INTERVIU cu Alessio Lizzio: „AmorePuro – Ministero Ex LGBT”

Există vindecare și un nou început. Există viață în armonie cu sine și Creatorul lăsând homosexualitatea în trecut. Există speranță într-o lume confuză care încearcă să ne convingă că homosexualitatea este o normalitate și Alessio Lizzio este o confirmare vie. Am publicat cu câteva săptămâni în urmă mărturia lui Alessio (vezi AICI), iar în următoarele rânduri vă invităm să învățăm cum putem să ne rugăm pentru vindecarea și răscumpărarea acelor robiți de acest păcat.

De ce ai decis să le spui tuturor povestea ta? Bănuiesc că a fost un proces lung și o decizie nu foarte ușoară?

Povestea mea este oarecum unică. Am împărtășit în mod regulat ce mi s-a întâmplat de la o zi la alta prin intermediul profilului meu de Facebook și site-ului AmorePuro: Ministero Ex-LGBT (Dragoste Adevărată – Comunitatea Ex-LGBT). Am decis să o fac pentru că eram atât de fericit: îmi petrecusem zece ani din viață crezând că schimbarea este imposibilă, că eram homosexual și așa voi rămâne. Am suferit încă din copilărie pentru că am fost agresat de colegele mele de clasă din școala elementară. Am văzut cum femeile îi puneau la pământ pe bărbați și am dezvoltat un complex de inferioritate în adolescență.

Într-o zi, Isus mi-a spus literalmente „nu te-am creat homosexual, ci asta e doar o rană de care Satan se folosește”, am fost șocat. Singurul lucru pe care l-am putut face a fost să plâng și să-L laud pe Dumnezeu pentru că El mi-a spus asta cu dragoste, fără să mă condamne. Deci, în cazul meu, nu a fost un proces lung. Imediat mi-am sunat o parte din cercul meu de prieteni gay, am luat legătură cu „biserica gay” pe care o frecventam (am fost membru al unei biserici care pledează pentru homosexualitate și drepturile LGBT) și am început să împărtășesc experiență mea cu Isus și colegilor mei. După aproximativ un an, după ce am fost încurajat de un prieten creștin, am făcut câteva clipuri în limba italiană și franceză, pentru a le pune pe Youtube. Acum câteva luni, Youtube mi-a cenzurat canalul.

Care este viziunea și misiunea „AmorePuro – Ministero Ex LGBT”?

Scopul nostru este să împărtășim ceea ce Isus a făcut în viața noastră. În acest sens, colectăm și traducem mărturii din întreaga lume, am colectat și pregătit aproximativ 150 în 4 ani. Cred că nu este nimic mai puternic decât o poveste ca un prim contact în acest gen de abordare. Oamenii pot înțelege greșit învățăturile sau pasajele biblice, chiar dacă acestea sunt foarte clare, dar trăirea noastră vorbește mai mult decât cuvintele, motiv pentru care Isus a spus „chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea” (Ioan 10:38). Suntem doar oameni care cred Cuvântul Domnului. Nu pledăm pentru nicio terapie de convertire (dacă cineva dorește, este liber să o facă), dar experimentăm puterea atotputernică a Duhului Sfânt care ne-a schimbat inimile și mințile și strigăm lumii că Dumnezeu este suficient de puternic pentru a vindecă inimile zdrobite.

În plus, traducem uneori și articole medicale pentru a informa persoanele homosexuale că stilul acesta de viață este periculos pentru sănătatea lor.

Ai o echipă care te ajută în acest proiect?

Suntem o echipă formată din două persoane: Sihol, din Indonezia și eu. Sihol este unul dintre primii oameni pe care i-am întâlnit pe rețelele de socializare, după ce m-am pocăit. El m-a disciplinat și continuă să mă încurajeze. Nu este simplu să gestionezi astfel de proiecte pe Facebook. Zilnic suntem supuși insultelor, chiar amenințărilor cu privire la raportarea paginii sau chiar pe noi înșine la poliție. De fapt, am fost cenzurați de multe ori. În Italia nu este încă ilegal să spunem public că homosexualitatea este un păcat, dar mișcarea LGBT face tot posibilul pentru a reduce la tăcere pe oricine nu le împărtășește punctul de vedere. După cum ați văzut, punem limite la modul în care împărtășim povești și, uneori, trebuie să luăm decizii cu privire la răspunsul public sau privat la mesajele de pe pagina noastră. În principal în vest, s-a pus o puternică presiune din partea mișcărilor homosexuale, deoarece acestea sunt apărate și susținute de guvern, sistemul de învățământ și mass-media. Așadar, încercăm să răspundem așa cum a spus Pavel: „Vorbirea voastră să fie întotdeauna cu har, dreasă cu sare…”. Această este întotdeauna o provocare și o modalitate pentru ca noi să creștem, bazându-ne pe Dumnezeu și având mai multă încredere în El. Homosexualii, așa cum eram și eu, pot deveni destul de agresivi și intoleranți împotriva celor care gândesc diferit față de ei. De aceea, există și oameni care se roagă neîncetat pentru noi, de la congregațiile bisericii noastre la alte proiecte ex-LGBT din întreaga lume, inclusiv Peru, Singapore, Mexic, Brazilia, Indonezia, Taiwan și alte locații.

