Anti-Semitismul creștin: O istorie lungă și un remediu pentru a-i pune capăt

Când fiica mea avea în jur de cinci ani, am decis să încep să port un yarmulke (sau kipa) în zilele Sfinte de Sărbătoare. Când m-a văzut pentru prima dată, fiica mea m-a întrebat: „Tati, de ce porți pălăria aceea amuzantă?”

„Este un yarmulke”, i-am explicat. „Este ceva ce poartă bărbații evrei”.

„Dar tati”, a protestat ea, „tu nu ești un evreu”. Ea nu a spus acest lucru argumentând că nu ar trebui să port pălăria din cauză că nu sunt evreu. Ea a spus-o pe un ton plin de teamă. Se temea că poate chiar aș putea fi evreu.

Am rămas șocat. De ce era atât de supărată din cauza acestui lucru? Ce a auzit despre faptul de a fi evreu, încât să găsească acest lucru atât de destestabil? De unde vine această atitudine a ei?

Ascultasem recent o predică a unui pastor foarte cunoscut și respectat. El vorbea despre faptul că Isus i-a mustrat pe conducătorii religioși din vremea lui. Pastorul a mai spus că evreii au denaturat legea lui Dumnezeu și au transformat religia într-o modalitate de a face profit.

Bingo.

Dacă nu am înțelege contextul, am putea interpreta această afirmație și să spunem că evreii sunt oameni răi. De câte ori nu ați auzit afirmațiile următoare: „Evreii s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu în pustie, evreii s-au întors în continuu la păcat în timpul judecătorilor sau iudeii I-au întors spatele lui Dumnezeu în timpul profeților, iudeii L-au răstignit pe Isus, iudeii i-au persecutat pe primii creștini?”

Cu acest tip de retorică care îi pune pe toți iudeii în grupul oamenilor răi, nu este de mirare că unii creștini au căzut în capcana anti-semitismului.

În anul în care am decis să port un yarmulke, lucram la o școală catolică. Un profesor s-a apropiat de mine și mi-a spus: „Unul dintre elevii mei m-a întrebat de ce porți un yarmulke. I-am spus că poate ești evreu. Apoi elevul m-a întrebat dacă evreii au voie să lucreze la această școală și i-am amintit că Isus era evreu. ‘Oh, așa este, nu m-am gândit la asta’, a fost răspunsul elevului.”

O prietenă mi-a spus că ea a crescut crezând că Maria, mama lui Isus era o călugăriță, și că Isus a fost preot. Poți să o învinovățești? În toate tablourile care îl înfățișează pe Isus, câte îi prezintă trăsăturile evreiești? Câți dintre eroii biblici sunt înfățișați ca evrei – David, Isaia, Ieremia, Petru, Pavel, Ioan? Creștinii de-a lungul istoriei, au făcut o treabă eficientă de a-i dezbrăca pe eroii biblici, inclusiv pe Isus, de originile lor evreiești.

Cred că e important să ofer aici o scurtă lecție de istorie.

Pe măsură ce creștinismul s-a răspândit în primul secol, s-a născut o mare dezbatere între evreii care l-au acceptat pe Isus ca pe Mesia și între neamurile (non-evreii) care au făcut la fel. Mulți evrei au considerat Calea (așa numeau ei creștinismul la aceea vreme) ca fiind o sectă evreiască și, prin urmare, cei ce doreau să se alăture Căii, trebuiau să respecte unele legi evreiești precum circumcizia. Acest lucru a dus la convocarea Primului Sinod la Ierusalim în jurul anului 48 d. Hr., despre care citim în cartea Faptel Apostolilor, în capitolul 15. În cele din urmă, s-a decis că neamurile nu trebuie să respecte legile evreiești.

În întregul Nou Testament, întâlnim confruntări continue între creștinii evrei și neamuri. O mare parte din scrisorile lui Pavel au ca scop rezolvarea acestui conflict. În Galateni, capitolul 2, Pavel scrie că l-a mustrat pe Petru, pentru că acesta mânca cu neamurile numai atunci când frații lui iudei nu erau prin preajmă. În scrisoarea sa către Romani, Pavel atinge un subiect delicat, atunci când explică bogăția moștenirii sale evreiești, promovând în același timp harul și credința în Isus ca fiind singurele criterii pentru mântuire.

Pe măsură ce creștinismul a continuat să se răspândească în lumea neamurilor, creștinismul a devenit mai mult „ca neamurile” și tot mai puțin „iudaic”. Din ce în ce mai mulți conducători ai bisericii au începtut să își arate disprețul pentru credința evreiască.

Constituțiile apostolice includ:

Dacă vreun episcop sau vreun alt membru al clerului, postește împreună cu evreii, sau ține sărbătorile cu ei, sau acceptă unul dintre cadourile pe care aceștia le împart la sărbătorile lor, cum ar fi pâine nedospită sau altceva de genul acesta, să fie destituit; dacă este un om laic, să fie exclus… Dacă vreun creștin duce ulei într-un templu păgân sau într-o sinagogă a evreilor sau dacă aprinde lămpile pentru sărbătorile lor, să fie exclus.

