Mărturiile părinților confruntați cu Ideologia de Gen a Transgenderismului

Mărturiile părinților confruntați cu Ideologia de Gen a Transgenderismului

Recent am dat peste mărturiile unor părinți ale căror copii se consideră transgender. Redăm versiuna română a mărturiilor, traducerea fiind făcută de Părintele Emil Ember (AFR Baia Mare).

Introducere

Părinți ca noi trebuie să-și păstreze anonimatul pentru a respecta intimitatea copiilor noștri, dar și pentru că pot apărea repercursiuni legale împotriva noastră, dacă numele noastre sunt publicate. Părinții care nu sprijină identitatea de gen a copiilor lor riscă să fie reclamați la Serviciile de Asistență Socială și să piardă custodia copiilor lor.

Când un copil spune că este trans-gender, în zilele noastre, părinții trebuie să accepte și să sărbătorească pentru această veste. Însă mulți părinți nu sărbătoresc, ci suferă în tăcere. Ei știu că ai lor copii nu s-au născut cu sexul biologic greșit și că hormonii și intervențiile chirurgicale nu sunt răspunsul pentru disconfortul și confuzia lor. Poveștile lor de viață sunt sfâșietoare.

Prima mărturie

Am fost șocată când fiica mea de 13 ani mi-a spus că este de fapt fiul meu transgender. Ea nu avea nicio preocupare masculină și ura toate sporturile. Dar fiind o adolescentă inteligență și excentrică cu spectru autist, ea a avut probleme serioase în acomodarea cu alte fete. De unde i-a venit ideea că este transgender? De la o prezentare de la școală – la o școală unde 5% din elevi se auto-intitulau transgender sau fără apartenență la vreun sex, și unde numeroși elevi deja făceau tratamente cu hormoni, iar una a făcut o masectomie la 16 ani. În lumea fiicei mele – în viața reală și online – identitatea transgender este ceva obișnuit, iar tratamentul cu hormoni și operațiile nu sunt mare lucru.

Am dus-o la un specialist în domeniul genului pentru a căuta răspunsuri specializate. în schimb, acesta i-a acceptat noua identitate și mi-a spus că de acum trebuie să mă adresez fiicei mele cu pronumele masculin și să-i cumpăr lenjerie care să-i mascheze sânii. Specialistul nu mi-a recomandat nicio terapie și nu a luat în considerare factorii sociali care au influențat gândirea fiicei mele. Am fost sfătuită să-i dau tratament împotriva pubertății. Am fost abuziv convinsă că aceste medicamente au fost bine studiate și că erau modul sigur pentru ea ca să-și cunoască genul.

Mi s-a spus că dacă nu mă pliez acestei transformări, ea va fi expusă unui risc mai mare de sinucidere. Nu aveam unde să mă duc pentru a obține ajutorul potrivit. Psihologii sunt pregătiți în mod activ și sunt presați social să nu pună sub semnul întrebării aceste noi identități în creștere. În statul Washington și în alte state cu legi care interzic așa-numita terapie de convertire, a pune sub semnul întrebării credința unui copil că este de sex opus este împotriva legii. Trăiesc acest coșmar de patru ani, și în ciuda tuturor eforturilor mele, fiica mea plănuiește să-și facă operația de schimbare de sex când va împlini 18 ani, peste câteva luni.

Părinții ca mine trebuie să-și păstreze anonimatul pentru a respecta intimitatea copiilor noștri, dar și pentru că pot apărea repercursiuni legale împotriva noastră, dacă numele noastre sunt publicate. Părinții care nu sprijină identitatea de gen a copiilor lor riscă să fie reclamați la Serviciile de Asistență Socială și să piardă custodia copiilor lor. în New Jersey, Departamentul Educației în mod oficial încurajează școlile să raporteze asemenea părinți.

Și în acest timp, media romantează și celebrează copii transgender, ignorând povestea mea sau a altora care trăiesc aceeași tragedie. Am scris la mai bine de 100 de jurnaliști, implorându-i să publice despre ceea ce li se întâmplă copiilor. Le-am scris reprezentanților locali și senatorilor, dar am fost ignorată de echipa lor. Postările mele online despre povestea fiicei mele au fost șterse și eu am fost interzisă definitiv pe un forum online. Ca o adeptă de o viață a Partidului Democrat, sunt furioasă din cauza acestuia și consider o ironie a sorții că publicațiile de știri ale conservatorilor au prezentat povestea mea fără adăugiri sau a o cenzura.

Noi, părinții, suntem ignorați și calomniați în timp ce copiii noștri suferă în numele incluziunii și acceptării/toleranței. Sper că măcar câțiva democrați deschiși la minte să se trezească și să-și recunoască vina/complicitatea de a răni copiii vulnerabili. Sper ca ei să-și pună această întrebare: De ce medicii îi îndoapă cu medicamente pe copii în numele unei identități de gen nedovedite și maleabile? Și de ce legiuitorii canonizează „identitatea de gen” în legile federale și statale?

