Daniel Cristian Florea: Notre Dame – simbol al creștinismului sau al păgânismului?

A ars la Paris un simbol al creștinismului sau al paganismului? Când am fost la Paris, am trecut pe lângă catedrală, dar simțind în duhul meu că e idolatrie pură, n-am intrat în ea. Zilele astea, ni se prezintă nouă mulțimii, în toate știrile, păgânismul antic drept crestinism european. Confuzia vine de demult, de când biserica primului mileniu, a îmbrăcat religia și filozofia păgână în haina creștină.

Mandatory Credit: Photo by Thierry Mallet/AP/REX

Cei care au finanţat construirea marilor catedrale gotice din Europa, între anii 1130-1250, au fost templierii, cu cunoaşterea lor ezoterică avansată. Stilul gotic îşi are originea în arta ariană practicată în Orientul Apropiat-Mijlociu. Printre catedralele gotice finanţate şi concepute de templieri s-au numărat Westminster Abbey, York Minster din Nordul Angliei, Chartres din Franţa, nu departe de Paris, şi Notre Dame, chiar în centrul Parisului.

Notre Dame (Doamna Noastră: Isis/Semiramida/Ninkharsag) a fost construită pe un loc sacru închinat pe vremuri zeiţei Diana, iar catedrala din Chartres a fost construită pe un alt loc sacru din vechime, în care se adunau cândva druizii din întreaga Europă.

Atât catedrala din Chartres, cât şi Notre Dame au fost centre ale adorării Madonei Negre, o altă obsesie a templierilor. Cultul Madonei Negre nu are legătură cu Maria, mama lui Iisus, deşi aceasta era impresia pe care încercau să o lase templierii. În realitate, era vorba de adorarea reginei Semiramida şi a lui Isis/Barati. Egiptenii o reprezentau pe Isis îmbrăcată în alb în ipostaza ei binevoitoare şi în negru în ipostaza ei negativă. Madona Neagră era tot una cu Isis/Barati cea Neagră sau cu regina Semiramida, care era cunoscută în Babilon sub numele de Madona. Madona Neagră simbolizează folosirea negativă a energiei feminine a „lunii”, în timp ce Soarele Negru simbolizează folosirea negativă a energiei masculine a soarelui.

A ars templul satanei!

Pentru cei care n-ați cunoscut spiritualitatea și istoria Franței, citiți cât mai multe cărți despre Notre Dames. Așa veți afla că Franța a rămas idolatră prin biserica romano-catolică și a devenit atee prin Revoluția ei. Conform wikipedia în timpul iacobinilor (1793-1794), catedrala a fost profanată devenind Templu al Rațiunii și loc unde erau citite și dezbătute operele iluminiștilor în timp ce era venerată Ființa Supremă-adică diavolul. Sub figura din imagine citim o inscripție simplă și directă – diavolul. Da, ne confruntăm cu acea fantomă a tuturor terorilor, dragonul teogonilor, Ahrimanul perșilor, Typhonul egiptenilor, Pythonul grecilor, șarpele evreilor, monstrul fantastic, coșmarul, Croquemitaine, garguiul, fiara evului mediu, și – mai presus decât toate acestea – Baphometul Templierilor, idolul bărbos al alchimistului, deitatea obscenă a lui Mendes, capra Sabatului. Frontispiciul acestui „ritual” reproduce figura exactă a teribilului împărat al nopții, cu toate atributele și caracteristicile sale.”

Notre-Dame este legată intim și de istoria modernă a Franței, nu mai departe de finalul celui de-al Doilea Război Mondial. Generalul Charles de Gaulle însoțit de generalii Leclerc și Koening au coborât din Place de l’Étoile (Arcul de Triumf) pe Champs-Élysées, pe 26 august 1944, într-o bucurie de nedescris pentru a saluta eliberatorii. Au mers apoi în Catedrala Notre-Dame, unde un oficiu religios – Liturghie și Magnificat în memoria celor căzuți pe câmpul de luptă, dar și pentru pacea lumii – a fost oficiat la cererea expresă a generalului De Gaulle. De atunci, în fiecare an, în duminica cea mai apropiată de 26 august este oficiată o Liturghie solemnă. Aici au avut loc funeraliile naționale ale lui Charles de Gaulle, ­Georges Pompidou și François Mitte­rrand. De aceea, ceea ce a ars în seara de 15 aprilie 2019 nu e doar o construcție omenească, ci un simbol al identității creștine și franceze asumate mai mult sau mai puțin de către poporul francez.

Autor: Preotul Daniel Cristian Florea