Împăratul Constantin a dus retorica anti-evreiască la un alt nivel. În anul 325, el a propus:

În primul rând, este un lucru nevrednic să ținem cea mai sacră sărbătoare, în același mod cum o practică evreii; evreii, care și-au înmuiat mâinile în sânge, și au comis o crimă acerbă. Acești oameni pătați de sânge, sunt așa cum ne putem aștepta: orbi din punct de vedere mintal. Acum, după ce națiunea lor a fost respinsă de către un sistem mai adevărat, pe care noi l-am ținut încă din prima zi a Săptămânii Patimilor și până în prezent, putem să extindem performanța acestei respectări și în perioadele viitoare. Să nu existe nimic în comun între voi și gloata detestabilă a evreilor! Am primit de la Mântuitor o altă cale; o cale deschisă către religia noastră cea mai sfântă, care este atât legală, cât și corectă. Haideți să acceptăm această cale, adevărați și onorabili frați, și să ne depărtăm de aceea complicitate dezgustătoare.

Constantin a căutat să dărâme orice indiciu de iudaism din creștinism, incluzând închinarea creștină în ziua de duminică în locul Sabatului Evreiesc tradițional. Apoi urmează încă 1700 de ani, care includ evenimente groaznice precum inchiziția. Nu este nevoie să o spun – există o lungă istorie a anti-semitismului creștin.

Așadar, cum întreptăm cursul navei? Cum să facem nu numai să evităm anti-semitismul, dar să și promovăm o viziune biblică a iudaismului?

1. În primul rând, trebuie să recunoaștem și să îi învățăm și pe alții, că eroii biblici au fost evrei și că ei au căutat să păstreze esența iudaismului. Moise nu s-a opus poporului evreu. El s-a opus rebeliunii față de Dumnezeu. Judecătorii nu s-au opus Israelului, ci au căutat să-i restabilească independența. Profeții au căutat să îi îndrepte pe oamenii din poporul lui Dumnezeu. Pavel a promovat o biserică unificată, formată din evrei și neamuri, de orice gen, naționalitate și clasă economică. Isus i-a vindecat pe bolnavi, a stat la masă cu proscrișii și a mustrat sanhedrinul evreiesc, deoarece El a venit să restaureze și să împlinească tot ceea ce iudaismul era menit să fie.

Acești eroi biblici nu au fost anti-evrei. Ei reprezentau idealul de bărbați evrei.

2. În al doilea rând, trebuie să fim atenți și să nu generalizăm. Generalizarea culturală îi reduce în mod greșit pe toți oamenii la un stereotip. „Negrii sunt criminali, arabii sunt teroriști sau imigranții sunt membri unor bande” – aceste afirmații nu sunt numai false și insensibile, ci incită, de asemenea, la animozitate și ostilitate. În același mod, susținerea faptului că evreii au fost rebeli, este la fel de periculoasă, daunatoare, insensibilă și promovează anti-semitismul.

În schimb, atunci când scoatem în evidență păcatele celor ce s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu, haideți să fim cât se poate de specifici despre cine este vorba – fariseii, gloata evreiască supărată, conducătorii sinagogilor, cei care s-au opus lui Isus. Dacă suntem specifici, rămânem fideli faptelor, și îi ajutăm oe oameni să înțeleagă că aceste conflicte au avut loc printre oameni de aceeași credință, religie și cultură evreiască.

3. În al treilea rând, trebuie să abordăm credința creștină cu recunoștiința incluziunii. În Isus, al nostru Mesia, găsim împlinirea iudaismului – mântuire pentru toți oamenii – pentru evrei și pentru neamuri. Chemarea, pe care El ne-a făcut-o, îndeplinește numeroasele profeții prin care, într-o bună zi Dumnezeu își va aduna oile din toate națiunile. Pentru credincioșii evrei și pentru neamuri există loc pentru a aprecia contextul iudaismului și harul pe care l-am primit cu toții. Toți facem parte din arborele lui Iese, și acest lucru îl datorăm în întregime lui Isus, care este al nostru Mesia.

Permiteți-mi să închei cu o ultimă povestire. Un prieten evreu mi-a spus odată despre disprețul său pentru organizații precum evreii pentru Isus. „De mii de ani, oamenii au spus poporului meu că ei nu pot fi evrei”, a explicat el. Chiar dacă el a înțeles greșit lucrurile, a venit timpul să punem capăt acestei percepții. Îmbrățișarea creștinismului nu înseamnă deloc a respinge iudaismul. Dimportivă, înseamnă a descoperi întreaga bogăție a tot ceea ce iudaismul a fost menit să fie.

Despre autor: Justin Hibbard este co-fondator și director al misiunii Christianity is Jewish și fost pastor al Bisericii New Hope Chapel din Arnold, MD. El este soț și tată a trei copii, îi place tehnologia, să călătorească și să scrie. 

Sursa: Christianity is Jewish

1 comentariu

  1. Michael 26 mai 2020

Lasă un răspuns la Michael Anulează răspunsul

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.