Rolul Duhului Sfânt

Astăzi la Biserica Baptistă Emanuel Viena, al cărui membru sunt, am avut parte de o dublă bucurie, fiind prima slujbă (de duminică) ținută în clădirea Bisericii după mai bine de două luni de pauză, în care totodată am celebrat și pogorârea Duhului Sfânt.

Ne-am bucurat să ne vedem, să avem părtășie unii cu alții prin cântare și rugăciune, dar ne-am bucurat și în jurul Cuvântului predicat din Ioan 14:15-19 și 26.

Text în care Domnul Isus le descrie ucenicilor săi rolul pe care îl va avea Duhul Sfânt în viața lor, după plecarea Sa la Tatăl ca să le pregătească un loc. Cu atât mai mult noi, Biserica lui Hristos de azi, care nu am trăit în timpul vieții Domnului Isus în trup pe acest pământ, ar trebui să înțelegem, să pricepem care este Rolul Duhului Sfânt în viața noastră descris de Însuși Domnul Isus în acest text.

Sunt patru aspecte pe care Domnul Isus a dorit ca ucenicii să le priceapă cu privire la Duhul Sfânt:

1. Poziția Lui. Versetele 16-17 și 26.

Priceperea Poziției Duhului Sfânt în viața lor cât și în viața noastră este crucială, pentru că suntem într-o continuă părtășie cu El, într-o continuă relație cu El, în cazul în care El locuiește cu adevărat în noi.

Sunt două funcții ale Persoanei Duhului Sfânt pe care Domnul Isus le descrie:

Mângâietorul. Versetul 16.
Prima funcție pe care Domnul Isus le-a descris-o ucenicilor Săi, este Poziția Duhului Sfânt în funcția de Mângâietor. Faptul că El este Mângâietorul. Aceasta este funcția pe care Duhul Sfânt o împlinește.

14:16: “Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt* Mângâietor, care să rămână cu voi în veac”.

Este Mângâietorul care să le rămână alături și care să-i ajute, să-i apere, să mijlocească pentru ei. Aceasta este poziția Duhului Sfânt, să fie mângâietorul tuturor persoanelor în care locuiește.

Marele Învățător. Vs 17, 26.
Funcția Lui nu este doar de mângâietor, ci și de Mare Învățător. El este Marele Învățător.

Ioan 14:26. “Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.”

Cu alte cuvinte, Domnul Isus le spune ucenicilor Săi, că Cel care va veni în locul Său, Duhul Sfânt, va prelua poziția pe care El, Domnul Isus a avut-o. Ucenicii îl considerau pe Domnul Isus învățătorul lor.

Domnul Isus era Învățătorul ucenicilor și a poporului Israel în acea vreme. Și cu toate acestea El le spune că va pleca și va veni Duhul Sfânt care îi va prelua poziția, îi va prelua Rolul și care va duce lucrarea Domnului Isus mai departe.

Aceasta este poziția Duhului Sfânt manifestată în cele două funcții: de Mângâietor și Mare Învățător.

2. Preocuparea Lui. Versetele 16-17, 26.

Desigur că Domnul Isus a descris poziția Duhului Sfânt ucenicilor Săi ca ei să o înțeleagă și să o priceapă. Dar prin aceste versete, El nu a descris doar poziția Lui, ci și Preocuparea Lui. Domnul Isus le explică ucenicilor care este preocuparea Duhului Sfânt în ceea ce îi privește. Iar dacă poziția Lui este de Mângâietor și de Mare învățător, cred că este destul de clar, de limpede, de lucid, faptul că preocuparea Lui merge în cele două direcții deja menționate:

Mângâierea noastră. Versetele 16 și 26.
Prima direcție este mângâierea noastră. Versetele 16 și 26. Duhul Sfânt este preocupat să ne mângâie atunci când trecem prin felurite încercări, prin felurite probleme, prin felurite circumstanțe nefavorabile.

Duhul Sfânt este o persoană care conține și emoții nu doar rațiune.

El este preocupat de emoțiile pe care le avem, pe care le simțim și prin care trecem.

Mângâierea noastră atunci când avem probleme nu ar trebui să vină din alte părți, din alte surse, din alte tărâmuri, decât de la Duhul Sfânt care este preocupat de acest aspect.

Desigur că metodele prin care Duhul Sfânt oferă această mângâiere sunt diferite, dar sunt mereu aceleași. El poate aduce mângâiere prin Sfânta Scriptură atunci când o citim personal și Duhul Sfânt se află în noi.

El poate aduce mângâiere atunci când ascultăm o predicare corectă și curată a Cuvântului.

Romani 15:4 “Şi tot ce a fost* scris mai înainte a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde.”

El poate aduce mângâiere atunci când vorbim cu oameni care au Duhul Sfânt și ei ne încurajează.

1 Tesaloniceni 4:17-18 “Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiaţi-vă dar unii pe alţii cu aceste cuvinte.”

Pentru că Dumnezeul Nostru, este un Dumnezeu al mângâierilor. (2 Corinteni 1:3.)

Iar Duhul lui Dumnezeu este preocupat de mângâierea Bisericii Sale.

