Nu, nu suntem stăpâni pe soarta noastră!

Gândirea bizară și arogantă a lui Yuval Noah Harari la începutul erei COVID-19

Până acum două luni eram programați de ideologiile seculare să gândim că suntem stăpâni pe soarta noastră. Dar un mic incident, deliberat ori din accident, petrecut în China comunistă în toamna ori iarna lui 2019, a oprit lumea în loc, dându-ne de înțeles că nu suntem și nici nu vom putea fi vreodată stăpâni pe soarta noastră. Aceasta e probabil una din cele mai importante lecții pe care le vom învăța, speram, din această pandemie.

Primii 15 ani ai noului Mileniu au fost ani ai aroganței în domeniul științei și gândirii seculare. Descoperirile făcute în biologia moleculară, fizica nucleară, informatica și alte domenii ale științei ne-au făcut încrezători ca putem fi stapini pe soarta noastra. L-au transformat pe homo sapiens într-o ființă arogantă care, mai până acum două luni, se credea stăpână pe soarta ei, capabilă să-și croiască viitorul așa cum și-l dorește, să-și prelungească viața și să transforme societatea prin intermediul științei într-una perfectă.

Primii 15 ani ai noului Mileniu au fost inundați de cărți, studii, rapoarte, filosofii seculariste, moduri noi de gândire care aveau aceeași temă în comun: datorită științei, omul s-a „eliberat de Dumnezeu”, fiind capabil să-și decidă singur soarta. O soartă perfectă, fără dificultățile cunoscute de generațiile dinaintea noastră: foamete, boli, epidemii, războaie.

Cartea care reprezintă un fel de apogeu al aroganței (și nebuniei) acestui mod de gândire a zilelor noastre este Homo Deus / Omul Dumnezeu, publicată în 2017 de israelianul Yuval Noah Harari. Dacă cineva a crezut vreodată în știință și capacitatea ei de a ne transforma în „dumnezei” care își aleg și determină singuri soarta, persoana aceea e Harari. Idolatria pe care Harari o răspândește în cartea lui se numește „scientism”, iar idolul căruia el i se închină e știința. Ceea ce ne așteptam de la un ateu.

Pandemiile

Aroganța, dar și ignoranța, lui Harari sunt dovedite mai ales când discută subiectul pandemiilor. Harari e încrezător că, în timp, le vom stăpâni, controla și le vom face inofensive și irelevante pentru „homo deus”.

„Homo deus” îl va înlocui, în timp, pe homo sapiens, Mileniul III, zicând el, fiind faza de dispariție a lui homo sapiens și a înlocuirii lui cu noua versiune umană, „homo deus”. Preocuparea lui Harari cu pandemiile apare încă pe prima pagina a cărții „Famine, plague and war were always at the top of the list / Foametea, plaga și războiul au fost întotdeauna în vârful listei” îngrijorărilor lui homo sapiens.

Încrezător, Harari continuă în paragraful următor: „Yet at the dawn of the third millenium, humanity wakes up to an amazing realisation. Most people rarely think about it, but in the last few decades we have managed to rein in famine, plague and war / Totuși, la începutul mileniului trei, umanitatea se trezește la o realitate nouă. Majoritatea oamenilor nu se gândesc la asta, dar în ultimele câteva decenii am reușit să stăpânim foametea, plaga și războiul”.

Cuvintele acestea dovedesc clar că Harari nu are „darul profeției”, ci că vorbește de la sine și rostește cuvinte de aroganță. Tot mai dese sunt comentariile care spun că anul 2020 va fi cel mai periculos an pentru umanitate din 1945 încoace. COVID, spun specialiștii, va cauza foamete, moarte și tensiune privind securitatea între puterile mondiale. China e mai agresivă politic ca oricând, Coreea de Nord a făcut, în doar aceste 2 luni de pandemie globală, cinci teste de rachete de lungă distanță, fără ca America ori altcineva să poată interveni, și, tot experții ne spun că Africa se va confrunta cu foamete anul acesta. Invazia a milioane de lăcuste în estul Africii este o realitate de câteva luni deja.

Harari îl exclude pe Dumnezeu din mersul lucrurilor și Îl anihilează pe a doua pagină a cărții lui. Spune el: „We don’t need to pray to any god or saint to rescue us from famine, plague, and war / Nu e nevoie să ne rugăm niciunui zeu sau sfânt să ne acape de foamete, plagă ori război”.

Cum le vom stăpâni, întreabă el? Prin tehnologia pe care o avem la dispoziție: „Given the immense new powers that biotechnology and information technology are providing to us / Prin puterile imense date nouă de biotehnologie și tehnologia informatică …” Tehnologia, afirma Harari în 2017, ne va păzi de epidemii. Istoria dovedește lucrul acesta, zice el: „The incidence and impact of epidemics have gone down dramatically in the last few decades … / Incidența și impactul epidemiilor au scăzut în mod dramatic în ultimele decenii …” (Pagina 10) Chiar?

