Ateul Richard Dawkins spune că eradicarea religiei nu ar fi o idee bună

Richard Dawkins, autorul unei noi cărți intitulate „Outgrowing God” („Prea mare pentru Dumnezeu”, n. trad.) și unul dintre cei mai cunoscuţi atei în viaţă, spune că interzicerea religiei ar fi o idee proastă.

Dawkins a declarat pentru ziarele britanice „The Times” și „Sunday Times” că se teme că dacă religia ar fi abolită, atunci asta „le-ar da oamenilor un cec în alb pentru a face lucruri cu adevărat rele.”

„Este posibil ca oamenii să-şi permită să facă lucruri rele pentru că nu mai cred că există un Dumnezeu care să îi urmărească”, a spus el. Așa cum camerele de supraveghere descurajează hoţii din magazine, oamenii s-ar elibera de orice constrângeri şi ar comite infracțiuni dacă nu ar fi o „cameră de supraveghere spion divină pe cer citindu-le fiecare gând”.

Dawkins a povestit ziarelor despre un experiment al profesoarei Melissa Bateson de la Universitatea din Newcastle. Ea a aşezat o „cutie a cinstei” într-o sală de mese a universității pentru ca studenţii să-și plătească singuri băuturile – cafea, ceai sau lapte – și a pus o listă de prețuri pe perete. Studenţii trebuiau să pună bani în cutie şi să se servească cu băutura dorită, pe principiul corectitudinii, fără ca nimeni să-i urmărească. Pentru câteva săptămâni, a decorat peretele de deasupra cutiei cu  imagini cu flori. Pentru alte câteva săptămâni, a plasat deasupra o imagine a unei perechi de ochi care privesc. Oamenii au plătit „de aproape trei ori mai mult pentru băuturile lor atunci când a fost afișată imaginea cu ochii, decât atunci când au fost florile”, a scris ea și ceilalți cercetători care au fost implicaţi într-o lucrare despre experiment.

Dawkins a discutat despre acest experiment în „Outgrowing God”, într-un capitol intitulat „Avem nevoie de Dumnezeu pentru a fi buni?”

„Chiar dacă este sau nu absurd, pare, din păcate, plauzibil că, dacă cineva crede cu sinceritate că Dumnezeu îi urmărește fiecare mișcare, atunci ar putea fi mult mai probabil să fie o persoană bună”, a scris Dawkins. „Trebuie să recunosc că urăsc această idee. Vreau să cred că oamenii sunt mai buni decât atât. Aș dori să cred că suntem cinstiţi, indiferent dacă cineva ne urmărește sau nu.”

Dawkins a spus că „teoria camerei spion” nu reprezintă „un motiv bun” pentru ca el să creadă în Dumnezeu, dar cu toate acestea recunoaște că [credinţa în Divinitate] este un lucru benefic pentru toată lumea. Referindu-se la o societate care afirmă existența lui Dumnezeu, el a scris: „S-ar putea reduce rata criminalității”.

Ken Ham, fondatorul și președintele organizaţiei creștine „Answers în Genesis”, spune că există o ironie în argumentul lui Dawkins.

„Dawkins și-a petrecut toată viața luptând împotriva lui Dumnezeu (un Dumnezeu despre care el nici nu crede că există)”, a scris Ham pe website-ul Answers în Genesis. „Dar el totuşi recunoaște că ateismul nu oferă un fundament penru moralitate, unul care este necesar pentru a împiedica oamenii să facă„ lucruri cu adevărat rele ”. Fără o bază biblică, orice este permis – cine suntem noi să spunem ce este corect sau greșit? Nu există un reper final. Totul devine relativ; fiecare face ceea ce consideră că este bine. De fapt, Dawkins admite că ateismul este total falimentar din punct de vedere moral.

,,Singurul mod în care putem avea un standard final pentru moralitate este dacă Dumnezeu există și Biblia este adevărată”, a scris Ham. „Fără ea, moralitatea este pur și simplu arbitrară. În cele din urmă, Dawkins știe acest lucru pentru că Dumnezeu și-a scris legea pe inima lui Dawkins (Romani 2:15), așa cum şi-a scris-o pe toate inimile. ”

Cu toate acestea, spune Ham, există un „motiv mult mai important de a crede în Dumnezeu” decât acela de a reduce rata criminalității.

„Fară Hristos, ne îndreptam spre o eternitate fără Dumnezeu din cauza păcatului nostru”, a scris Ham. „Dar Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a devenit om, a murit pe cruce în locul nostru și a înviat din morți. Dacă ne pocăim și credem în numele Lui, primim darul fără plată al vieții veșnice. Acesta este mesajul pe care Dawkins și toți ceilalți trebuie să-l creadă și să-l accepte. ”