RICK BOXX: Capcana de a avea multe bunuri într-un singur loc

Ați auzit de avertizarea care zice „să nu îți pui toate ouăle într-un singur coș”? Aceasta se aplică multor domenii ale vieții, mai ales în lumea de afaceri. Fie că este vorba despre un client foarte mare al unei companii, fie că este vorba despre un donator care sponsorizează o entitate non-profit, atunci când finanțele provin în mod semnificativ de la o singură sursă, organizația dumneavoastră flirtează cu pericolul. Dacă acea relație are de suferit, atunci pot apărea necazuri serioase.

Afacerile mici, câteodată, încep prin a avea un cont principal. Lucrurile merg bine – vânzările cresc și banii intră în cont – până într-o zi, când din diferite motive, acel unic cont este pierdut. Deodată, acel fir prin care veneau veniturile și de care depindeau toate lucrurile, s-a pierdut și toată lumea acum luptă pentru supraviețuire.

O altă capcană care vine din dependența prea mare față de un singur client este influența pe care acesta s-ar putea să o aibă. Atunci când veniturile se bazează pe un singur client sau donator, s-ar putea să ne găsim în situația de a face compromisuri nesănătoase. Poate fi flatant să aveți o singură sursă care să investească atât de mult în ceea ce faceți. Totuși, acest lucru poate deveni o ispită de a lua decizii care să se concentreze pe binele acelei surse, ci nu pe misiunea organizației – mai ales atunci când aceasta ar pune în pericol relația cu acea sursă.

Care ete soluția? Soluția este foarte simplă: Diversificarea. Din experiența mea și a altor experți, vă pot confirma că cel mai bine este să vă limitați orice client la un procent de maxim 15% din veniturile totale. Poate că este greu de spus „nu”, mai aels atunci când apare o sursă semnificativă de venit. Dar dacă vă hotărâți să vă „distribuiți averea” la o varietate mare de resurse, s-ar putea să fie mai bine decât consecințele care ar putea să apară prin pierderea unui singur client care ar compromite toată afacerea.

Acesta este o altă ilustrare a înțelepciunii mărețe și mereu valabile pe care Biblia o oferă. Împăratul Solomon vorbește despre această problemă atunci când dă următorul sfat: „Împarte-o în şapte şi chiar în opt, căci nu ştii ce nenorocire poate da peste pământ.” (Eclesiastul 11:2). O altă traducere sună așa: „Împarte-ți investițiile în multe locuri, căci nu știi ce riscuri pot sta în față”.

Mai sunt și alte motive pentru care să ne diversificăm munca – și finanțele. Unul ar fi dorința, ca ambasadori ai lui Dumnezeu, de a avea un impact mai larg asupra comunitățile noastre, orașelor, și chiar asupra lumii. Psalmistul scrie: „Ferice de omul care se teme de Domnul, şi care are o mare plăcere pentru poruncile Lui!… Inima îi este mângîiată, n-are nici o teamă, până ce îşi vede împlinită dorinţa faţă de potrivnicii lui. El este darnic, dă celor lipsiţi («și-a împărțit darurile în toată lumea, celor săraci», en.); milostenia lui ţine în veci; capul i se înalţă cu slavă.” (Psalmii 112:1, 8-9).

Acest text vorbește în mod specific despre împlinirea nevoilor celor care sunt dezavantajați, dar principiul rămâne. Slujim mai eficient și suntem folosiți de Dumnezeu în moduri mai roditoare atunci ne diversificăm modul de folosire al timpului, energiei, resurselor.

Asta mă face să mă gândesc la pilda talantelor, spusă de Domnului Isus, din matei 25:14-30. Vorbește despre trei indivizi cărora li s-a încredințat resursele stăpânului câtă vreme acesta era plecat. Doi dintre ei și-au investit în mod înțelept banii și i-au dat stăpânului înapoi o sumă substanțială. Al treilea pur și simplu și-a ascuns ce i-a fost încredințat, iar când s-a întors stăpânul, nu a avut ce profit să îi dea. Dacă vrem să creștem – în afaceri, dar și în slujirea față de Dumnezeu – trebuie să diversificăm și să devenim astfel mai puternici.