A doua mărturie

Fiica mea, la 14 ani, în mod spontan, s-a decis că ea este de fapt bărbat. După ce a suferit mai multe evenimente traumatice și după ce a petrecut mult timp pe internet, ea m-a anunțat că este „transgender”. Personalitatea ei s-a schimbat aproape peste noapte, de la o fată drăguță și iubitoare a devenit un „mascul pansexual” plin de ură și cu o gură „bogată”. La început, am crezut că trece printr-o fază efemeră. Dar cu cât încercam să mă înțeleg cu ea, cu atât devenea mai întărâtată. În această perioadă aproximativ, a fost diagnosticată cu ADHD, depresie și anxietate. Iar experții în sănătate mintală au părut mai preocupați ca să o ajute să-și proceseze noua identitate ca bărbat și să mă convingă pe mine să accept că fiica mea este de fapt fiul meu.

La 16 ani, fiica mea a fugit de acasă și a raportat la Departamentul de Protecție a Copilului că ea nu se simțea în siguranță să trăiască cu mine pentru că eu am refuzat să mă adresez ei cu pronume masculine sau cu noul ei nume masculin. Deși Departamentul a investigat cazul și a descoperit că era bine îngrijită, m-a forțat să mă întâlnesc cu o persoană transgender pentru „a fi educată” în legătură cu aceste probleme. Curând după aceea, fără știința mea, un endocrinolog pediatru a învățat-o pe fiica mea – minoră – să-și injecteze testosteron. Fiica mea apoi a fugit în Oregon unde legea statului îi permite – la vârsta de 17 ani, fără știință sau consimțământul părintelui – să-și schimbe numele și genul legal la tribunal și să-și facă masectomie și o histerectomie totală.

Fiica mea odată frumoasă are acum 19 ani și este un bărbos fără adăpost, în sărăcie lucie, sterilizat și fără acces la servicii de sănătate mintală, bolnav psihic și plănuind o intervenție chirugicală prin care i se va tăia o parte din braț pentru a i se construi un penis fals.

Cât de rău mă doare inima și cât de furioasă sunt, ca mama, nu se poate descrie. De ce legea statului Oregon permite copiilor să ia decizii medicale care să le altereze viața? Ca societate, noi suntem total împotriva „circumciziei feminine”. De ce doctorii, care jură să nu facă rău, au permisiunea să sterilizeze și să mutileze copiii deziluzionați sau bolnavi psihic?

A treia mărturie

În august 2017, fiica noastră elevă în clasa a șaptea a venit acasă dintr-o tabără crezând că este băiat. Ea avea un vocabular nou și o dorință puternică să-și schimbe numele și pronumele la adresa ei. Nu am prevăzut că ar fi trebuit să întrebăm organizatorii taberei dacă ea va fi într-o cabină cu alte fete care erau în tranziția socială de schimbare de gen.

Noi bănuim că fiica noastră a presupus că de vreme ce eu și soția mea suntem lesbiene și liberale privind politica, noi îi vom susține această nouă identitate. Noi suntem lesbiene, dar nu avem niciun dubiu privind sexul nostru biologic. Ea a încercat să ne convingă cu o explicație ca la carte că ea s-a simțit dintotdeauna băiat. Dar nu am văzut și nici nu am auzit de la ea vreo dovadă a acestei „simțiri”. Am ascultat-o, i-am dat spațiu pentru a își împărtăși sentimentele, și am încercat din răsputeri să nu îi transmitem că eram oripilate de această revelație.

În timp ce ne străduiam să găsim informații care să ne ajute să înțelegem, am găsit dovezi ale unei infectări sociale în tot internetul.  YouTube, Instagram, Twitter, și Reddit pun la dispoziție un ghid și o carte de buzunar privind trecerea, completată cu vedete transgender ca Jazz Jennings și Riley J. Dennis, mulți cu mii de fani.

Nu am scăpat nici pe departe de pericol. Unii părinți care se confruntă cu această problemă consideră că suntem norocoase pentru că ea este încă mică și asta ne dă mai mult timp pentru a putea remedia disconfortul ei. Poate vom reuși, dar acum ne confruntă cu aceasta furtună în creștere a infectării sociale fără niciun ajutor de la media de bază sau de la neglijenta Agenție pentru mâncare și medicamente, ca să nu mai amintim nici de capitularea patetică a doctorilor și profesioniștilor în sănătate mintală.