Criza identității de gen este o problemă a generației noastre. Există mulți tineri care se confruntă cu această „bătălie”, unii o exprimă deschis, iar alții o confruntă în secret. În calitate de persoană care a trecut personal prin această bătălie, care au fost cele mai dificile momente pentru tine și ce crezi că ar trebui să facem noi, ca Biserică, pentru tinerii care se confruntă cu identitatea de gen?

În primul rând, ca și creștini ar trebui să încetăm să învățăm și să vedem homosexualitatea că fiind cel mai grav păcat dintre toate. Am văzut (și văd) biserici care tolerează păcate precum divorțul, adulterul, metodele de contracepție, lenea, dar dacă aud despre un om homosexual sau un travestit, sunt mai ofensați decât în fața celorlalte păcate. Trebuie să înțelegem și să acceptăm, ca și Biserică a lui Hristos, că homosexualitatea este un păcat ca orice alt păcat pe care Dumnezeu este dispus să-l ierte și să-l uite, așa cum este scris în 1 Corinteni 6: 9-11. Dacă în schimb ne vom ruga, vom citi mărturiile oamenilor care au fost eliberați de acest stil de viață, și-i vom lăsa să ne explice care este situația, vom înțelege că homosexualitatea este adesea un răspuns la o experiență traumatizantă, indiferent dacă este vorba de un divorț al părinților, abandon și respingere, abuz sexual, expunere la pornografie sau scene sexuale în copilărie sau în pubertate, tentativă de avort, intimidare, complex de inferioritate, maltratare, lipsa de echilibru în rolurile parentale, feminismul sau machismul sau alte motive. În acest fel începem să vedem oamenii LGBT, care sunt tot creația lui Dumnezeu, cu dragoste și milă, așa cum îi vede Dumnezeu.

Cel mai dificil moment pentru mine, ca persoană homosexuală, a fost atunci când a trebuit „să mă accept că sunt așa”. Toți homosexualii, în adâncul inimii lor, nu vor să fie homosexuali și preferă – așa cum am făcut și eu – să nu trebuiască să înfrunte durerea și să „se recunoască” sau, mai degrabă, „să-și recunoască înfrângerea”. Acest lucru se datorează atât faptului că o rană arde în ei iar soluția pare imposibilă, cât mai ales faptului că lumea încearcă să îi convingă că s-au născut „diferiți”, că a fi homosexual este în regulă, sau că Dumnezeu nu există sau nu îi pasă de ei. Îmi amintesc de un prieten de-al meu cu care mi-am împărtășit povestea. I-am reamintit că a fost abuzat sexual de fratele său mai mare în copilărie și de aceea a dezvoltat atracția față de persoanele de același sex (înainte nu avea această atracție). Pentru el, prima tangență cu sexualitatea a avut loc prea devreme și într-un mod abuziv, cu un bărbat care a fost chiar fratele lui. A plâns când a recunoscut că acesta a fost punctul în care a realizat atracția homosexuală, a mai spus că este prea dureros pentru el să facă față acestei probleme. L-am îmbrățișat, spunându-i că Isus îi va îndepărta durerea și suferința și-l va ajută să facă față trecutului și că nu ar trebui să se teamă, că El îl iubește și ne-am rugat împreună. Din nefericire, a două zi mi-a trimis un mesaj spunând că sunt „un homosexual reprimat și un homofob”.

Mulți compară homofobia cu rasismul, deci în același mod, ar putea compara pe cineva care este homosexual cu cineva de culoare. Dar făcând această comparație, ei uită că un tânăr de culoare nu ar trebui să dea explicații părinților sau societății. Însă un homosexual trebuie. Mai mult, orice grup etnic, chiar discriminat, se poate multiplica în mod natural. Homosexualii nu pot. Deci, chiar cred că această comparație nu își are locul.

