Dumnezeu este prezent și implicat în suferința noastră!

De când mă știu nu-mi amintesc să fi auzit vreo predică din Iov capitolul trei. Eu însumi nu am predicat niciodată de aici. Nu găsești nici o promisiune în el și nici versete de memorat. Capitolul al treilea al cărții lui Iov este unul dintre cele mai ciudate capitole din Biblie, este punctul cel mai de jos dintre toate punctele critice ale cărții.

Sunt trei lucruri simple și deprimante pe care le face Iov în acest capitol:
1. Mai întâi, Iov își regretă nașterea, blestemând ziua în care s-a născut.
2. Apoi, Iov își dorește să fi murit la naștere și regretă binecuvântarea primită la naștere.
3. În final, Iov își dorește moartea, exprimându-și fără rezerve lipsa de liniște și tulburarea.

În acest loc din Scriptură suntem ajutați să înțelegem că planul minunat al lui Dumnezeu este minunat din perspectiva Lui, nu din perspectiva noastră. Pentru noi minunat înseamnă confortabil, frumos, sănătos, fericit, succes, prosperitate pentru totdeauna. Însă planul lui Dumnezeu nu este așa. Planul Lui minunat are drept scop asemănarea noastră cu Cristos, iar suferința este un mijloc al harului.

E ușor să-l judeci pe Iov sau pe alți creștini, frați și surori din familia lui Dumnezeu, care trec prin noaptea grea a suferinței, iar uneori, ca și Iov sau Charles Spurgeon sau altii, ajung la depresie și atât de zdrobiți încât prin ceea ce spun sau fac ne șochează. Mai bine să învățăm din experiența lui Iov și să fim pregătiți să oferim alinare celor inundați de lacrimi, chiar dacă niciodată nu vom înțelege cât de groaznică le este nenorocirea.

Charles Swindoll punctează trei gânduri practice pentru cei care se regăsesc în experiența lui Iov, luptându-se să găsească o cale de ieșire, dar și pentru cei care doresc cu adevărat să ajute:
1. Zilele celui care suferă sunt prea întunecate, pentru a vedea lumina.
2. Trăirile celui îndurerat sunt prea intense, pentru a mai avea speranță.
3. Văile prin care trece depresivul sunt prea adânci, pentru a găsi alinare.

Știți ce este interesant? Dumnezeu acceptă cuvintele lui Iov, nu-i dă nici o palmă și nici nu-i spune: „Să-ți fie rușine, Iov”. Vestea bună este că Dumnezeu nu doar este lângă noi în suferință, Lui chiar îi pasă și înțelege de ce spunem ceea ce spunem în durere. Dumnezeu poate să accepte orice, așa că spune-I tot ce este în inima ta. Iov nu s-a sfiit.

Nu te sfii:
„Să-I spui mereu lui Isus ale tale greutăţi,
Căci nu găseşti în lume cui să le-arăţi.
Spune-I lui Isus toate! El poate ajuta;
În viaţa ta pribeagă, El pace îţi va da.
Spune-I Lui, tot ce ai şi El te-ascultă azi, chiar azi!
El îţi şterge lacrima ce-ţi curge pe obraz…”

Samy Tuțac
Pastorul Bisericii „Providența” Timișoara

Adaugă comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.