A patra mărturie

Fiica mea a trăit o copilărie fericită angajându-se în ceea ce am numi activități tipice de fetițe, fără încurajări de stereotipuri de gen din partea noastră. Totul s-a schimbat după ce a plecat la colegiu. Mediul noului ei oraș și universitatea celebrau identitățile transgender. Ea a început să ne vorbească la telefon ca neavând gen, ceea ce eu am înțeles naiv ca fiind asemănător cu a fi bisexual. Anxietatea și depresia au învăluit-o. Ea a renunțat la studii și s-a întors în orașul natal, unde s-a internat la psihiatrie. Aparența ei, întotdeauna feminină, s-a schimbat dramatic. Capul ras, haine de băieți și evidenta nefericire erau noul ei camuflaj față de lume. Ea a trecut de la a nu avea gen la a pretinde că este de fapt un băiat. Ea a repetat ca un papagal un sfat din mediul online: „întotdeauna am știut că ceva nu este bine, dar nu aveam cuvinte pentru a o exprima până când am început să mă uit la materialele video de pe TumbIr și Youtube. Când eram mică, îmi era teamă să-ți spun că nu mă simțeam bine”.

Această poveste nu se potrivea cu nimic din trecutul ei – dar eram în continuare naivă. Căci psihiatrul ei nu a considerat-o transgender. Am presupus că ea nu va fi capabilă să obțină recomandarea pentru testosteron pe care era hotărâtă să îl ia.

Am greșit. Doar într-o vizită, și doar cu puțină analiză de sânge,  Planned Parenthood capacitează tinerii, femei și bărbați, să-și urmărească „autenticul” sine în trecereacu tratament hormonal de la un sex la altul. Tot ceea ce trebuie pentru acest demers sunt câțiva bani și o semnătură pe un formular privind luarea la cunoștință și înțelegerea riscurilor.

Acesta este traseul pe care fiica mea la parcurs la frageda vârsta de 20 de ani, ignorându-și și psihiatrul.

Soțul meu a scris celor de la  Planned Parenthood explicându-le istoricul sănătății mintale a fiicei noastre, oferind și numele psihiatrului și numărul lui de telefon. Însă avocatul  Planned Parenthood a răspuns scurt că ei presupun că orice persoană peste 18 ani este capabilă să-și dea consimțământul după ce a fost informată

Nu contează ce cred alții despre celelalte servicii ale Planned Parenthood, faptul că ei se oferă instant să prescrie hormoni puternici cu multe efecte necunoscute și de durată – mai ales unor oameni cu probleme mintale – ar trebui să ne șocheze în conștiință. Oamenii trebuie să știe că aceasta este noua afacere marcă Planned Parenthood.

La vârsta de 17 ani, după imersiunea pe TumbIr și după ce două dintre cele mai vechi și apropiate prietene din liceu declarate transgender, fiica noastră ne-a spus că ea este „de fapt un băiat”. Terapeutul ei a diagnosticat-o cu autism. Terapeutul a fost de asemenea clar că noi „vom pierde controlul asupra medicalizării”, după ce fiica noatră va împlini 18 ani.

Ca angajat federal, nu am putut găsi asigurare de sănătate care să nu acopere tratamentul cu hormoni pentru auto-declarată disforie de gen.

Fiica mea are acum 20 de ani și a făcut tratament cu testosteron timp de un an și și-a făcut o programare pentru un consult în vederea unei duble masectomii – și asta deși ea nu-și poate cumpăra legal o băutură alcoolică. Nu pot obține niciun răspuns de la doctori la întrebările și îngrijorările mele despre riscurile pe care aceste „tratamente” le au. Nu am primit niciun răspuns de la specialiștii în sănătate mintală privind ce recomandă acest tratament… sau despre ce o diferențiază pe fiica mea de acele tinere care nu mai sunt transgender și s-au schimbat la loc, uneori după ce au fost mai mulți ani sub tratament hormonal. Obligată să-i privesc pe acești adulți  care îmi capacitează fiica să facă asta fără nicio acoperire medicală, științifică este un scenariu pe care nu mi-am închipuit că vreun părinte îl va trăi, cel puțin nu în Statele Unite. Dar aceasta este noua noastră realitate – o realitate pe care media națională nu o abordează.

ȘtiriCreștine.ro vă cheamă să fiți sensibili și vigilenți la aceste situații. Ele pot fi reale mâine în fiecare familie. Haideți să ne rugăm pentru copii noștri și să îi educăm în spiritul sănătos al Scripturilor, fiind atenți la sursele din care își hrănesc mintea. Rugați-vă pentru părinții care trec prin asemenea situații și haideți să ne rugăm pentru România, ca Dumnezeu să protejeze țara noastră și generația nouă de tineri și copii să nu cadă în această capcană a diavolului.

Sursa: Alianța Familiilor România

Scrie un comentariu

Abonează-te la buletinul nostru de
știri creștine