Meditația Zilei cu Sorin Cigher – Ziua #55: O călătorie cu peripeții…

UNSPECIFIED – CIRCA 2002: The return of Jacob and his meeting with Esau, illustration from the Old Testament, the end of the 19th century, engraving by Bequet, Delagrave edition, Paris. (Photo by DeAgostini/Getty Images).

Genesa 27:1-46

Copilul cel mai mic din familie a crescut în preajma mamei, prin casă, la bucătărie, învățat fiind cu mirosurile culinare, era mezinul favorizat de mama, parcă acel cordon ombilical încă nu a fost tăiat, de tot. Nu a înțeles mama că trebuie să delimiteze drumurile vieții. Era nevoie de o zmucitură pentru a deveni un om pe picioarele lui. Iacov si Esau, doi frați crescuți în același loc, în aceeași casă, de aceiași părinți, dar total diferiți. Incidentul cu fratele lui mai mare, cu Esau, a marcat viața pentru mai mulți ani, cel puțin douăzeci de ani de aici înainte. Iacov urma să meargă departe, să fie izolat de părinți, de locurile natale și pe măsură ce trecea timpul, dorul de casă și dorința de a pleca dintre străini era tot mai mare! În ziua când  fratele lui, Esau, era mort de foame, Iacov s-a arătat dornic să-l ajute, oferindu-i o farfurie de cioarbă, care îi va potoli foamea, dar îi va stârnia ura. A mâncat, a fost sătul, dar și-a vândut un drept pe care nu l-a prețuit niciodată!

Viața a mers înainte. A venit și ziua socotelilor când s-a arătat valoarea dreptului de întâi născut, moștenit sau cumpărat! Tatăl lor era pe punctul de a-i părăsi, de a pleca din lumea aceasta și trebuia să lase lucrurile în ordine. Le-a lăsat, socotindu-l pe cel mic cu toate drepturile celui mare. A primit ceea ce a câștigat cu o farfurie de ciorbă! Esau a venit mai târziu și a pierdut, a uitat că a desconsiderat într-o zi un drept unic, și-a smuls hainele de durere, a avut mari regrete, dar târzii! Ura a fost mare în casă, fuga era iminentă și despărțirea urma să fie definitivă, în special de mama. Fugar și singuratic, însoțit de Dumnezeu la fiecare pas, Iacov ajunge în momente de disperare și atunci, nemaiștiind ce să zică, face promisiuni Creatorului. A fost o negociere între un evreu și Dumnezeu! Încă de atunci spiritul de negociator și comerciant a fost în gena evreiască! Într-un final, după o călătorie lungă și cu  peripeții, a ajuns la o rudenie a sa. A fost primit bine, dar după trei zile (pentru că nimeni nu-l ține degeaba) ajunge la o negociere… Acolo a început să muncească, să devină om pe picioarele lui. Nu-i mai dădea nimeni rolul de ajutor de bucătar. Nu-l proteja nimeni de nimic, trebuia să se descurce singur! Acolo trebuia să muncească, să păzească oile, să învețe să câștige cu mâinile lui. Da, locuiește douăzeci de ani, muncește, se căsătorește și devine un om prosper. Timpul cât a fost despărțit de locurile natale, într-o țară străină, îi priește, este greu, dar îi prinde bine. Dorul de casă, de libertate, este mare. Într-o zi, nu mai stă pe gânduri și evadează, împreună cu toată familia și cu toate bunurile pe care le-a agonisit! Câtă diferență între Iacov care a venit în țară singur, alungat și lipsit, iar acum se întoarce spre casă cu familie, copii, proprietăți, pe care nu le-a visat. Și drumul spre casă este cu peripeții, exact ca și drumul dinspre casă. Dacă în tinerețe fugea de fratele lui de acasă, acum fuge de socrul lui spre casă. Omul este fugar pe pământ toată viața!

Are un timp special de întâlnire cu cel care l-a trădat (Laban), dar mai târziu și cu cel pe care l-a trădat (Esau)! Totul se plătește! Nimic nu rămâne neachitat! Există un timp al marii împăcări și viața devine frumoasă!  Iacov își crește copiii, devine un om pe picioarele lui, a uitat că într-o zi a fost un mămos și legat de casă, când nimeni nu-i dădea nicio șansă! Dumnezeu însă are alte planuri cu fiecare om de pe acest pământ!

Într-o zi vom privi în urmă și ne vom minuna de fiecare etapă a vieții, cu peripețiile și bucuriile ei. Vom uita de carantină, vom uita de legile care au fost date, vom considera că toate au fost benefice pentru noi. Priviți viața lui Iacov, citiți-i istoria și veți înțelege că Dumnezeu nu a încurcat lucrurile niciodată, doar că are un alt calendar, nu coincide cu al nostru! Călătoria este frumoasă, dacă este însoțită de El!

Cigher Sorin,
8 mai 2020
Pastorul Bisericii Baptiste Sion din Sibiu

Adaugă comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.