Învață când trebuie să stai și când trebuie să mergi

„De ce nu renunți?”, a fost întrebare adresată unuia dintre frații de la întâlnirea noastră săptămânală de rugăciune. Timp de câteva săptămâni m-am tot rugat pentru situația dificilă de la locul de muncă. Mai multe incidente frustrante, care îl implică pe șeful meu, au creat o stare nu prea plăcută pentru echipa noastră. Doi colegi au depus plângeri împotriva lui, intensificând astfel moralul scăzut și disperarea.

Câțiva membri ai echipei au luat în calcul chiar și demisia, iar alții transferul la un alt departament. Instabilitatea și haosul au dus la o serie de comentarii inadecvate și acuzații grave. „Cât timp să mai tot îndur?”

În timpul întâlnirii săptămânale de rugăciune, discuția avută cu frații mi-a oferit confort și răbdare, am fost și eu tentat, la un moment dat, să renunț la serviciu.

A fost o „problemă” însă, în urmă cu trei ani Dumnezeu m-a chemat la lucru aici, și încă nu a terminat cu mine.

Când Isaac s-a confruntat cu acea foamete mare, sunt sigur că și el a fost flămând și poate chiar i-a fost frică de ce va urma. Ar fi putut și el să se fi ridicat, să se fi revoltat, să își ia bagajele și să plece în Egipt, acolo unde era bogăție și mâncare din abundență. La fel cum și tatăl său a făcut,

„A venit însă o foamete în ţară, şi Avram s-a coborât în Egipt ca să locuiască pentru câtăva vreme acolo, căci era mare foamete în ţară.”

(Geneza 12:10)

Însă Dumnezeu nu i-a dat voie lui Isaac și l-a instruit să rămână. El i-a spus să trăiască în Gerar, ca străin, promițându-i totodată, că El va fi cu el și îl va binecuvânta.

Există momente când Dumnezeu ne spune să ne îndepărtăm de circumstanțele provocatoare ale vieții de zi cu zi, totuși, de multe ori El ne poate spune și să rămânem acolo unde suntem, chiar în situațiile dificile.

Trebuie să căutăm să înțelegem voia lui Dumnezeu atunci când ne confruntăm cu momente și situații neplăcute.

Pentru mine a devenit clar că Dumnezeu nu a vrut să plec nicăieri, că trebuie să rămân la locul de muncă, chiar și așa, într-o situație mai delicată.

Ca răspuns la rugăciunea mea, El mi-a vorbit prin cuvântul Său din Isaia,

„Nu te teme de nimic, căci Eu te izbăvesc, te chem pe nume: eşti al Meu. Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine şi râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde şi flacăra nu te va aprinde.’’

(Isaia 43:1-2)


Nu după mult timp, situația din departamentul nostru s-a schimbat radical. Atunci am înțeles exact că dacă îi permitem lui Dumnezeu să lucreze cu noi și prin noi, are planuri mari, uneori neînțelese de noi.

Atunci mi-a venit în minte un alt verset:

„Mai era sămânţă în grânare? Nici via, nici smochinul, nici rodiul, nici măslinul n-au mai adus nimic. Dar, din ziua aceasta, Îmi voi da binecuvântarea Mea.”

(Hagai 2:19)

Anne Ferrell Tata|CBN Devotions

Scrie un comentariu

Abonează-te la buletinul nostru de
știri creștine