Despre cum suntem trecători şi veşnici în acelaşi timp

Un meteorit gigantic a explodat peste planeta noastră în ultima lună din anul trecut. Explozia a generat o energie echivalentă cu 173 de tone de trinitrotoluen, sau, mai simplu, de 10 ori mai multă energie decât a produs explozia bombei atomice de la Hiroshima în 1945.

Cum de aflăm despre asta abia acum? Explozia s-a produs asupra Mării Bering, într-o regiune îndepărtată din mijlocul oceanului.

Într-un studiu efectuat de cercetători de la universitatea Harvard, s-a descoperit faptul că oamenii care beau două sau mai multe băuturi carbogazoase pe zi au un risc cu 31% mai mare de a muri de o boală cardiovasculară decât cei care nu le consumă deloc. Fiecare doză de suc sau băutură energizantă crește riscul cu un procent suplimentar de 10%.

La noi, ministrul de finanţe a anunţat că România ar putea legaliza consumul de canabis, în scop medicinal pentru început, spunând că este prematur să se discute şi despre legalizarea acestuia în scop recreaţional. Ce nu ni se spune este faptul că un consum zilnic de droguri poate cauza un risc crescut de a dezvolta psihoze. Persoanele care consumă zilnic canabis sunt de trei ori mai susceptibile să sufere un episod de psihoză, iar riscul creşte de 5 ori mai mult dacă se consuma o variantă mai puternică a acestui drog.

În lume se întâmplă tot felul de dezastre şi nenorociri, un ciclon în Mozambique a ucis recent sute de oameni și conform unor rapoarte ale poliţiei din Noua Zeelandă, suspectul care fost arestat pentru uciderea a 50 de musulmani în timp ce se aflau la moschee se pare că mai plănuia şi alte atacuri înainte de a fi arestat, la ştiri aflăm constant de accidente rutiere în care oamenii îşi pierd viaţa, trăim fiecare zi având în faţa ochilor faptul că suntem muritori.

Dar suntem şi nemuritori în acelaşi timp.

Este cunoscută o observaţie profundă a lui C.S. Lewis care spune: „Nu ai vorbit niciodată cu un simplu muritor. Naţiuni, culturi, arte, civilizaţii – toate astea sunt trecătoare, ca iarba de pe câmp. Însă cei cu care noi glumim, cu care lucrăm, cu care ne căsătorim, cu care ne întâlnim pe stradă – toţi aceştia sunt nemuritori – şi ei vor avea parte de o veşnicie în oroare sau o veşnicie în splendoare.”

UN ALTAR CU ŞAPTE SUTE DE ANI MAI VECHI DECÂT AVRAAM

În Israel, la fortăreaţa de la Megiddo există un altar canaanit datat în anul 2700 î.Hr., deci cu vreo 700 de ani mai vechi decât Avraam.

Megiddo este o locaţie aflată la altitudine, în apropierea unei surse de apă şi aproape de un drum principal, cunoscut sub denumirea de Via Maris. Prin urmare locul a fost ales pentru a fi o fortăreaţă militară. Solomon a construit acolo grajduri pentru caii şi carele sale. Fortăreaţa a fost cucerită şi recucerită de-a lungul istoriei, de la vechii egipteni şi până la britanici în Primul Război Mondial.

Locul a fost cunoscut în istorie şi sub denumirea de „Har Megiddo”, care înseamnă „muntele lui Megiddo”. Valea din faţa sa a luat acelaşi nume, iar peste secole locul a ajuns să fie cunoscut drept „Armaghedon”.

Cea mai cunoscută referinţă despre Armaghedon se găseşte în Apocalipsa 16 unde ni se spune că „împăraţii pământului” se vor aduna acolo pentru „războiul zilei celei mari a Dumnezeului cel Atotputernic”. În versetul 16 din capitolul 16 din Apocalipsă este scris: „Duhurile cele rele i-au strâns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon.”

