„Vestea Bună prin colind” la spitalele din București

De opt ani consecutiv, peste 60 de studenți ai Asociației Medicilor Creștini din România și studenții Institutului Teologic Penticostal marchează începutul lunii decembrie prin colind. Este ceva obișnuit să asociem decembrie și sărbătorile de iarnă cu colindul, dar ce urmează să vă împărtășim nu este ceva obișnuit pentru mii de români, care în această perioadă stau pe un pat de spital. Viitorii doctori pentru trup și suflet încep să sărbătorească Nașterea Domnului, împărțind această bucurie cu cei ce nu au bucurie, și poartă durere și singurătate în suflet.

Echipați cu Noi Testamente, tinerii au deschis ușile spitalelor dăruind pacienților pacea și bucuria pe care au primit-o prin cunoașterea lui Isus. De vestea bună prin colind au avut parte pacienții din: Spitalul de Boli Cronice „Sfântu Luca”, Spitalul Clinic de Urgență „Bagdasar Arseni”, Institutul Oncologic București și Spitalul Filantropia.

Această lucrare este ca un bumerang al binecuvântării. Atunci când dăruiești, primești înapoi mai mult decât ai oferit. Iată câteva din impresiile lor.

„O simțim cu toții, timpul aleargă către sfârșitul său – a mai trecut un an, și iată că Sărbătorim din nou începutul vieții pe Pământ a Celui ce n-are început… Și care loc ar fi mai potrivit pentru a cânta despre Acel „om al durerii și obișnuit cu suferința”, dacă nu în locuri ale suferinței, în spitale – locuri care vorbesc atât de grăitor despre suferința trupului uman, dar în care oamenii au nevoie în primul rând de o vindecare a sufletului și duhului. Rugăciunea noastră este ca în fiecare an să fim mici luminițe care să arate Calea spre adevărata vindecare. Noi nu știm cum să ne rugăm, așa cum nici ucenicii de odinioară nu știau, dar Domnul Dumnezeu ne copleșește cu răspunsul Său la suspine negrăite, ale noastre și ale pacienților. Asistăm la scene care-ți taie răsuflarea, la îmbrățișări scăldate-n lacrimi, la zâmbete largi izvorâte dintr-o reală și neprefăcută încântare. Pentru că unde e mai reală bucuria și mai pură sinceritatea după care tânjim cu toții, dacă nu „în casa de jale”, acolo unde sufletul devine mai înțelept, acolo unde omul își amintește de efemeritatea sa și devine receptiv la glasul Creatorului  său…?

Suntem copleșiți în astfel de locuri de ospitalitatea medicilor și de încercările insistente ale pacienților de a ne face parte din puținul lor chiar și atunci când insistăm că nu suntem acolo ca să așteptăm ceva în schimb. Că am venit acolo cu un scop și numai unul – de a da ceva mai prețios ca aurul: Vestea Bună! Și totuși primim în schimb atât de mult, amintirile, emoția simțită despre glasuri de copii ai Domnului unite în cânt care „apropie pe îngeri” – toate acestea rămân cu noi! Oboseala, poate foamea, toate sunt uitate, șterse de parcă nici n-ar fi fost, de o bucurie greu de explicat în cuvinte. Iar în inimile pacienților, dar și a trecătorilor de la metrou (pentru că, da, cântăm și acolo, am cânta fără oprire, oriunde, dacă am putea)  – ne unim în ruga fierbinte ca acolo să se nască Mântuitorul, Domnul nostru drag Isus Hristos, ca odinioară „departe-ntr-un staul, de nimeni știut…”, ne-a împărtășit Esther Pârvu, studentă la medicină generală.

„Spitalul – locul unde speranța și bucuria sunt doar o teorie, un loc unde liniștea interiorului pleacă pe zi ce trece, locul unde fiecare zi e un mister. Am avut minunatul prilej ca unor oameni care trec prin locuri de felul acesta să le readucem aminte că mai sunt motive de bucurie și am fost încurajați și împliniți să vedem că oamenii au reușit să uite pentru câteva momente de necazul lor și să se bucure de frumoasele colinde, să verse o lacrimă de bucurie. Am fost binecuvântați de caldele mulțumiri și încurajări ale acestor oameni cu suflet mare. Împreună cu o mulțime de studenți de la medicină și câțiva studenți de la teologie, în serile de 11, 12, 13 decembrie, am vizitat patru spitale din București, am cântat colinde, am împărțit Noul Testament și cum spuneam, a fost experiență binecuvântată să putem vedea bucuria de pe fețele acestor oameni minunați”, sunt emoții trăite de Paul Scurtu, student la Institutul Teologic Penticostal din București.

„Nu încetăm să ne rugăm pentru voi, şi să cerem să vă umpleţi de cunoştinţa voiei Lui, în orice fel de înţelepciune şi pricepere duhovnicească; pentruca astfel să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru: aducând roade în tot felul de fapte bune, şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu: întăriţi, cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare şi îndelungă răbdare, cu bucurie, mulţămind Tatălui”. Coloseni 1:9-12

„Pe măsură ce cresc în relația cu Domnul, încep să conștientizez cât de mult El dorește să ne golim de noi înșine pentru a putea fi umpluți de toate darurile pe care El, în bunătatea Sa nemărginită, le are pregătite pentru noi. Colindatul de anul acesta a fost o experiență care m-a cercetat și m-a făcut să înțeleg încă o dată că pe cât de săraci suntem în tot ce avem de oferit, pe atât de bogați ne face Domnul atunci când plecăm voința noastră la picioarele Sale și îi îngăduim să lucreze în viața noastră după bunul Său plac.

Anul acesta am petrecut timpul la colindat bucurându-mă atât de pacienți și aparținătorii lor, cât și de grupul nostru de colindători; stau uimită și mă gândesc la toate lucrurile minunate de care Domnul mi-a permis să mă bucur într-un timp așa de scurt. Ce minune ca într-o perioadă atât de aglomerată, cu stagii lungi și suprapuse, presărată cu examene, să reușești să termini o zi absolut frânt… dar să primești voință și putere să trăiești pentru alții preț de câteva ore. Care e prețul? Două cuvinte: „Da, merg!”. Atât. Și să nu-ți faci griji de nimic, pentru că Tatăl tău le are pregătite deja pentru tine: energia, căldura sufletească, deschiderea, încurajările blânde și vulnerabilitatea de care acești oameni în suferință au atâta nevoie. Și El te va umple din plin; te va umple pentru cei din jurul tău și te va umple pentru tine. Slavă Lui! Sufletul meu a fost binecuvântat din plin în aceste seri cu bucuria de a obosi pentru El, cu chipurile emoționate ale pacienților și ale personalului medical, cu discuții încărcate de semnificație purtate cu prieteni și o atmosferă plină de veselie și voie bună, toate primite în dar de la Domnului nostru… un dar care te umple pentru multă vreme!”, a descris experiența ei, Alexandra Plesea, studentă la medicină generală.

Tradiția va continua anul viitor, iar voi ce ați citit aceste rânduri urmați-le exemplul. Dacă cunoașteți asemenea inițiative, care merită împărtășite pentru zidirea și motivarea altora, le așteptăm cu drag pe contact@stiricrestine.ro

Sărbătoriți Diferit cu gândul la Iesle! Dumnezeul cerului și al pământului merită toată slava și onoarea!