Guinee (PNG) este un teren pietros şi nesemănat din punct de vedere al Evangheliei. În limbile în care s-a reuşit deja publicarea traducerilor Scripturilor, s-au început de prea puţini ani evanghelizări şi plantări de biserici. PNG s-a constituit ca stat în 1975, iar procesele efective de traducere a Bibliei au început în 1956 când primii misionari au păşit pe aceste meleaguri. Vă daţi seama că de atunci, n-au reuşit încă să treacă două generaţii de oameni care să fie expuşi la Evanghelie şi poate că în anumite zone din Papua Noua Guinee, oamenii nu au auzit de Numele lui Hristos nici în ziua de azi.

Aşa se face că foarte puţini băştinaşi ai timpului prezent au auzit de Vestea cea Bună a mântuirii, iar din aceştia şi mai puţini cred din toată fiinţa lor că Domnul Isus este Mesia, Salvatorul lumii. Chiar din cei care cred, sunt unii care sunt încă prunci în credinţă şi generaţii întregi de strămoşi şi-au pus pe ei amprenta practicilor oculte şi a obiceiurilor locului care sunt greu de abandonat complet chiar şi în cazul lor, a celor care sunt născuţi din nou. E adevărat că Duhul Sfânt al lui Dumnezeu îşi face zilnic pe deplin lucrarea de schimbare a fiinţei lor din interior spre exterior, dar toate aceste lucruri sunt procese care iau timp şi tocmai de aceea, oamenii nu au cum să fie maturi spirituali peste noapte. Este mult de muncă aici în toate domeniile.

O altă capcană a localnicilor care lucrează cot la cot cu misionarii, este să mărturisească doar aparent că sunt creştini şi că merg la biserică, ca să câştige bunăvoinţa albilor şi eventual anumite slujbe sau foloase. În aceste condiţii trebuie să lucrăm în domeniul nostru tehnic, dar să avem grijă şi de creşterea spirituală a fraţilor noştri localnici care ne sunt colegi, ţinând în permanenţă în minte faptul că s-ar putea să fie printre ei unii în a căror inimă n-a încolţit încă Împărăţia lui Dumnezeu. E important să vorbim cu ei şi e tare necesară şi mărturia personală a vieţilor noastre aici. Mă rog ca Domnul să ne ajute în continuare zi de zi la aceasta.

Un lucru bun pe care îl avem aici este că în fiecare dimineaţă avem un timp devoţional de cântare, citire a Bibliei şi rugăciune în limba naţională tok pisin. De nenumărate ori mi s-a ivit ocazia să primesc întrebări asupra pasajelor lecturate din Scriptură şi m-am bucurat să pot fi de folos pentru colegii mei localnici. Uitându-mă în trecut, pot vedea că în planul lui Dumnezeu nu sunt erori şi că nu degeaba a îngăduit El că să urmăm cursurile unui institut teologic în timpul pregătirii noastre din România. S-a dovedit a fi un lucru foarte bun, chiar dacă în tot acest timp ştiam că mergem ca misionari ca să îmbrăţişăm anumite slujbe tehnice.

S-a întâmplat în anumite cazuri să cunoaştem localnici aici care sunt tocmiţi cu ziua de către administraţia oraşului Ukarumpa să facă anumite servicii contra cost, precum tunderea ierbii şi îngrijirea drumurilor şi a spaţiilor verzi. Este important ca spaţiile verzi să fie tunse şi îngrijite ca să nu se ascundă aici şerpi şi alte vieţuitoare nedorite. În felul acesta intrăm în contact cu oameni din multe sate de prin împrejurimi. Poate că nici n-ar trebui să vă povestim astfel de lucruri, pentru că nu este meritul nostru dacă Duhul Sfânt lucrează anumite fapte prin noi, dar pentru că suntem o echipă şi pentru că prin susţinerea multora dintre dumneavoastră putem fi aici, dorim să vă încurajăm povestindu-vă măcar una din nenumăratele circumstanţe prin care putem sluji zilnic complementar activităţilor noastre tehnice.

Mihaela a invitat într-o zi la masă cu noi pe unul din aceşti localnici plătiţi cu ziua. Nu știam inițial dacă este creștin sau nu, dar faptul că fuma anumite ierburi care sunt ilegale în ţară la noi şi avea dinţii roşii de la nucă de betel*1, ne-a facut sa ne dorim sa îi spunem despre Hristos. Am vorbit mult cu el exersându-ne abilităţile de limbă locală şi i L-am mărturisit pe Domnul Isus într-un mod în care inima lui ar putea să rezoneze pe frecvenţele Evangheliei chiar având în vedere cultura din care provine.

I-am spus în cuvinte simple că noi ne dorim să îi ajutăm pe localnici să aibă o viaţă mai bună şi că toate schimbările acestea reale spre mai bine au ca temelie Vestea cea Bună şi acceptarea lui Isus în inimă. I-am spus că în Hristos nu mai este om cu pielea albă sau om cu pielea neagră; nu mai este nici măcar bărbat sau femeie, pentru că atunci când vom trece dincolo în veşnicie nu se vor mai şti diferenţele acestea pentru că vom fi toţi ca îngerii lui Dumnezeu.

Am făcut referire la câteva versete biblice precum Ioan 3:16 parafrazate în limba locală pentru a sublinia faptul că cei ce Îl acceptă pe Domnul Isus sunt consideraţi copii ai lui Dumnezeu. Mihaela i-a spus că ea nu şi-a ales culoarea pielii înainte de a se naşte, făcându-l să înţeleagă că toate diferenţele dintre noi sunt irelevante şi ceea ce contează de fapt este supunerea sub autoritatea lui Hristos care oferă un nou statut şi perspective eterne. Omul acesta a rămas foarte impresionat şi cercetat de întâlnirea şi discuţia noastră. L-am încurajat în direcţia rugăciunii personale şi a frecventării unei biserici locale pe care spunea că o cunoaşte. Ne-am spus că ne vom mai întâlni. Puteţi să vă rugaţi pentru ca această sămânţă să încolţească pe deplin şi să aducă rod în inima lui. Numele lui este Pores.

Dacă Domnul v-a pus pe inimă să vă rugaţi pentru noi, iată mai jos o listă cu motive de rugăciune pe care o puteţi aduce înaintea Domnului:

  • rugaţi-vă pentru toate lucrările complementare slujbelor noastre tehnice pe care ni se îngăduie să le facem aici pe câmpul de misiune;
  • rugaţi-vă pentru mărturia noastră personală şi pentru exemplele de trăire creştină pe care vrând-nevrând le expunem în această cultură;
  • rugaţi-vă pentru toate persoanele cărora le-am vestit Evanghelia ca să Îl cunoască într-un mod personal pe Domnul Isus;
  • mulţumiţi Domnului pentru sănătatea pe care o avem în trupurile acestea şi pentru toate resursele pe care ni le-a dat El ca să putem fi eficienţi în lucrare;
  • continuaţi să vă rugaţi pentru calmarea conflictelor civile*2 din multe zone ale PNG ca urmare a acestor alegeri naţionale care au avut loc.

Fie ca Domnul Isus pe care Îl mărturisim ca venit pe acest pământ ca să poarte în trupul Său pe lemn vina păcatelor noastre, să vă ocrotească la orice pas!

Marius, Mihaela, Iustin și Teodora

Adaugă comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.