Dan Brancea: „Ferice de toţi câţi se încred în El”

În vremurile mai bune pe care tocmai le-am lăsat în urmă, am auzit cu toții, de nenumărate ori expresia ‘teme-te de Dumnezeu și nu te vei mai teme niciodată de nimeni sau de nimic’.

Întrebarea care se pune și se impune a fi pusă, întrebare aproape de limita ironicului, dar care ar trebui să ne dea serios de gândit, e: mai este valabilă această afirmatie și în această perioadă critică pe care o traversăm?

După o perioada relativ scurtă de timp în care ne-am complăcut într-o oarecare comoditate, riscantă comoditate, cu versete biblice bine selectate, scrise pe ceașca cu capuccino sau pe un buchet de flori, odată cu apariția acestui virus ucigaș (personal cred că va aduce mai mulți la viața decât vor fi cei pe care îi va omori), ca la un semnal au dispărut atât ceștile cât și infloriturile, rămânând doar Cuvântul, curat, simplu, așa cum a fost el întotdeauna.

„Nu vă temeți” și „Nu vă îngrijorați” deveniseră inscripții ce se găseau peste tot, la îndemână pentru cele mai stranii ocazii sau pur și simplu în loc de bună dimineața.

În tentativa de a ne liniști unii pe altii, se amintesc mult și în aceste zile cuvintele apostolului Pavel din Filipeni 4:6 „Nu vă îngrijorați…” și nu știu câți creștini încetează a se mai îngrijora la vederea sau auzirea acestui text, pentru că nici acesta și nici altele nu sunt o formulă magică pe care o putem folosi la nevoie.

Am face bine să ne amintim că mai mare decât apostolul Pavel și înaintea lui a fost Unul care ne-a spus ‘varianta completă’ în ce privește îngrijorarea. Domnul ISUS deci a spus: „Băgați de seamă să nu vi se îngreuneze inimile cu… îngrijorările veacului acestuia”! De aici înțeleg că îndemnul apostolului fără a ține cont și de avertismentul Domnului nu este nici eficient și nici măcar realizabil. Cu alte cuvinte Domnul Isus ne spune să eliminăm sursa îngrijorărilor.

„Nu vă temeți” este ‘fratele geamăn’ al lui ‘nu vă îngrijorați’. „Vă spun vouă, prietenii Mei: Să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, şi după aceea nu mai pot face nimic. Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi”. [Luca 12:4-5] Se vede deci ca îndemnul Domnului Isus la a ne teme de EL este mai înțelept și mai eficient decât a ne îndemna reciproc să nu ne temem.

Tot Domnul Isus ne spune care este cel mai mare și totodată singurul succes care, în fond și la urma urmei, contează: „…să stați în picioare înaintea Fiului omului”. [Luca 21:36] Vegheaţi dar în tot timpul şi rugaţi-vă – sunt cuvintele cu care începe versetul mai sus citat.

A-ți trăi viața astfel încât „în ziua aceea” să stai în picioare „înaintea Celui care are să judece vii și morții” este deci cel mai important lucru la care trebuie să aspire omul în viața!

Există pe paginile Sfintei Scripturi un text ciudat care spune „Nu te teme când se îmbogățește cineva”. Se pare că teama aceasta că cineva posedă mai multe bunuri materiale – și implicit că tu ai mai puțin – este una din principalele surse de îngrijorare! Așadar, dacă în trecut am căzut în capcana invidiei pentru succesul sau realizările cuiva, iată că acum este momentul mai mult decât prielnic să scăpăm definitiv de acest flagel. Să-L rugăm pe Domnul să ne dea puterea și înțelepciunea necesare pentru a scăpa de dorințe care dăunează știind că „mulți s-au străpuns singuri cu o mulțime de chinuri” când au aspirat la mai mult. Să facem tot ce depinde de noi pentru a preveni această sursă majoră de alimentare a „îngrijorărilor care duc la moarte”. Cred că cei mai afectați și mai îngrijorați în aceste zile trebuie să fie, și chiar sunt „bogații veacului acestuia” și nicidecum fii luminii.

Să ne debarasăm de tot ce-i pământesc și efemer, să ne apropiem atât de mult de Domnul încât să ajungem să îi mulțumim pentru tot ce se întâmplă în aceste zile; și, în timp ce alții trăiesc o dramă, noi să o vedem ca o oportunitate, un fel de ‘repetiție generală’ – poate prima, poate ultima – înaintea marelui triaj care urmează și care este iminent. Trăiesc cu convingerea că nici un îndemn de la amvon nu ne-ar fi putut motiva la o asemenea reflecție și cercetare de sine cum a reușit să facă această criză!

„Temeți-vă de EL și dați-i slavă” Iată că, pe lângă Psalmul 2, care ne îndeamnă la reverență, Mântuitorul accentuează folosul fricii de Domnul când folosește cuvintele „am să vă arăt de Cine să vă temeți”.

Psalmul 2 se încheie cu o constatare și o încurajare care întrece toate sfaturile oamenilor: „Ferice de toţi câţi se încred în EL”! Iată lucrul care va face diferența între unii și alții – încrederea în EL! Savonarola spunea că există două feluri de credincioși – unii care cred și alții care doar cred că cred.

Să ne ajute Domnul să fim din aceia care au o credință de nezdruncinat. Să nu fie nici minusculul virus nici uriașul care aduce vești de războaie care să ne înspăimânte.
Recomand citirea Psalmului 2 în întregime pentru că în el există elemente pe care nu ar trebui să le ignorăm. Privind lumea, pe cei ce o conduc, privind evenimentele de pe pământ și preocupările oamenilor, dușmani ai lui Dumnezeu, prin prisma acestui Psalm ni se va schimba și nouă optica asupra lumii. Acest Psalm inspiră pur și simplu optimism și încredere în Dumnezeul suveran care este Tatăl nostru!

Teamă? Stres? Îngrijorări? Să învățăm tot de la psalmist, care spune, în Ps. 56:3-4: „Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine. Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvântul Lui. Mă încred în Dumnezeu și nu mă tem de nimic. Ce pot să-mi facă niște oameni/ virusi/ vești rele?” Ce?! Să mă facă mai puternic; să mă apropie mai mult de Domnul.

În aceste zile, parcă mai adecvat ca oricând este acest clișeu, și el des folosit ‘tot ce nu mă ucide mă face mai puternic’!

Și dacă mor? Dacă mor… mă voi trezi în Viață! „Căci la aceasta ați fost chemați; să moșteniți viața”!

Dă-ne, Doamne, credință și putere să rămânem în picioare; și acum și „în ziua aceea”!

Dan Brancea
Biserica Ecclesia, Olanda

Adaugă comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.