Poezie: „Sărman Pământ”

Sărman Pământ, ce jalnic ai ajuns,
Dintre planete ești cea mai de plâns!
De mii de ani în spate ne-ai purtat,
Când oboseai, tu te-ai mai scuturat
Dar niciodată nu te-ai odihnit,
Și ai ajuns de tot să fii trudit…
În timp ce noi mereu te-am exploatat,
Te-am scormonit și te-am modificat…
Iar atmosfera rău ți-o poluăm,
Când în ocean gunoaie aruncăm!…

Frumos ai fost dar ai ajuns urât
Căci Diavolul aici a coborât;
Și cu minciuni ușor ne-a înșelat,
Și singuri noi ne-am pus robi sub păcat;
Unii pe alții ne-am vândut ca sclavi
Și am ajuns ca toți să fim bolnavi!
Iar mintea multora s-a pervertit
Și oameni fără frâu au devenit…
Ei, lumea în Sodoma-au transformat,
Iar tot ce era sacru-au profanat;
Au întinat suflete de copii
Și-au scos tot felul de pornografii;
Au inventat mulțimi de dumnezei
Și, fără teamă-au devenit atei.
E stricăciune chiar printre creștini,
Sunt formaliști și de mândrie plini!…

Sărman Pământ, ne porți pe toți tăcut
Și nu oftezi chiar dacă te-a durut,
Și niciodată tu nu stai din drum!…
Te-am transformat în cimitir acum
Iar viața noastr-a devenit calvar
Căci am ajuns la margine de har…
Iar soarta singuri ne-am pecetluit
Când pe Isus Hristos L-am răstignit!
Chiar de n-am fost la răstignirea Lui,
Nici unul astăzi fără vină nu-i!
Și pentru tot destinul tău cel crunt
Tu nu ești vinovat… sărman pământ!
SB
March 28th, 2020
Sacramento CA

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.