Binecuvântează, suflete, pe Domnul!

Psalmul 104

1. Binecuvântează, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu ești nemărginit de mare! Tu ești îmbrăcat cu strălucire și măreție!

2. Te învelești cu lumina ca și cu o manta; întinzi cerurile ca un cort.

3. Cu apele Îți întocmești vârful locuinței Tale; din nori Îți faci carul, și umbli pe aripile vântului.

4. Din vânturi Îți faci soli, și din flăcări de foc, slujitori.

5. Tu ai așezat pământul pe temeliile lui, și niciodată nu se va clătina.

La o analiză sumară a primelor 5 versete din psalmul 104, găsim câteva expresii care descriu măreția și atotputernicia lui Dumnezeu. Expresii precum „nemărginit de mare”, „îmbrăcat în strălucire”, „învelit cu lumină”, servitori care Îi stau la dispoziție și care-L ascultă fiind vorba de „vânt” și „flăcările de foc”. Deși aceste expresii sunt ușor de înțeles, profunzimea lor arată ceva din ceea ce încă înțelegem parțial. Pentru unii ar putea fi considerate expresii care merg dincolo de explicații științifice, dar ținând cont de faptul că Dumnezeu vorbește în Cuvântul Lui de domeniul și realitatea spirituală, cu siguranță că toate acestea nu se opresc la explicații științifice ci merg dincolo de acestea. Natura, caracterul, și atributele Lui Dumnezeu sunt unice și cu siguranță mult prea profunde ca să le putem înțelege pe deplin. Folosindu-ne de limbajul pământesc, și având în vedere faptul că El ne-a lăsat Cuvântul lui care ne explică în termeni umani ceea ce avem nevoie să știm despre El; măcar că lucrurile spirituale întrec perimetrul vocabularului uman, Îi dăm Lui slavă că ni se revelează prin Duhul Sfânt și ne deschide mintea să înțelegem (parțial, totuși) și astfel, să rămânem uimiți de grandoarea Sa.

Întreg Psalmul 104 face referire la Dumnezeu care este Creatorul tuturor lucrurilor a cărui autoritate se exercită și rămâne activă peste toate acestea.

Așa cum a menționat mai sus, astăzi am vrea ne focalizăm atenția pe primele 5 versete care vorbesc despre câteva elemente care mi-au stârnit atât curiozitatea cât și uimirea.

1.     Dumnezeu nemărginit

Dumnezeu ne este descris ca fiind fără capăt, adică nemărginit. Cred că oricât am încerca să definim infinitul sau nemărginirea, ținând cont de faptul că suntem ființe limitate, percepția noastră despre acest aspect este determinat de marginile noastre. Noi știm că toate lucrurile fizice au limite: început și sfârșit, consistență care rămâne în limitele atât ale caracteristicilor fizice, cât și ale logicii. De aceea uneori ne este greu să percepem lucrurile spirituale detașat de percepția cu privire la lucrurile materiale.

Când am studiat matematica la școală, ca parte a acesteia am învățat semnele (>) mai mare, mai mic (<), +, -, și mai apoi semnul de (∞) „infinit”. Parcă toate acestea, inclusiv  semnul și ideea de infinit, deși le-am înțeles definiția, parcă nu le-am privit niciodată ca fiind elemente fără limită. Toate lucrurile fizice pe care le vedem și le cunoaștem, au o limită, sau cu alte cuvinte au o margine! Privind spre Dumnezeu, la ceea ce descoperim din Cuvântul Lui că El, află și vedem că El este singura persoană care nu are o limită sau nu poate fi limitată atât în caracter, atribute și caracteristici, cât și în manifestarea acestora față de El și ființele create.

La matematică am învățat exerciții și integrale care cereau analiza și rezolvarea limitărilor care tind spre infinit, dar pare că niciodată acestea nu ajung acolo; tind spre infinit, dar nu ajung acolo. Dumnezeu e grandios de la  minus infinit (-∞) până la  plus infinit (+∞) și trece dincolo de acestea. El este nemărginit de mare!