Miliarde de ființe umane știu că afirmația aceasta e puerilă. Pentru că viețile lor au fost afectate mai rău și în mod direct în 2020 decât oricând. Costul financiar și impactul nefast asupra economiei mondiale a epidemiei COVID-19 sunt enorme, gigantice și nici măcar nu pot fi descrise în cuvinte. America deja a alocat aproape 3 trilioane de dolari pentru a combate pandemia, Germania 2 trilioane de euro, iar Uniunea Europeană un trilion. Cifrele acesta sunt chiar greu de priceput și mai greu de explicat.

COVID-19, însă, a pus capăt tuturor nebuniilor de tipul celor promovate de Harari. Ne-a constrâns să ne regăsim umanitatea și să ne gândim la finalitatea vieții, efemeră asemenea unui abur. Respingem credința oarbă în știință și tehnologie. Respingem transformarea științei și tehnologiei într-o idolatrie, în idoli cărora fiecare homo sapiens trebuie să se închine. Respingem transformarea lor într-o nouă religie mondială cărora li se închină cei de tipul lui Harari, în timp ce noi ceilalți suntem marginalizați.

Groapa pe drumul către Eden

Istoria e încercarea omului de a-și regăsi drumul spre Edenul din care a fost alungat și de a intra din nou în el. Coronavirusul, însă, l-a făcut să se rătăcească și l-a dezorientat. COVID-19 e, am putea spune, o groapă în încercarea omului de a-și regăsi drumul către Eden.

Marx a interpretat istoria ca fiind derularea luptei de clasă până la reintrarea omului in Eden, o stare paradisiacă pe care el o numea comunism. Hegel, pe de altă parte, înțelegea istoria ca manifestarea lui Dumnezeu în istorie. Am putea spune, insa, că istoria e încercarea omului de a se reîntoarce în Edenul din care a fost alungat. Omul nu a uitat niciodată Edenul. Mereu a tânjit după el și încă tânjește. În mitologia greacă, Prometeu, omul, încerca să aducă Edenul între muritori furând focul de la zei.

Istoria e liniară, adică se derulează într-o linie mereu ascendentă, având un început, dar și un punct final. Dacă pentru seculariști istoria e îndreptarea omului spre Edenul din care a fost izgonit, pentru creștini istoria e îndreptarea omului spre Edenul care i-a fost promis: Edenul ceresc, Canaanul ceresc, Paradisul ceresc.

Seculariștii ne-au promis vreme de sute de ani că, în timp, ne vom reîntoarce, prin intermediul științei, tehnologiei, medicinii, rațiunii, și, în ultimii ani, prin intermediul inteligenței artificiale, la Edenul pământesc. Ne spun că nu mai avem mult până acolo.

In cartea lui Aaron Bastani, Fully Automated Luxury Communism (2019), autorul afirma că, dacă ne ținem de știință, tehnologie și noile descoperiri în microbiologie, până în 2050 vom ajunge, ca societate, la „comunismul de lux” fondat pe tehnologie și știință.

Asemenea lui Harari, Bastani nu își ascunde nici el aroganța. Dimpotrivă. Partea a III-a a cărții lui e intitulată „Paradise Found / Paradisul regăsit” (Paginile 185 – 243). În aroganța lui, ne spune că noi, oamenii, deja suntem „dumnezei” care pot să-și croiască viitorul după plac. El folosește expresia „editing our destiny”, prin care dă de înțeles că putem să ne alegem soarta și să ne definim viitorul după plac.

Incredibil, la pagina 189 a cărții, Bastandi scrie: „our ambitions must be Promethean because our technology is already making us gods – so we might as well get good at that / ambițiile noastre trebuie să fie asemenea lui Prometeu, deoarece tehnologia deja ne face dumnezei – ca atare e bine să fim cât mai pricepuți la lucrurile astea”. Afirmația aceasta e una dintre cele mai arogante, ireverente, și, direct vorbind, blasfemitoare pentru cei care cred în Divinitate.

Unde e Bastani astăzi? Unde sunt cei care gândesc ca el? Ei, cei care au transformat tehnologia și știința în idoli? COVID-19 e o groapă adâncă pentru Bastani și cei care gândesc ca el, pe drumul lor spre Edenul pământesc ori, mai precis, Edenul de Jos. Categoric nu vor ajunge acolo niciodată. Gropi similare lui COVID-19 vor mai apărea și ele vor naște între oamenii de știință o panică și mai mare ca cea curentă.

Într-un fel, însă, am putea spune că pandemia curentă e un fel de groapă și pe calea noastră, a celor care ne îndreptăm spre Edenul de Sus. Și altele vor mai veni. Dar ne deosebim de seculariști, pentru că „gropile” spre Edenul de Sus ne-au fost revelate dinainte, și, în plus, avem și certitudinea că Acela care ne-a făcut promisiunea Edenului de Sus, ne va ajuta să ajungem cu bine acolo.

Sursa: Alianța Familiilor din România

Adaugă comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.