Mintea noastră. Vs 26. 
Duhul Sfânt nu este preocupat doar de mângâierea noastră, de emoțiile noastre. El este preocupat și de mintea noastră, de intelectul nostru.

Versetul 26 ne spune că Duhul Sfânt: “ne va învăța toate lucrurile și ne va aduce aminte de tot ce a spus Domnul Isus.”

Preocuparea Duhului Sfânt este să ne hrănească mintea, să ne formeze prin învățătura pe care o dă Scriptura ca noi să avem principii biblice, după care să ne trăim toată viața.

Scriptura este Cuvântul lui Dumnezeu prin care ne hrănim mintea, ne hrănim sufletele, ne hrănim din punct de vedere spiritual. Însă, ca să nu înțeleagă fiecare cum vrea Scriptura, Duhul Sfânt este acela care ne deslușește, ne clarifică, ne face să înțelegem Scriptura.

Ne învață pe toți la fel, adică aceeași învățătură ne-o dă la toți cu privire la un anumit text. Îi adevărat că unora le este dat să cunoască mai mult, iar altora mai puțin. Adică pe unii îi învață Duhul Sfânt mai puțin și pe alții mai mult.

Duhul Sfânt este preocupat ca dumneavoastră să învățați Cuvântul lui Dumnezeu, adevărul lui Dumnezeu într-un mod sănătos, ca să puteți trăi Evanghelia într-un mod sănătos. Pentru că modul în care noi înțelegem Evanghelia, va afecta modul în care trăim Evanghelia. Iar modul în care trăim Evanghelia va afectat atât răsplata noastră de la Dumnezeu, cât și societatea care ne privește și se uită la faptele noastre. De aceea, este bine ca Duhul Sfânt din mine, din alții, din dumneavoastră, să fie cel care ne învață, să fie învățătorul nostru.

Acestea sunt preocupările Duhului Sfânt în viața Bisericii, să mângâie credincioșii atunci când trec prin diferite circumstanțe și să ne învețe corect Cuvântul lui Dumnezeu.

3. Prezența Lui. Versetele 16-18.

Domnul Isus nu le vorbește aici ucenicilor doar despre priceperea poziției și preocupării Duhului Sfânt, ci și de priceperea Prezenței Duhului Sfânt.

Și sunt două asigurări pe care Domnul Isus le menționează când vorbește despre Prezența Duhului Sfânt în viața lor.

Permanența. Versetele 16-17.
Prima asigurare pe care Domnul Isus o face cu privire la Priceperea Prezenței Duhului Sfânt în viața ucenicilor, este permanența.

Faptul că Duhul Sfânt va rămâne permanent în ei, pentru totdeauna. Sau cum specifică textul “în veac.”

Versetul 14:16: “Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt* Mângâietor, care să rămână cu voi în veac”.

Așa cum am spus la început, Domnul Isus le explică ucenicilor faptul că El va pleca dintre ei și va merge la Tatăl, dar în locul Său va veni Duhul Sfânt despre care El spune că acesta nu îi va mai părăsi, că va rămâne cu ei și în ei, în veac. Duhul Sfânt odată primit de către o persoană, rămâne pentru totdeauna în persoana respectivă. El nu va mai pleca din acea persoană niciodată.

Noi putem în adevăr prin acțiunile noastre, prin faptele noastre, prin gândurile noastre, să-l întristăm, să-l stingem, dar El niciodată nu va mai pleca din noi. Asta ne spune Domnul Isus, asta ne spune și apostolul Pavel în diferite pasaje, asta trebuie să pricepem și noi ca și Biserică.

Pericolul este ca, cunoscând faptul că Duhul Sfânt nu mai pleacă din tine, poți să abuzezi și să profiți de acest lucru, împlinind cum dorești poftele firii pământești că oricum ești asigurat, deoarece Duhul Sfânt locuiește în tine. O astfel de gândire este de oriunde altundeva, numai din partea Duhului Sfânt nu. O astfel de gândire arată spre un creștinism și o trăire a vieții de credință, nu din dragoste de Dumnezeu, ci pare a înclina mai mult spre un creștinism și o viață de credință din obligație sau de frica iazului de foc. Adică, sunt unii oameni care trăiesc în sfințenie și veghează asupra vieții lor de credință ca nu cumva să-și piardă mântuirea și să ajungă în iazul de foc. Faptul că veghează și doresc să fie sfinți în fiecare zi, este o dorință minunată, dar motivația este una greșită. Noi trebuie să trăim în sfințenie și veghere datorită faptului că îi iubim pe Dumnezeu, nu din cauza fricii sau a nesiguranței: “dacă mă iubiți veți păzi poruncile mele” versetul 15.

Nu scrie, dacă nu vreți să ajungeți în iazul de foc trebuie să păziți poruncile mele. Viața de creștin autentică are ca motivație dragostea pe care o avem față de Dumnezeu, iubirea pentru El, pentru caracterul Său minunat. De aceea, chiar dacă sunt sigur de mântuirea pe care mi-a dat-o Dumnezeu, de faptul că Domnul Isus m-a asigurat că Duhul Sfânt nu  mai pleacă din mine niciodată, eu continui să trăiesc în sfințenie și în voia Lui, să mă lupt lupta cea bună, să nu dau înapoi, datorită faptului că Îl iubesc pe El. Pe acest aspect cade greutatea motivației pe care o avem să trăim o viață de credință autentică.