2.     Strălucirea și măreția ca veșmânt!

Cunoaștem proprietățile multor tipuri de materiale care strălucesc. Acestea, stând în lumină, reflectă puțin din puterea acesteia. Nu poți însă, să ei „strălucirea” ce este explicată ca fiind emanarea foarte puternică a luminii și să o transformi în material, pentru ca mai  apoi să Îl o folosești la fabricarea de veșminte. În versetul 2 psalmistul vorbește despre faptul că Dumnezeu se îmbracă în strălucire și măreție și acestea devin, (explicate în limbajului nostru) ca piese de vestimentație. Gândul ni se duce clar la altă dimensiune și parcă la alte legi, fizice chiar. Analizând personal lucrurile, doar din punct de vedere etimologic, rămân fascinat de gândul acesta: „Dumnezeu este măreț, și mai apoi se „îmbrăcă” în măreție”. Veșmântul Lui e măreția și strălucirea!

3.     Învelit cu lumină.

Din ce cunoaștem despre lumină, nu putem spune că aceasta învelește sau că ascunde ceva! Întotdeauna lumina dezvelește, descoperă –  arată clar materia pe care o atinge.

De la căderea primului om în păcat și până astăzi, omul este nevoit să își acopere trupul – să se îmbrace, pentru a se acoperi. Lumina nu poate fi stocată ca materie sau un material pe care omul să o folosească la acoperirea lui. Din punct de vedere fizic vorbind, la intersecția materiei cu orice fascicul de lumină, putem repede constata că aceasta nu acopere nimic, ci descoperă în totalitate. Dacă ai ceva de ascuns, dacă ești murdar contactul direct cu lumina, va descoperi toată murdăria de pe tine și/sau hainele Tale. Deși textul nu menționează următoarele, din punct de vedere spiritual, „Lumina”-  Cuvântului lui Dumnezeu; descopere în totalitate tot lăuntrul nostru și nimic din ceea ce suntem nu poate rămânea ascuns sub ochii lui Dumnezeu, care vede toate lucrurile.

Măcar că putem cunoaște doar parțial despre și cine este Dumnezeu, tot ce putem cunoaște despre El ne este descoperit de El însuși:

„Fiindcă ce se poate cunoaște despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. ” – Romani 1:19

Poate că am putea să ne gândim că Sfințenia Lui este atât de adâncă încât, paradoxal, El poate folosi lumina ca să se acopere. Știu că expresia poate fi exagerată, pentru că Dumnezeu nu are nevoie să ascundă nimic, inclusiv sfințenia și strălucirea Lui, dar nu am putut să nu mă gândeam la profunzimea sfințeniei Lui. În El este atâta curăție, încât lumina poate deveni învelitoare. Putem rămâne atât surprinși cât și uimiți când Dumnezeu ne vorbește despre natura Lui și caracteristicile care Îl definesc. Dumnezeu se învelește cu lumină!

Întinde cerurile ca un cort!

În dicționar, definiția cortului este: „adăpost portabil, demontabil și temporar!” Cortul nu e o locuință stabilă și mai mereu intenția pentru care se construiește este una temporară. Expresia de mai sus „cerurile ca un cort” mă duce cu gândul la faptul că Dumnezeu, își poate face locuință din întinderea cerurilor, măcar că măreția Lui este dincolo de întinderea acestora. În rugăciunea lui Solomon, atunci când vorbește despre templul pe care îl construise, el declară:

„…Iată că cerurile şi cerurile cerurilor nu Te pot cuprinde, cu cât mai puțin această casă pe care am zidit-o eu!”- 2  Cronici 6:18b

El nu este Dumnezeu limitat și nici nu are un caracteristici temporare. De fapt, e absurd să vorbești despre Dumnezeu în termeni de genul acesta. El poate însă, să își facă locuință, fie chiar și cu caracter temporar, din înaltul cerurilor, după cum dorește. El se poate folosi de cerurile ca „materie primă” pentru a-și așeza locuința. El întinde cerurile ca un cort!

