Lacrimi de tată

Tăticule drag, îmi este așa de dor de tine! Azi este ziua ta, dar cu lacrimi în ochi trebuie să realizez absența ta și să scriu că nu ești aici cu noi, mami și Ralu, căci îngerii te-au înălțat la cer să fii cu Dumnezeu. Dar dacă totuși există o mică șansă, cel puțin o mică șansă să citești mesajul meu către tine, te rog nu lăcrima, lasă-mă să lăcrimez eu pentru amândoi.

Tu te-ai lăsat năpădit de lacrimi de prea multe ori, când eram doar o copiliță în creștere, care avea nevoie de ocrotire părintească, ori când a fost majoratul meu și mi-ai urat să fiu fericită și să trec cu succes toate examenele care urma să le susțin.  Dumnezeu ți-a ascultat dorința… și a fost glorie! Și atunci pe picior de plecare în fața campusului universitar, eu îți făceam cu mâna, iar tu aveai ochii în lacrimi, în mașină, la volan, numindu-mă în continuare „fetița tatii”, căreia – de fapt – îi creșteau aripi pentru primul zbor! Și cred din suflet că au fost atâtea momente în care te-ai întrebat dacă sunt bine sau nu, chiar și atunci când am părăsit cuibul definitiv, devenind persoana pe care tu o visai, plină de căldură și înțelepciune sufletească.

Da, ai lăcrimat tati de atâtea ori și să nu crezi că nu ți-am văzut lacrimile, și atunci când la sfârșit de săptămână mergeam să te vizitez la țară și îmi deschideai ușa cu un zâmbet cald… și brațe deschise… Și nici atunci, la despărțire, la sfârșitul călătoriei tale pe acest pământ, nu ți-ai putut ascunde lacrimile când stăteai pe marginea patului și cu ultimele eforturi umane ai încercat să mă ghidezi pentru ultima oară spre căile pline de lumină, pace și înțelepciune, căci până la sfârșit ai fost îngrijorat de greșelile pe care le-aș putea face. Atunci nu am înțeles cât de mult ai vrut să mă scutești de dureri sufletești, căci ai știut că această lume nu reprezintă întotdeauna paradisul. Acum înțeleg cum inima ta caldă s-a folosit nu de cuvinte să îmi vorbească în multe momente din viața mea, în schimb folosind limbajul simplu al lacrimilor din ochii tăi!

Cât de mult aș vrea să te îmbrațișez acum și să îți spun: tată, ai avut mare dreptate! Îmi pare rău că nu ți-am ascultat ultimele sfaturi, îmi pare așa de rău, tati, am crezut că dreptatea este de partea mea. Dar Dumnezeu și tu, mi-au demonstrat că am greșit și drept consecință a trebuit să trec exact prin lucrurile dureroase de care tu ai vrut să mă ferești cu atâta grijă și iubire părintească! Cât de mult aș dori să îți țin palmele în mâinile mele așa cum am făcut-o ultima dată gândindu-mă că în curând nu le voi mai putea ajunge, acele palme mari călduroase și tăbăcite de atâta muncă, palmele care m-au crescut și cu care ai muncit, tati, până la ultima ta suflare! Îți multumesc și, te rog, iarta-mă!

Un video emoționant – tații și fetele lor nu își spun niciodată la revedere!

Teodora-Sorina Cotrău

Oradea, România

Care e părerea ta?

Adaugă comentariu