Robert J. Tamasy: Stabilirea Scopurilor mai mari decât recompensele

Care sunt factorii pe care îi luați în considerare când vă stabiliți scopurile pentru fiecare zi? Mulți oameni de afaceri văd scopul și rezultatul ca fiind unul și același lucru. De exemplu, scopurile pot însemna recompensele pe care le așteptăm. Totuși, acest tip de gândire poate fi foarte îngustă.

Max DePree a trecut în veșnicie anul trecut, dar înțelepciunea lui continuă să trăiască. El a fost cel care a condus compania de mobilă de birou Herman Miller pentru câțiva ani, luptându-se ca fiecare din organizație să aibă un cuvânt de spus. Ca urmare, era cunoscut pentru inclusivismul său și pentru grija lui pentru alții. DePree, fiind director executiv de marcă și autor a cinci cărți, printre care „Conducerea este o artă” și „Jazz-ul conducerii”, a făcut următoarea observație: „Scopurile și recompensele sunt doar părți diferite ale activității umane. Atunci când recompensele devin scopurile noastre, ne îndeplinim, de fapt, doar o jumătate din munca noastră”.

Poate titlurile altor două cărți ale lui „Chemați să slujim” și „Conducerea fără putere: găsind speranță în slujirea față de comunitate”, ne oferă niște indicii despre greșeala de a numi scopul și recompensa unul și același lucru. Recompensele pot lua multe forme, dar, în general, sunt pentru interesul propriu, concentrat pe o compensație mai mare, sau avansare profesională, prestigiu, putere; sau poate o companie dorește să își mărească profitul sau să își dezvolte piața.

Asemenea scopuri nu sunt greșite în sine însele, dar ne pot împiedica din a îmbrățișa scopuri care ar avea un impact mai larg și ar fi mai semnificative. Cum ar fi să îi ajutăm pe ceilalți să crească profesional ca își dea seama de potențialul pe care îl au, chiar dacă aste înseamnă să li se ofere oportunități dincolo de sarcinile de lucru actuale. Sau poate să dezvoltăm o viziune de a fi niște vecini valoroși în cadrul comunității din care facem parte. Sau dezvoltarea unor proiecte pentru nevoile specifice ale oamenilor din organizație, dar și din afara ei.

Toate acestea pot avea ca rezultat un sentiment de mulțumire, dar nu trebuie neapărat să includă venitul anual al cuiva. După cum sugerează DePree: „a stabili scopuri care să nu însemne recompense, se dovedesc a fi, în cele din urmă, mult mai compensatoare”. Iată câteva principii din cartea Proverbe care subliniază importanța de a dărui, dar și de a primi:

Generozitatea poate aduce satisfacție. Câteodată generozitatea atrage rezultate tangibile peste un timp mai îndelungat. Sau poate oferi satisfacția de a fi de ajutor cuiva. „Unul, care dă cu mâna largă, ajunge mai bogat; şi altul, care economiseşte prea mult, nu face decât să sărăcească. Sufletul binefăcător va fi săturat şi cel ce udă pe alţii va fi udat şi el.” (Proverbe 11:24-25).

Slujirea față de alții înseamnă slujirea față de Dumnezeu. Câteodată suntem tentați să spunem: „Ar trebui ca cineva să îi ajute pe acei oameni”. Uneori, s-ar putea ca Dumnezeu să aștepte ca noi să fim oamenii aceia care să dea ajutor. „Cine are milă de sărac, împrumută pe Domnul şi El îi va răsplăti binefacerea.” (Proverbe 19:17).

Stabilirea scopurilor dincolo de recompense tangibile ne testează motivația. Dacă ne stabilim scopuri doar pe baza recompenselor, s-ar putea să nu distingem binele de rău. Scopurile pe care ni le stabilim pentru folosul celorlalți, ne pot clarifica motivația. „Omul socoteşte că toate căile lui sunt fără prihană, dar Cel ce cercetează inimile este Domnul.” (Proverbe 21:2).

de Robert J. Tamasy

Scrie un comentariu

Adaugă comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Abonează-te la buletinul nostru de
știri creștine