Din nori Îți faci carul

Materie primă pentru un car/un mijloc de transport, norii? Norii pot conține apă în toate stările: gazoasă, lichidă și solidă: vapori, picături de apă și gheață. Nu prea sună a materie consistentă pentru un car sau un mijloc de transport. Și cu toate acestea, aceștia se mișcă după poruncile Lui, ca mijloc de transport așa cum găsim scris în psalmul de mai sus. Nu ni se spune pentru ce e folosit acest mijloc de transport, dar gândindu-ne la ceea ce știm despre nori, putem să ne gândim poate doar la faptul că transportă ploaia. Dumnezeu, se poate folosi de orice din ceea ce a creat. El nu este afectat caracterul Său și nici atributele Sale chiar dacă ar fi să schimbe legile naturii, după bunul Său plac! El își face din nori mijlocul de transport!

Umbli pe aripile vântului

A văzut cineva cum arată aripile vântului? Oare ce formă au acestea? A văzut cineva care e circuitul vântului? Desenat sau măsurat în lungime, oare câți metri sau kilometri are acesta? Oare s-ar putea cunoaște greutatea vântului? Dumnezeu se poate folosi de vânt ca să ”umble” ca pe niște trasee, alei sau ca niște străzi largi. El e în controlul tuturor lucrurilor!

Poate am putea spune că Dumnezeu folosește vânturile ca trasee sau circuit de călătorie, măcar că privind lucrurile în felul acesta, sfidează logica noastră!

Vânturile și focul – ca servitorii ai Lui

Din exemplele și experiențele pe care le cunoaștem din punct de vedere fizic vântul și focul pot produce mari dezastre. După cum spune biblia și am menționat mai sus, e greu de urmărit traseul vântului pentru că vântul suflă încotro vrea. De aceea focul și vântul ca elemente puse împreună pot fi foarte periculoase dacă sunt scăpate de sub control. Nu poți să te joci cu cele două elemente pentru că nu știi niciodată traseul imprevizibil pe care îl urmează. În mâna lui Dumnezeu, aste elemente, totuși, textul ne spune că sunt niște slujitori, și-i pot îndeplini poruncile fără să scape de sub control.

Pământul este creat și susținut de un astfel de Dumnezeu. Nimic nu se schimbă din legile pe care El le-a creat decât la poruncile Lui. Având în vedere că legile sunt date de El acestea rămân în picioare câtă vreme hotărăște El și doar El poate transforma legile și utilitatea lor!

Din vânturi și foc El face slujitori!

Spre sfârșitul Psalmului 104, în versetul 32, ni vorbește despre faptul că atunci când Dumnezeu doar privește spre pământ, acesta se cutremură și dacă doar atinge vârful munților aceștia încep să fumege.

„El privește pământul, și pământul se cutremură; atinge munții, și ei fumegă.” – Psalmul 104: 32

Spre sfârșitul psalmului, autorul psalmului face o declarație, ce se naște cu siguranță după ce meditează la natura lui Dumnezeu.

„Voi cânta Domnului cât voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi.” – Psalmul 104:33

„Fie plăcute Lui cuvintele mele!” – Psalmul 104:34

„Binecuvântează, suflete, pe Domnul! Lăudați pe Domnul!”- Psalmul 104:35

Versetul 35 este o încheiere frumoasă a unui astfel de psalm. Suflete al meu, acum că ai meditat la Dumnezeu și ai rămas fascinat de splendoarea Lui, onorează-i Numele și laudă-l pentru ceea ce este El.

Doar privind la câteva elementele mai sus prezentate, descoperim lucruri mai adânci, câtorva din caracteristicile lui Dumnezeu. El a ales să ni se descopere. El declară despre El cine este ceea ce face!

Cu siguranță, analiza personală versetelor de mai sus, expusă în felul acesta poate fi șubredă. Poate nu cuprinde foarte adânc o explicație a textului, și poate că aduce explicații sumare. Însă, gândurile așternute aici, s-au născut într-o mediație personală asupra acestui psalm. În urma declarațiilor din text și a gândurilor pe care le-a generat, vreau să îl Laud pe Dumnezeu și să Îi mulțumesc pentru că El este plin de măreție, strălucire și splendoare! El este glorios!

Autor: Andrei Mereuță

Scrie un comentariu

Abonează-te la buletinul nostru de
știri creștine