Protecția. Versetul 18.
A doua asigurare pe care o face Domnul Isus cu privire la priceperea prezenței Duhului Sfânt, este Protecția.

Versetul 18: “Nu vă voi lăsa orfani, mă voi întoarce la voi.”

Am înțeles faptul că se va întoarce la ei, dar ce vrea să spună Domnul Isus prin faptul că nu îi va lăsa orfani? Că le va trimite Duhul Sfânt cu ei și că ei vor fi protejați de El, nu vor fi orfani până atunci vor ajunge cu El.

Duhul Sfânt este Protectorul nostru, El strigă Ava, adică Tată!

Atunci când un om este mântuit, și beneficiază de Duhul Sfânt, este imaginea aceea a unui Tată care își protejează copii Săi.

Duhul Sfânt ne protejează, ne are în protecție la fel cum un tată își protejează copii.

Această protecție poate fi asimilată cu un păstor/cioban care îngrijește de oile Sale. Imaginea  descrisă în Ioan 10:27-30: “Oile* Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu* vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea. Tatăl* Meu, care** Mi le-a dat, este mai mare decât toţi şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu. Eu şi Tatăl una suntem.”

Prezența lui în viața noastră ne asigură permanența eternă a Duhului și protecția exemplară a aceluiași Duh.

4. Puterea Lui. Versetul 17 și 19.

Duhul Sfânt nu este o putere, El este o persoană, dar nu orice persoană, ci o persoană plină de putere. Desigur că subiectul puterii Duhului Sfânt, este un subiect foarte amplu, foarte bogat, dar mă voi limita la ceea ce spune Domnul Isus despre Puterea Duhului Sfânt și cum se manifestă El în acest text.

Sunt două manifestări ale Puterii Duhului Sfânt prin care Domnul Isus le descrie în acest text.

Separarea de lume. Versetul 17.
Prima manifestare a puterii Duhului Sfânt, este separarea față de lume. Separarea de lume. O separare descrisă în versetul 17 în care Domnul Isus spune: “Duhul Adevărului pe care lumea nu-l poate primi, nu-l poate vedea și nu îl poate cunoaște, dar voi îl cunoașteți.”

Și prin faptul că îl cunoașteți sunteți diferiți față de lumea aceasta, sunteți separați față de lume, pentru că îl cunoașteți și El este în voi.

Asta spune continuarea versetului 17, că El este în voi. Ce putere are Duhul Sfânt a lui Dumnezeu, încât să te facă să trăiești în lume cu alți oameni, creați și făcuți după chipul lui Dumnezeu și cu toate acestea să fiți diferiți față de ei, să fiți separați față de ei.

Sunteți separați pentru că aveți Duhul Sfânt care v-a schimbat mintea, care locuiește în voi și va dăruit o altfel de gândire, un alt caracter, o altă stare, o altă purtare. Iată câtă putere are Duhul Sfânt.

Cât de măiestroasă, cât de splendidă este lucrarea plină de putere a Duhului Sfânt.

Supraviețuirea în lume. Versetul 19.
O altă calitate manifestată de puterea Duhul lui Dumnezeu, este supraviețuirea în lume. Pentru că în versetul 19, Domnul Isus explică faptul că lumea nu îl va mai vede pe El, “dar voi mă veți vedea pentru că Eu trăiesc și voi veți trăi.” Și voi veți supraviețui datorită faptului că Eu trăiesc, spune Domnul Isus. Cu alte cuvinte, Domnul Isus spune că lumea nu-l va mai vedea, pentru că El se duce la Tatăl, dar ucenicii îl vor vedea datorită faptului că El va ajunge acolo și le va trimite Duhul Sfânt.

Și cred că, cu toții ar trebui să înțelegem și să pricepem că supraviețuirea noastră din punct de vedere spiritual, este într-o continuă dependență de Duhul Sfânt. Fără El, suntem morți în greșelile și păcatele noastre, oricât de morali am fi, orice standarde am avea, orice principii de trăire am urma, supraviețuirea din punct de vedere spiritual în această lume, este datorită Duhului Sfânt.

În concluzie

După acest mesaj sper că am să înțeles și să priceput la fel ca ucenicii, Rolul Duhului Sfânt în viața noastră.

Dumnezeu să ne ajute;

Să pricepem poziția Lui de Mângâietor și de Mare Învățător.

Să pricepem Preocuparea Lui de a ne mângâia și de a ne învăța.

Să pricepem Prezența Lui care este permanentă și protectoare.

Să pricepem Puterea Lui care ne separă față de lume și totuși ne face să supraviețuim în această lume.

Acesta este Rolul Duhului Sfânt pe care l-a descris Domnul Isus ucenicilor Săi înainte să moară.

Iar rolul Duhului Sfânt, este perfect valabil și pentru noi astăzi.