De asemenea, vreau să subliniez că există o rată mare de sinucidere în cadrul comunității LGBT. Cercetătorii au descoperit că numărul sinucigașilor este mai mare în țările „prietenoase” cu persoanele LGBT, cu Suedia în frunte, iar în Suedia riscul de spitalizare psihiatrică pentru persoanele transgender – cei care „și-au schimbat” sexul – este de 2,8 ori mai mare.

Cât despre mine, când am făcut public faptul că sunt gay, am fost iubit și acceptat de familia mea, de prietenii mei, de colegii mei și chiar de congregația mea religioasă. Chiar și așa, în 2013 am încercat să mă sinucid.

Există anumite resurse, cărți cu mărturii sau sfaturi pentru cei care se confruntă cu identitatea de gen? Ne poți da câteva recomandări?

Nu toți homosexualii se confruntă cu probleme de identitate de gen, ceea ce înseamnă că nu toți cred că aparțin sexului opus. În schimb, „problema identității” vorbește despre orice persoană care nu se identifică ca un copil al lui Dumnezeu. Când viața noastră nu este în mâna lui Dumnezeu, inamicul ne împinge să ne etichetăm folosind termeni non-biblici, forțându-ne chiar să folosim termeni „sexualizați” precum heterosexual, bisexual, homosexual, transsexual, transgender, etc. Chiar și acum, există 46 de orientări sexuale acceptate de comunitatea LGBT, care acum folosesc acronimul LGBTQI+. Pedofilii se luptă, de asemenea, să includă pedofilia printre orientările sexuale. Dumnezeu spune despre sexualitatea umană ca fiind un bărbat împreună cu o femeie, iar orice e dincolo de această provine de la Cel Rău (Matei 5:37).

În prezent, există multe cărți cu mărturii despre schimbare. Pot sugera cartea gratuită în format electronic „Not the same love. A Love Revolution” de Sihol Situmorang (autorul e cel care conduce pagina AmorePuro – Ministero Ex LGBT alături de mine). De asemenea, „Changed. #Oncegay Stories ”, precum și „Truelove.is” care conțin mărturii despre multe vieți transformate. Recomand, de asemenea, predicatori precum Francis Chan și Paul Washer, în engleză, și Marcello Tunasi în franceză pentru a înțelege mai multe despre dragostea, harul și sfințenia lui Dumnezeu. Cu cât umblăm mai mult cu Dumnezeu, cu atât ne dăm seama că sexualitatea este doar un aspect al existenței noastre. Iubindu-L pe Dumnezeu din toată inima, din tot sufletul nostru, din toată mintea noastră și din toată puterea noastră, iar apoi căutând mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea lui, problemele de sexualitate pot fi depășite.

Care este cel mai important lucru sau mesaj pe care trebuie să-l spunem unei persoane aflate în aceeași situație? Cum pot creștinii să-i ajute pe cei aflați într-o „criză” de identitate fără să fie jignitori?

Este important să distingem între ceea ce simțim și ceea ce vrem să fim. Există o carte celebră în limba italiană, intitulată „Va’ dove ti porta il cuore” (Urmează-ți inima). Dar cred că este opusul celor pe care ar trebui să le facem cu adevărat. Suntem diferiți de animale, deoarece putem alege să nu ne urmăm pur și simplu instinctele. Romantismul ne-a învățat să avem încredere în inima noastră, Umanismul ne-a învățat să avem încredere în umanitatea noastră și Iluminismul ne-a învățat să avem încredere în rațiunea noastră.

Dacă privim în jurul nostru, putem vedea că lumea este un loc din ce în ce mai rău. Asta pentru că am ales să urmăm alte lucruri, trecând peste poruncile lui Dumnezeu și Evanghelia lui Isus Hristos. Trăim prin simțire, iar acest tip de gândire este adesea greșit. Așadar, ceea ce vreau să spun este că, dacă  cineva simte o atracție față de o persoană de același sex, asta nu înseamnă automat că e gay decât dacă decide să accentueze și să dea frâu liber acestor sentimente. Suntem cine decidem să fim, bazat pe ceea ce credem și facem. Un bărbat poate fi tentat să-și înșele soția, dar dacă spune „Nu, nu vreau să fac asta! Îmi iubesc soția!” nu este un adulter, este doar un bărbat ispitit, care a decis să nu-și urmeze sentimentul trupesc, schimbând ispita cu gândul de a-și onora soția. Voința lui e mai puternică decât ispita. La fel este și homosexualitatea. Dacă te îndrăgostești de Isus, nu vrei să-l dezamăgești. Vrei să faci ceea ce El te învață și atunci vei realiza că drumul Său este cel mai bun. El nu este împotriva noastră.

