Isus Hristos – Cel care ne poartă povara

Photo by phil thep on Unsplash

În mijlocul durerilor teribile, Isus din Nazaret s-a lăsat de bună voie atârnat pe lemn. La poalele crucii, spectatorii își băteau joc, în timp ce câțiva plângeau. Ce priveliște înfiorătoare trebuie să fi fost pentru acei puțini credincioși, care îl priveau pe Mesia murind.

Nu putem înțelege cu adevărat ce a trecut prin mintea lui Isus în timp ce murea. Cuvintele Sale rostite, pe care le găsim în Biblie, ne pot oferi totuși o idee.

Depărtează de la Mine paharul acesta

Conversația, pe care a purtat-o Isus cu Dumnezeu în timp ce se ruga în grădina Ghetsimani, arată suferința, dar și puterea Lui când împlinea voia Tatălui.

El zicea: „Ava – adică ‘Tată’ –, Ţie toate lucrurile Îţi sunt cu putinţă; depărtează de la Mine paharul acesta! Totuşi facă-se nu ce voiesc Eu, ci ce voieşti Tu.” Marcu 14:36

În ascultare deplină, Isus și-a luat angajamentul să sufere. În timp ce cuiele țineau corpul aplecat al lui Isus pe cruce între doi criminali, Fiul lui Dumnezeu s-a rugat:

„Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!” Luca 23:34

Tatăl Și-a întors Fața

Durerea cea mai mare a lui Isus nu a fost de natură fizică. El nu a strigat în agonie numai din cauza suferinței naturale. Fiul lui Dumnezeu a luat asupra Lui păcatele prezente și viitoare ale fiecărui om, ale tale și ale mele. Întunericul acestor păcate a blocat harul, chiar și Dumnezeu, Tatăl Lui, nu S-a putut uita la El.

El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire. 1 Petru 2:24

Înainte de moartea Sa, Isus a stat față în față cu păcatele noatre ale tuturor, chiar și cu păcatele oamenilor ucigași, adulteri, hoți, mincinoși, ipocriți religioși și necredincioși. El a simțit greutatea brutalității cruciadelor și a atrocităților pe care le-a comis Hilter împotriva poporului ales al lui Dumnezeu. Pe cruce, El a văzut durerea din Sudan provocată de luptători nemiloși și cruzimea traficanților de oameni aplicată sclavilor lor. De asemenea, Isus a văzut copilul bătut de tatăl său dependent de alcool, tânăra care se rănește pe sine și adolescentul hărțuit, care vrea să își ia viața. El a văzut profunzimea răutății noastre, totuși, umplut de compasiune, Și-a întins brațele larg pe cruce și a lăsat ca trupul Său să fie frânt.

În acel moment, Isus a devenit ispășitorul întregii omeniri. Noi nu mai trebuie să câștigăm harul, iertarea sau împlinirea spirituală prin fapte. Prin moartea și învierea lui Isus, primim viața în dar. El a atârnat pe cruce purtând asupra Lui păcate care nici nu se pot menționa și a înviat fără să mai poată fi învinuit.

Vestea bună

Moartea lui Isus a fost temporară. La trei zile după ce a fost răstignit, Isus a înviat.

Isus, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Evrei 12:2

Nimic nu s-a schimbat în inima lui Dumnezeu legat de păcat. Păcatul încă Îl întristează pe Dumnezeu. Diferența constă acum în faptul că noi, ca păcătoși, putem apela la Dumnezeu chiar în starea noastră plină de păcat, din cauza jertfei Fiului Său. Când venim acum înaintea Lui, Dumnezeu nici măcar nu ne mai vede păcatul. Dacă acceptăm jertfa lui Isus, suntem iertați.

Și sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat. 1 Ioan 1:7

Aceasta este cea mai bună veste pe care am auzit-o vreodată. Mulțumește-i lui Dumnezeu pentru iertarea pe care ți-a oferit-o și oferă și tu iertare celor din jurul tău. Alină durerea pe care o vezi în lume prin bucuria, compasiunea, harul și mila lui Dumnezeu, pe care le poți arăta oamenilor.

Sursa: CBN