Robert J. Tamasy: Cine își va mai aminti peste 10 ani?

Robert J. Tamasy: Cine își va mai aminti peste 10 ani?

Unul dintre clișeile cele mai profunde pe care le-am auzit este atât de simplu încât poate fi trecut ușor cu vederea: „Faima este trecătoare”. Gândiți-vă la asta: un muzician înregistrează o melodie hit care ajunge imediat în topul vânzărilor, însă hit-ul cu numărul doi nu mai apare. Peste ani de zile, acel cântăreț care a avut un singur hit nu va mai apărea în lista cu cei mai faimoși oameni ai tuturor timpurilor; și mulți se vor întreba „cine a fost acesta?”.

Diverși candidați intră în cursă pentru ocuparea unor funcții politice importante, chiar pentru Președinție. Însă, atunci când pierd alegerile vor fi uitați în curând. Unii dintre noi vom uita și că au candidat vreodată.

Patrick Morley, vorbitor și autor al cărții „Omul din oglindă” și al altor cărți interesante, a vorbit despre acest subiect, cu ceva timp în urmă; el a scris următoarele: „Azi dimineață am încercat să îmi aduc aminte numele celebrului om de afaceri și filantropist din Tampa (Florida, SUA) care a fost patronul echipei de fotbal Tampa Bay Buccaneers. Numele lui apărea mereu la știri. Era mult mai cunoscut decât mulți dintre noi vom fi vreodată și totuși, acum, după 10 ani de când i-am auzit numele, nu mi-l mai amintesc. Și sunt mulți în această situație”. Calea de la faimă la obscuritate poate fi foarte scurtă.

Apoi, Morley a pus următoarea întrebare: „Cine își va mai aminti numele tău peste 10 ani după ce vei muri?” Având în vedere toți aceia care au avut parte de faimă și succes, ale căror nume erau pe buzele tuturor, iar apoi au căzut în uitare, nu este o întrebare importantă?

Ideea nu este cum să avem parte de notorietate pe termen lung, ci, mai degrabă, care ar trebui să fie prioritățile noastre astfel încât după ce viața noastră pe pământ se va sfârși, impactul pe care l-am avut – moștenirea pe care am construit-o – să continue în viața altora. Putem să urmărim să avem bogății, să ne stabilim scopuri înalte pentru afacerile noastre, să ne luptăm să avem parte de recunoștință și un anumit statut, sau alte vise pe care să căutăm să le îndeplinim. Dar, dacă nu am avut un impact semnificativ, pozitiv, în viața oamenilor din jurul nostru, în cele din urmă nimic nu va mai conta.

Dacă luăm în considerare viața Domnului Isus Hristos, lucrarea Sa oficială pe Pământ a durat doar trei ani. În acest timp El a intrat în contact cu mii de oameni, însă, în mod semnificativ, Isus a investit multe ore pentru a învăța și a instrui o mână de oameni veniți din diferite contexte. Aceștia nu erau cetățenii de elită și marii oameni de afaceri ai zilelor lor. Însă, chiar și după 2000 de ani, impactul pe care L-a avut Domnul Isus în viața lor – pe care și ei, la rându lor, l-au avut în viața altora – poate fi văzut acum în milioane de oameni din toată lumea.

Apostolul Pavel își exprimă și el perspectiva: „De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înoieşte din zi în zi. Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă. Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd, sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd, sunt veşnice.” (2 Corinteni 4:16-18).

Așa că întrebăm din nou: Cine își va aminti numele tău peste zece ani după ce vei muri? Bineînțeles că niciunul dintre noi nu se va apropia de impactul pe care L-a avut Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Dar putem fi implicați în lucrarea Lui veșnică în anii pe care îi avem la dispoziție. Misionarul englez C.T. Studd a exprimat lucrul acesta bine când a scris: „Avem o singură viață, care va trece în curând și va rămâne doar ce am făcut pentru Hristos”. Care sunt scopurile tale în viață care să rămână pentru eternitate?

Autor: Robert Tamasy

Scrie un comentariu