Biserica ar trebui să încurajeze acești oameni printr-o abordare iubitoare și cuprinzătoare. Ei nu ar trebui să privească mărturisirile lor cu prejudecăți sau repugnare, ci mai degrabă cu simpatie și compasiune. Ca Biserică, avem multe de învățat. Trebuie să ne rugăm să știm cum putem ajunge la persoanele homosexuale și să le înțelegem problemele. Mulți creștini din biserici trăiesc cu atracție făță de persoane de același sex, probleme de identitate sau traume nesoluționate. Biserica trebuie să se roage și să predice și despre subiecte tabu, cum ar fi sexualitatea, celibatul, homosexualitatea, pornografia și masturbarea, care apasă atât de mulți oameni. Dumnezeu este Vindecătorul, dar Biserica este asistentul, așa că ea trebuie să fie gata să facă față oricărei urgențe sufleteșți. Uneori adevărul ar putea jigni, dar vorbit cu dragoste și dacă îi cerem lui Dumnezeu darurile înțelepciunii, cunoașterii și discernământului, impacturile negative pot fi probabil diminuate. Dacă în Biserică vine o persoană atrasă de persoane de același sex, poate vine pentru că vrea să-l cunoască mai mult pe Isus, deci ar trebui să avem răbdare cu el.

Cum îi putem ajuta practic pe cei care se află în această bătălie?

Trebuie să vorbim despre provocări, să eliminăm tabu-urile acestui subiect și să împărtășim luptele noastre cu alte persoane. Trebuie să încetăm să ne prezentăm ca fiind perfecți, sau ca și oameni asupra cărora nu vine ispita. Isus nu a spus niciodată că oamenii nu vor fi ispitiți sau că nu vor avea probleme în viață, ci a spus că oamenii trebuie să aleagă zilnic să se lepede de ei înșiși, să-și ia crucea și să-L urmeze pe Domnul. Iar asta va fi posibil numai cu ajutorul Duhului Sfânt.

Acesta este motivul pentru care recomand autorii de mai sus, deoarece ei înșiși au trecut pe acolo și sunt în măsură să îi învețe pe alții. Îi putem ajuta pe cei care se află în această bătălie sfătuindu-i și arătându-le că, deși sunt ispitiți de Satana să rănească inima lui Dumnezeu prin faptul că dau frâu liber poftelor, ei pot lupta și depăși aceste ispite împreună cu cineva care să îi iubească și să nu-i privească cu ură și dezgust. Când văd și înțeleg că sunt o persoană normală, asupra căreia vin ispite, le pot confrunta cu mai multă încredere și cu fruntea sus. Iar dacă se întâmplă să cad, cineva care mă iubește nu este acolo pentru judecată și condamnare, ci pentru a-mi întinde o mână, pentru a mă ajută și a putea continuă să mergem împreună. Asta este Biserica.

Ce vrei să spui cititorilor noștri? Cum ar trebui să ne rugăm pentru cei care se luptă cu atracția de același sex?

Nu ești singur. Dumnezeu este tovarășul tău în această bătălie pe care Isus a câștigat-o deja. Creștinii din Biserică și slujbele din întreaga lume te pot ajuta.

Rugăciunea mea este: „Părinte, ajută-ne să înțelegem mai mult oamenii LGBT, ajută-ne să nu-i judecăm și să îi privim cu ochi plini de milă. Îi iubim pentru că ai murit și pentru ei pe cruce, la fel cum ai făcut-o și pentru mine. Îi dorești în regatul Tău ca bărbați și femei restabiliți, sfințiți și iertați, așa cum faci și pentru mine. Vreau să îi iubesc mai mult. Te rog să-mi dai ocazia să împărtășesc dragostea Ta cu ei și fă-mă să văd dacă în biserica pe care o frecventez există frați și surori care suferă în secret de aceste probleme. Vreau să plâng în rugăciune cu ei. Vreau să mă bucur cu ei. Vreau să ne ducem sarcinile împreună. În numele lui Isus mă rog. Amin.”

Adaugă comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.