Indiferent despre cum am interpreta cartea Apocalipsei, un lucru este cert: suntem în fiecare zi cu o zi mai aproape de eternitate. Timpul este creaţia lui Dumnezeu şi este finit, într-o zi va ajunge la final, pentru fiecare dintre noi dar şi pentru această lume. Cu toţii suntem muritori în această lume şi nemuritori în lumea de dincolo. Vom trăi împreună cu Dumnezeu în Rai, sau vom trăi separat de El pentru eternitate în Iad.

CEI CARE NU CUNOSC DECÂT ÎNCHISOAREA SUNT CONVINŞI CĂ SUNT LIBERI

M-a frapat mereu în Scriptură, faptul cum Domnul Isus Hristos se ducea în mod constant la Templu unde intra mereu în dispute cu liderii religioşi. Aceştia l-au respins încă de la început, şi au continuat să o facă pe tot parcursul misiunii Domnului pe acest pământ, indiferent de câte minuni, vindecări şi semne a făcut Isus, lucruri care atestatu faptul că El este Cel care spunea că este.

De ce a făcut Domnul asta? De ce se ducea mereu la aceeaşi oameni care Îl respingeau? De ce nu s-a dus la alte popoare unde oamenii l-ar fi primit mai favorabil? Însuși El spune că „Eu am venit în Numele Tatatlui Meu, şi nu mă primiţi; dacă va veni un altul, în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi.” (Ioan 5:43).

Ideea este următoare: cu cât oamenii resping mai mult adevărul lui Dumnezeu, cu atât mai mult ei au nevoie să-l audă. O persoană care a trăit toată viaţa în întuneric, nu ştie că este în întuneric. Nici nu poate vedea murdăria din jur, pentru că întunericul o ascunde.

Cei mai mulţi oameni nu ştiu că sunt pierduţi. Evreii din timpul lui Isus au rămas uluiţi când Domnul le-a spus că „veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face slobozi” (Ioan 8:32). În replică ei pretind că sunt nişte oameni liberi şi n-au fost niciodată robii nimănui. La aceasta Domnul răspunde „oricine trăieşte în păcat este rob al păcatului” (Ioan 8:34).

Unul dintre modurile în care Diavolul ne ține robi este acela de a ne convinge că suntem liberi (a-ţi auzit vreodată pe cineva care are un viciu, că spune: „pot renunţa oricând?!”). Dacă suntem robi, însă suntem convinşi că suntem liberi, atunci nu vom dori niciodată să fim slobozi.

CEL MAI MARE DAR PE CARE ÎL POŢI PRIMI

În Scriptură, Dumnezeu îi spune lui Avraam: „Eu sunt răsplata ta cea foarte mare.”

Acest lucru este fabulos. Dumnezeu nu ne binecuvântează cu nişte lucruri materiale sau spirituale, ci El ni se dă pe El însuşi. Pe cruce, Isus ni s-a dat nouă întru totul.

Cine poate înţelege acest lucru? Cine Îl poate accepta? Dumnezeu nu doar stă în înălţimea cerului şi pronunţă o hotărâre de iertare pentru păcătoşi. Ar fi putut să o facă, pentru că este Dumnezeu şi El face tot ce vrea. (Psalmul 115:3). Însă El a ales să vină între păcătoşi, să trăiască şi să se identifice cu ei, fără a fi însă contaminat de păcat şi alege să se consume în totalitate pentru a aduce iertare şi înnoire pentru cel care Îl primeşte şi Îl acceptă.

Atunci când ne rugăm pentru oamenii pierduţi din această lume şi când le vorbim despre Isus, le dăm, literal, cel mai mare dar pe care ei îl pot primi.

Dacă ai avea un leac pentru a învinge moartea şi a da celui care îl primeşte viaţa veşnică, nu-i aşa că te-ai simţi dator să nu-l ţii doar pentru tine, ci să-l împărtăşeşti cu fiecare muritor pe care îl întâlneşti?

Sursa: Denison Forum.