Azi!?! Da, chiar azi!

Azi nu poate fi ieri și nu are cum să fie nici mâine. Deși ar fi putut fi oricare altă zi, astăzi este azi. Ieri s-a dus și mâine nu ne aparține… Când e azi, acum ai timp, dispui de o șansă în plus să faci ceea ce n-ai făcut ieri sau poate ce n-ai făcut niciodată.

Ieri e vechi, e chiar foarte vechi pentru că nu se va mai întoarce vreodată. Dacă ieri ai trăit bucurii, necazuri sau provocări, ele au fost pentru ieri. Influența sau ecoul lor se poate auzi și astăzi, însă pentru ceea ce a fost ieri tu nu mai poți face sau schimba nimic, decât poate doar viziunea pentru mâine… Dacă te-ai opri puțin, doar puțin și dacă te-ai gândi bine, ți-ai da seama că în tot parcursul tău, azi, sau momentele astea –  sunt cele mai prețioase, cele mai singure între ieri și mâine.

Ieri e vechi, azi e nou și pe mâine nu a apucat nimeni, dar chiar nimeni să-l vadă, pentru de fiecare dată se transformă în azi. Azi poți face foarte multe pentru ziua în curs, bineînțeles, în timpul care ți-a mai rămas din ea. Dacă ieri ți-ai pus încrederea în Domnul, azi în cine sau în ce ți-ai pus încrederea? Dacă ieri nici măcar nu te-ai gândit la acesta și îl lași și pe astăzi să treacă, crezi că o vei face mâine?

Ziua de azi contabilizată în timpul nostru, este de 12 ore pe timp de zi, 12 ore pe timp de noapte, în total 24 de ore sau 1440 de minute și până „azi” – cel de mâine, la aceeași oră, minut, secundă, vor fi trecut 86,400 de secunde pe care le vei fi risipit sau câștigat, însă pentru fiecare din ele într-o zi, Dumnezeu îți va cere socoteală.

Dacă cele 86,400 de secunde s-ar transforma în bani, în euro/dolari/lei, ți-ai mai permite să pierzi vreo secundă din cele care ți s-au dat?

Unii cred că azi nu se mai sfârșește niciodată și se aruncă spre tot felul de plăceri infime sau investesc în amuzamentul ieftin, scuzându-se că de vreme ce mâine nu va mai fi, trebuie să profite „din plin” de astăzi. Biblia descrie aceasta – o pură nebunie, pentru că până la urmă nici o zi nu este a noastră, toate sunt ale Domnului. Viața e mai mult decât hrana și trupul este mai mult decât îmbrăcămintea (Luca 12:23). Nimeni nu s-a compus singur și nimeni nu are suflare de la sine. Acestea ne-au fost date, și sunt pentru un timp scurt, pentru un timp foarte scurt chiar, pentru că suntem creați ca să trăim veșnic.

Pentru fiecare zi, Dumnezeu își reînnoiește binecuvântările Sale. Soarele răsare și apune, nu la porunca ta, ci la porunca Lui. Frigul sau căldura de afară, nu vin după voința ta ci sunt lăsate după voința Lui. Numai când stai de vorbă cu El îți poți da seama de binecuvântările Lui.

Alții cred că azi este singura zi pe care o au la dispoziție ca și cum mâine nu ar mai fi și ca și cum nu ar mai fi altă zi. Aleargă de dimineața până seara, adună mult, mai mult decât au nevoie și fără să își dea seama tot ce adună cade prada ruginei, moliei sau hoților. În toată această alergătură Dumnezeu nu este în gândurile lor și acest lucru este trist, chiar foarte trist.

Biblia spune că celor neprihăniți, El le dă pâinea ca prin somn (Psalmul 127:2). Da, neprihăniții trebuie să muncească, trebuie să fie responsabili, însă ei știu să profite de un „azi” pentru a sta de vorbă cu Domnul și pentru a investi în cele veșnice.

