Libertatea religioasă s-ar putea prăbuşi în Hong Kong dacă China va avea câştig de cauză

Lumea întreagă urmărește în timp ce un număr record de locuitori din Hong Kong umplu străzile protestând împotriva invadării de către China a modului lor de viață. În timp ce titlurile de la știri s-au concentrat, în mod corect,  pe apărarea a libertăților civile a locuitorilor acestui arhipelag, comunitatea credincioşilor ar trebui să fie deosebit de îngrijorată cu privire la viitorul libertăților religioase din Hong Kong.

Izbucnite din cauza unui proiect de lege de extrădare care ar oferi Chinei continentale putere nelimitată pentru extrădarea celor care locuiesc în Hong Kong, protestele pașnice s-au intensificat încet începând cu aprilie. În această vară, rândurile lor s-au umflat, ajungând la milioane de demonstranţi. Recent, manifestanții au devenit din ce în ce mai disperați, închizând cel de-al optulea aeroport cel mai aglomerat din lume timp de două nopți la rând în timp ce China pare determinată să înfrângă rezistența protestatarilor.

 „Fără clemență sau milă” pentru protestatari

În baza unui acord între Republica Populară Chineză (RPC) și Marea Britanie, care a condus Hong Kong-ul timp de 156 de ani până în 1997, oamenii din Hong Kong trebuiau să poată trăi liber în societatea lor capitalistă într-o paradigmă de tip „o singură țară, două sisteme”până în anul 2047. Protestatarii din Hong Kong văd proiectul de extrădare ca pe o încercare a Partidului Comunist Chinez de a pune capăt modului lor de viață și de a le suprima libertățile.

Ce se poate face în această situaţie de criză?! China se confruntă cu destinul în Hong Kong, America și alte democrații se confruntă cu o alegere.

Pe măsură ce tensiunile cresc, guvernul chinez de la Beijing a amenințat să intervină fără „niciun fel de clemență sau milă” pentru protestatari – etichetându-i „teroriști” și lăsând armata să acţioneze împotriva lor. Pe măsură ce blindatele chineze de luptă se adună la graniță, mizele pentru oamenii din Hong Kong continuă să crească.

Dacă China acționează în forţă împotriva locuitorilor Hong Kong-ului, libertatea religioasă va fi probabil prima libertate care se va prăbuși.

Persecuția religioasă este larg răspândită în China comunistă. Pew Research a catalogat-o a cincea cea mai opresivă națiune de pe planetă când vine vorba de legi și politici restrictive privind libertatea religioasă. Începând cu secolul al XIX-lea, grupările religioase au suferit foarte mult în China, cu 100.000 de vieți pierdute în timpul Revoltei Boxerilor și mulţimi de de practicanţi budiști și creștini uciși în timpul regimului terorii a lui Mao Zedong.

În timp ce persecuția s-a diminuat după moartea lui Mao, președintele Xi Jinping a intensificat din nou suprimarea pe baze religioase din cauza paranoiei sale că grupurile religioase, puternic reglementate în China, ar putea crește în număr și, în cele din urmă, ar putea submina puterea Partidului Comunist.

Persecutarea credincioșilor

Deși Partidul Comunist susține că autorizează practicarea a cinci religii – budismul, taoismul, islamul, catolicismul și protestantismul – adepții acestor teologii văd în mod obișnuit casele lor de cult făcute una cu pământul iar fondurile lor, numirile clericilor şi serviciile lor de cult sunt și mai mult controlate de stat. Departe de a le oferi protecție, sistemul electronic de evidență al Chinei permite guvernului să urmărească și să-i persecute mai eficient pe credincioși.

Creștinii sunt o țintă frecventă a poliției religioase, de multe ori li se interzice să asiste la slujbele bisericii sau să fie închiși din cauza credinței lor. În 2017, un pastor creștin, fiica ei și nepotul ei au fost arestați, iar cele două femei au fost reținute după ce au cântat în public un cântec religios (nu erau la prima confruntare cu poliția). Episcopii catolici, care sunt în mod tradiţional aleşi doar de către Vatican, în China sunt numiți strict doar de către autorităţi.

Există nenumărate cazuri în care oficialii guvernamentali chinezi arestează, torturează și abuzează fizic membrii, inclusiv copii, atât al grupurilor religioase înregistrate cât și a celor neînregistrate. Creștinii nu sunt nici pe departe singurii oameni care suferă sub regimul lui Xi. Până la 3 milioane de cetățeni chinezi care practică religia presupus aprobată de stat a Islamului au fost transportați în lagărele de „contra-terorism”, unde sunt torturați până când renunță la credința lor.

Nu subestimați această amenințare

Cei care trăiesc în Hong Kong au dreptul să se teamă de o soartă similară. Fără retragerea completă a proiectului legii de extrădare, bariera „celor două sisteme” va fi grav compromisă. Dacă China deține puterea de a face să „dispară” locuitorii din Hong Kong, cine va fi dispus să apere preţioasa protecție religioasă pe care această barieră o oferă în prezent?

Libertatea religioasă nu este doar o libertate oferită celor înclinați spiritual. Este un drept intrinsec țesut adânc în țesătura societății – o recunoaștere a legilor naturale care transcend guvernele și oferă o busolă morală omenirii.

Ne aflăm într-un nou Război Rece: Hong Kong-ul, ca și Berlinul de dinainte, este prima bătălie.

Libertatea religioasă îmbunătățește și viața celor slabi și vulnerabili. Istoria lungă a Hong Kong-ului cu implicarea organizațiilor bazate pe credință a dus la multe beneficii practice pentru oamenii săi. Creștinismul a ajuns în Hong Kong în 1841. Grupările protestante au înființat școli, organizații de ajutor și spitale care rămân o piatră de temelie a vieții în Hong Kong.

Toate aceste instituții apreciate ar putea fi șterse complet sub conducerea Partidului Comunist.

Este esențial pentru credincioşii din toată lumea să înţeleagă corect amenințarea care planează asupra fraților și surorilor noastre din Hong Kong. Pierderea Hong Kong-ului şi intrarea lui sub stăpânirea comunistă nu ar avea ca rezultat doar distrugerea libertăților religioase din Hong Kong și eventuala persecuție a persoanelor care le îmbrățișează, ci ar trimite, de asemenea, unde de șoc în comunitățile globale care luptă neobosit pentru a promova o scumpă libertate de închinare.

Sursa: USA Today