Împărăţia cerurilor şi pocăinţa personală

În mod tradiţional, după ce ne amintim în mod sărbătoresc de învierea Domnului Isus Cristos, folosim timpul până la Rusalii pentru a vorbi despre Cristos cel viu. Chiar dacă pe Domnul Isus trebuie să Îl vestim tot timpul, este foarte bine ca, în perioada aceasta, să folosim salutul „Cristos a înviat!” şi să ne amintim aspecte ce ţin de învierea Lui, iar, în mod inevitabil, de învierea noastră. Anul acesta, însă, Domnul mi-a pus pe inimă să fac ceva diferit, ceva ce a făcut El. La începutul cărţii Faptele Apostolilor, Evanghelistul Luca ne spune că după ce a înviat dintre cei morţi, Domnul Isus S-a arătat ucenicilor timp de patruzeci de zile în mod frecvent şi a vorbit cu ei nu despre învierea Sa, ci despre Împărăţia lui Dumnezeu. Era absolut logic. Prezenţa Lui era dovada cea mai clară că este viu, deci învierea nu trebuia demonstrată altfel. Pe de altă parte, ucenicii trebuiau să ducă mai departe lucrarea începută de Isus şi să facă ce a făcut Maestrul lor, adică să vestească Împărăţia lui Dumnezeu. Cum Sursa mai era cu ei puţină vreme, trebuia să îşi amintească şi să îşi fixeze bine în minte toate aspectele privitoare la Împărăţie.

Pentru următoarea perioadă, dacă ne va ţine Domnul în viaţă şi cu sănătate, vă invit să ne reamintim câteva aspecte privitoare la Împărăţia cerească, la Împărăţia lui Dumnezeu. Presupun că ştiţi că nu vom acoperi toate aspectele şi nici nu vom face un studiu teologic adânc. Împărăţia este un subiect vast, iar noi ne vom reaminti doar ABC-ul ei. Singurul care a acoperit toate domeniile Împărăţiei lui Dumnezeu a fost Domnul Isus, dar El a vorbit despre ea trei ani şi jumătate. Mă rog Domnului ca reamintirea informaţiilor biblice despre Împărăţie să ne ajute să ştim cum să ne raportăm corect la Împărăţie, cum să ne raportăm biblic la Împăratul, la cei din Împărăţie şi la cei din afara ei!

Pentru a nu mai lungi discuţia, vom intra în primul subiect şi astăzi vom vorbi despre: Împărăţia cerurilor şi pocăinţa personală. Evanghelistul Matei spune că trimisul cerului, Ioan Botezătorul, a început să predice şi să spună: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape!” (Matei 3:2) Este clar că Ioan a venit trimis de Dumnezeu cu un mesaj concret, specific. Din punctul de vedere al Celui care L-a trimis, intrarea în Împărăţie trebuia precedată de pocăinţă. Împărăţia a venit în mijlocul lor, dar pentru a beneficia de ea, toţi oamenii trebuiau să se pocăiască. La scurt timp, aspectul acesta va fi confirmat de Domnul Isus Cristos. Când îşi va începe lucrarea de vestire a Evangheliei, Mântuitorul va spune exact aceleaşi cuvinte: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape!” (Matei 4:17). Aspectul acesta, mai concret, mesajul pocăinţei nu ar trebui să ne surprindă. De când a lăsat Domnul lumea, împăcarea cu Dumnezeu include pocăinţa. Aşa a fost pe timpul patriarhilor, a judecătorilor, a profeţilor etc. Îmi place să cred că toţi cei care citiţi aceste rânduri ştiţi ce înseamnă pocăinţă. Ea nu se limitează la o atitudine, la nişte ritualuri sau la nişte cuvinte. Pocăinţa are de-a face cu schimbarea radicală a gândirii şi a faptelor. Ioan Botezătorul pretindea fapte care dovedesc pocăinţa. Aş vrea să medităm puţin la viaţa noastră, mă refer la viaţa celor care spunem că facem parte din Împărăţie. Ne mai amintim pocăinţa din trecut? Vorbim doar despre ea sau şi despre cea prezentă? Toţi ştim că atunci când este vorba de intrarea în Împărăţie, pocăinţa nu poate fi nici ocolită şi nici negociată. Oare ştim rolul ei şi în cazul nostru, al celor din Împărăţie? Ştim că şi pentru cei care greşesc în Împărăţie, împăcarea cu Împăratul şi asigurarea iertării vine doar atunci când ne pocăim de păcate, adică atunci când le recunoaştem, le abandonăm şi ne cerem, sincer, iertare?

Dragul meu, dacă eşti în Împărăţie, bucură-te, mulţumeşte-I lui Dumnezeu şi trăieşte după regulile ei! În timp ce te comporţi demn de Împărăţie, ajută şi pe alţii să o cunoască, să o dorească şi să o găsească!

În cazul în care nu eşti în Împărăţie, indiferent dacă eşti aproape sau departe, intră astăzi! Bucuria dinăuntru este aşa de mare şi rămânerea afară este atât de periculoasă, încât nu îţi poţi permite amânarea!

Nu ştiu dacă mai este nevoie, dar închei amintindu-ţi cuvintele Mântuitorului:

„Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.” (Matei 7:21)

Viorel Iuga
Președintele Uniunii Baptiste 
Președintele Alianței Evanghelice din România 

Adaugă comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.