Mai sunt unii care au timp să facă toate lucrurile, însă nu azi. Pentru ei totdeauna „mâine” este cel mai potrivit moment. Mâine o să se pocăiască, mâine o să-și programeze timpul mai bine, mâine o să facă lucrurile pe care nu le-au făcut ieri sau nici măcar azi nu au apucat să le facă. Mâine vor avea timp să le facă pe toate. Biblia, în acest caz dă un exemplu –  furnica ce lucrează și strânge, dar nu o face pe ultima sută de metri și nu se responsabilizează mâine.

Nu știu care este perspectiva ta sau din ce categorie faci parte. Nu știu ce e mai important pentru fiecare: ieri, azi sau mâine, știu însă că azi este totuși o zi foarte importantă.

Dacă ești părinte, azi trebuie să petreci timp cu copilul sau copii tăi. Dacă încă îți mai trăiesc părinții, fie că ai 15 ani, fie că ai 20, 40 de ani sau mai mult, sună-i și spune-le că-i iubești, spune-le că îi prețuiești și chiar mulțumește-le pentru sacrificiile lor oricât de banale ți s-ar părea.

Dacă ești copilul Domnului, azi trebuie să vorbești cu El și să-L lași ca El să-ți vorbească prin Duhul Sfânt, prin sfântul Său Cuvânt. Dacă nu Îl cunoști pe Dumnezeu, sau mai bine zis – dacă nu Te cunoaște, ce mai aștepți? Caută să-L descoperi și El se va lăsa descoperit. Pentru că inima celor ce Îl caută și devin transformați de El, au parte de bucuria prezenței Lui experimentează bucuria părtășiei cu El, dincolo de bucuria de a trăi o viață morală, curată și eficientă.

În gramatica bibilică nu se vorbește decât despre timpul prezent. Se vorbește despre timpul de ieri, timpul de azi și de timpul de mâine, dar din perspectiva prezentului continuu. Prezentul de ieri, azi și de mâine – și chiar de n-ar fi posibil acest lucru să fie prezentat sub forma aceasta, comparat cu eternitatea/veșnicia, timpul nostru nu e decât un timp scurt aici, înainte de eternul azi în împărăția cerurilor, sau în chinul cel veșnic.

Dacă nu îl cunoști pe Dumnezeu în mod personal sau nu vrei să Îl cunoști pe El cât mai ai șansa și cât mai ești în viață, azi va deveni un ieri etern în care ai fi putut face ceva; un etern lipsit prezenta Lui Dumnezeu – în chinul cel veșnic, fără ca regretul și căința să mai poată remedia ceva, fără nici o șansă unui Salvator și fără pic speranță pentru Acesta să te transforme. Un mâine dincolo de viața aceasta, pe care și-L imaginează unii oameni fără de Dumnezeu, nu e nicidecum însoțit de cele mai nobile trăiri pe care le poți avea și pe care le poți exploata în materie de cunoaștere a lui Dumnezeu. Șansa aceasta îți este în timpul lui „azi” din viața aceasta.

Biblia ne vorbește despre un „azi” în care Hristos s-a jertfit pentru noi, vorbește despre un „azi” în care ne cheamă pe fiecare să dăm socoteală de modul în care răspundem sacrificiului Lui.

Azi suntem chemați la părtășie cu El, să-L cunoaștem mai mult, azi să aducem trupurile noastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută și desăvârșită înaintea Lui. Azi e un timp important. Nu lasă nimic din ceea ce poți face azi pe mâine-le de care s-ar putea niciodată să nu mai ai parte!

Nu fac sau am făcut pledoarie pentru un simplu cuvânt, pentru „azi”- ci pentru oportunitatea pe care o avem, pentru acest fapt real că timpul de care dispunem trebuie să fie răscumpărat și să-l investim în lucrurile eterne.

Azi dacă auzi glasul Lui nu îți împietri inima. Azi să rămânem cu inima deschisă. Azi să Îl cunoaștem mai mult pe Dumnezeu!

Autor: Andrei Mereuță