Planul de ieșire al Franței din izolare, un joc cu libertatea religioasă?

Pe 28 aprilie, premierul Edouard Philippe a prezentat în fața Adunării Naționale planul de ieșire a Franței din izolare, anunțând că multe activități ale vieții colective se pot relua începând cu 11 mai. Cu toate acestea, în timpul discursului său, premierul a punctat că interdicția de a susține ceremonii religioase, cu excepția înmormântărilor, va fi prelungită până pe 2 iunie.

Această prelungire a restricțiilor impuse liberei exercitări a programelor religioase a stârnit o reacție puternică din partea aleșilor de dreapta și ai Bisericii Catolice. Conferința Episcopilor Franței (CEF) și-a exprimat „regretul” faptului că închinarea în public nu se poate relua începând cu 11 mai, iar 67 de parlamentari au semnat o petiție în „Le Figaro”, solicitând guvernului să-și anuleze decizia.

Pus în fața acestei nemulțumiri, guvernul și-a revizuit poziția: pe 4 mai, Edouard Philippe s-a declarat, în fața Senatului, „pregătit să studieze posibilitatea ca serviciile religioase să poată fi reluate începând cu 29 mai”.

Cu toate acestea, dacă această dată v-a permite bisericilor să-i întâmpine pe credincioși la programul de Rusalii, controversele nu se opresc aici. De data aceasta, rectorul Marii Moschei din Paris s-a simțit indignat, pentru că, spune el, nu le va permite musulmanilor să sărbătorească, la data de 24 mai „Eid al-Fitr”, sărbătoarea de încheiere a Ramadanului.

Această controversă este cu atât mai notabilă cu cât, până acum, restricțiile asupra libertăților religioase impuse de statul francez nu s-au confruntat cu o opoziție atât de puternică, nici din partea societății civile, nici din partea celor aleși.

Cum ar trebui să înțelegem atunci această răsturnare de situație?

Anunțul planului de deconfinare anunță ieșirea treptată dintr-o politică de urgență, definită de o uniune națională relativă. În acest sens, anunțul marchează, de asemenea, reluarea politicii „normale”, în care conflictul este structurat în jurul instituțiilor și polilor ideologici. Provocarea libertăților religioase face parte din această mișcare mai largă.

 

O aplicare fără precedent a legilor

Pe 15 martie, guvernul Francez a interzis adunările de peste 20 de persoane în unități religioase, cu excepția ceremoniilor funerare.

La 23 martie, guvernul a consolidat această măsură, interzicând orice adunare sau reuniune în unități religioase, fără criterii de capacitate maximă; ceremoniile funerare au fost apoi limitate la maximum 20 de participanți.

Aceste restricții au fost promulgate în cadrul legii. Într-adevăr, la fel ca multe drepturi fundamentale, libertatea religioasă nu este absolută. Astfel, articolul 9.2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede că libertatea de manifestare a religiei sau credinței poate fi supusă unor restricții în anumite condiții, în special în aplicarea măsurilor necesare pentru protejarea sănătății populației. În Franța, articolul 1 din Legea din 1905 privind separarea bisericilor de stat condiționează garanția liberei exercitări religioase în beneficiul ordinii publice.

Deși restricțiile promulgate în martie nu se interferează cu legea, aplicarea lor nu a avut precedent. În ciuda acestui fapt, au primit o largă aprobare din partea autorităților religioase – chiar dacă aceste măsuri au venit în ajunul marilor festivaluri monoteiste: Pesach, Paște și Ramadan.

Suport larg din partea instituțiilor religioase

Consiliul Național al Evanghelicilor din Franța a considerat aceste restricții „în conformitate cu legea, deoarece sunt justificate, necesare și proporționale din motive de sănătate publică”.

Multe dieceze catolice s-au alăturat și ele, scutindu-și credincioșii de obligația de a participa la programul duminical. Consiliul francez pentru credința musulmană (CFCM) a chemat imamii să înlocuiască rugăciunile colective de vineri cu difuzarea înregistrărilor audiovizuale.

În timp ce unele voci disidente s-au manifestat prin intermediul presei conservatoare sau prin organizarea de întâlniri în ciuda interdicțiilor, ca în Saint-Nicolas du Chardonnet, majoritatea s-a raliat la logică restrictivă a guvernului.

Cu toate acestea, așa cum am văzut, acest miting a scăzut precipitat după 28 aprilie.

Cum se explică această inversare a situației?

Această provocare vine pe fondul creșterii neîncrederii în politica guvernamentală. În timp ce guvernul a urmărit cu succes o politică unilaterală la începutul crizei, autoritatea sa a falimentat de la sfârșitul lunii aprilie.

Conform unui sondaj IFOP, guvernul „s-a bucurat”, la 20 martie, de încrederea a 55% dintre francezi, care s-au declarat mulțumiți de capacitatea acestuia de a gestiona eficient criza coronavirusului; până pe 6 mai, rata scăzuse cu 20 de procente, până la 35%.

Pe 28 aprilie, guvernul a fost forțat să amâne la nesfârșit o dezbatere în fața Adunării Naționale privind aplicația digitală „StopCovid”. Pe 4 mai, Senatul a respins planul Guvernului de deconfinare. Pe pe 11 mai, Consiliul Constituțional a cenzurat elemente din proiectul de lege privind izolarea și datele medicale referitoare la urmărirea pacienților infectați cu COVID-19.

Poziții diverse

Această observație este confirmată de modul în care analizăm mai atent pozițiile luate de diferitele autorități religioase. După cum s-a menționat anterior, CEF și Marea Moschee din Paris s-au opus deciziei guvernului de a extinde restricțiile asupra libertăților religioase și după 11 mai. Cu toate acestea, Biserica protestantă din Franța și Consiliul Național al Evanghelicilor din Franța s-au abținut să critice deschis guvernul pentru această prelungire.

SURSA | InfoChretienne

Adaugă comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.