De ce persecuția creștinilor nu cauzează solidaritate globală?

„Last Prayers of the Christian Martyrs” | Jean Léon Gérôme – Oil On Canvas

„Noi vrem ca fiecare să știe că noi suntem ei, că ei sunt noi, că noi suntem și că întotdeauna vom fi mai puternici împreună”. Sunt cuvintele afișate pe pagina de suport financiar GoFoundMe pentru sponsorizarea unui mural uriaș înfățișând pe Jacinda Ardern, priministrul Noii Zeelande îmbrățișând o persoană musulmană în urma exploziei de la moschea din Christchurch unde au murit 50 de persoane.

În timp ce și noi deplângem astfel de atrocități și ne doare inima să vedem oameni murind, ne întrebăm de ce există o așa de mare lipsa de reacție când biserici creștine cu un număr mult mai mare de oameni și copii sunt distruse ca și în Siri Lanka? Practic aproape nu mai există un loc care să faciliteze existența și dezvoltarea în pace a creștinilor indifferent că vorbim de America, Europa, orientul mijlociu, Africa, Asia sau emisfera sudică… De ce trebuie semnate petiții online pentru a motiva Națiunile Unite să ia atitudine? De ce aceste crime nu sunt menționate în mass media și chiar dacă sunt amintite se face doar în trecere?

Răspunsul se află în numele care îl purtăm, e Numele Lui. „Veți fi urâți de toți din pricina numelui Meu” Matei 10:22. Isus nu a împărțit și nici nu va împărți slava Lui cu nici un alt Nume. „Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră.” Ioan 15:18,„ucenicul nu este mai presus de Învățătorul său” Matei 10:24.

„Nu este alt nume sub soare prin care trebuie să fim mântuiți” Fapte 4:12. De ce numele Mântuitorului, Salvatorului, a Pastorului celui bun este urât, hulit, batjocorit și odată cu El și ucenicii Lui?

Răspunsul pasiv la persecuția creștinilor:

1. Reflectă o reacție naturală
Salvatorul vine cu lumina și lumina disturbă întunericul nostru de care, ciudat lucru, este că ne atașăm de el… „odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele” Ioan 3:19,20. Venirea lui Isus, a Luminii a provocat o reacție evidentă a celor din întuneric: demonii strigau, cei îngâmfați se frământau… De ce? Prezența Luminii provoacă iritare deoarece ea îi făcea să se simtă deranjați, expuși și vulnerabili potrivit cu felul lor de viețuire. Creștinii prin felul lor de viețuire sunt incomozi într-o societate permisiva…

2. Expune afinitatea ta lăuntrică
A tolera și ignora suferința creștinilor nu este decât un gest de confirmare a apartenenței tale. Simți doar cu cel/cei cu care ai afinitate. Dacă cei loviți nu fac parte din familia ta nu te simți atât de mișcat înspre a lua atitudine sau a protesta, pentru că de fapt nu te privește pe tine, nu e problema ta, și așa cum știm societatea se împarte în două mari familii cu doi părinți: familia Tatălui Ceresc și familia „tatălui minciunii” (Ioan 8:44)… Felul în care simți sau nu simți cu durerea creștinilor persecutați, a durerii, fricii, și nevoilor lor dovedește apartenența ta fie unei familii fie alteia.

3. Scoate la iveală existența unei delimitări
Isus Mântuitorul a venit să facă o separare. A fi salvat, mântuit înseamnă a fi separat, strămutat din locul pericolului. „Ne-a izbăvit din Împărăția întunericului și ne-a strămutat în Împărăția  Fiului…” (Coloseni 1:13,14). Această separare este o separare spirituală: din domeniul duhului care lucrează în fii neascultării”  (Efeseni 2:2) în domeniul Duhului Sfant, „Duhul adevărului, pe Care lumea nu-L poate primi, pentru că nici nu-L vede, nici nu-L cunoaşte” Ioan 14:17.

Ceea ce face ca lipsa de durere față de creștinii persecutați să fie așa de evidentă este că deși creștinii au fost separați spiritual de domeniul Împărăției întunericului și a firii, geografic această separare nu s-a realizat încă… Creștinii încă sunt „În lume, dar nu din lume”.

„Le-am dat Cuvântul Tău, şi lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum Eu nu sunt din lume. Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău. Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume” Ioan 17:14-16.

4. Descoperă cetățenia pe care o deții
Aici noi nu suntem în elementul nostru. Nu suntem acasă încă… „Dar cetățenia noastră este în ceruri, de unde și așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos!” (Filipeni 3:20). Ca și un străin între străini acest verset mi-a intrat în sânge… Nu putem aștepta să fim înțeleși de lume pentru că nu îi aparținem ei, nu putem să ne așteptăm la o viață confortabilă aici pentru că nu suntem la noi acasă. Am fost lăsați să răspândim mireasma Lui și pentru ca aceasta să se întâmple vom fi loviți ca mireasma Lui să emane.

În cuvintele lui Leonard Ravenhill, Isus a venit să facă o separare: „El a separat oamenii la nașterea Lui. I-a separat în timpul vieții Sale în sinagogă. I-a separat chiar și pe crucea Lui binecuvântată. Îi va separa și la scaunul de judecată. Isus a declarat în mod deschis că misiunea Lui este să separe oamenii. El încă separă oamenii și așa o va face până ce va reveni.”

De ce parte a separării ne aflăm? Cu cine simțim, pentru ce ne arde inima, pentru cine luptăm, de partea cui stăm? Tot ce putem spune în lumina Învierii „Mântuitorului nostru Hristos Isus, care a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie…” (2 Timotei 1:10) este: „Moartea a fost înghiţită de biruinţă. Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte? Boldul morţii este păcatul şi puterea păcatului este Legea. Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos! De aceea, preaiubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zadarnică.” (1 Corinteni 15:55-58).

Autor: pastorul Daniel Mihet