Baptiștii din România - Pionierii - Mihai Ciucă

Cum a contribuit teologia la dezvoltarea vaccinării?

IMPORTANT: Prin traducerea acestui articol nu îndemn pe nimeni într-o direcție sau alta. Lămuririle tehnice le fac specialiștii în domeniu. Creștinii sunt chemați să fie oameni a căror judecată se deprinde, prin întrebuințare, să deosebească binele de rău. Cred că articolul acesta poate fi de folos. Un pic de istorie ne poate ajuta să înțelegem vremurile pe care le trăim și cum trebuie să răspundem la ele!

În 1721, un virus periculos a lovit oraşul Boston. Virusul variolei nu este doar un basm. Cele mai timpurii descrieri provin din China secolului IV. Rata mortalităţii în caz de variolă era de 30% (în comparaţie cu rata mortalităţii de COVID-19 care este de 5%) [la data scrierii articolului 30.04.2020]

Variola era o fiară sălbatică.

Îmblânzirea variolei a început atunci când doi păstori puritani au cercetat să afle dacă Dumnezeu oferă o soluţie în natură pentru virus. Aşadar, înfruntând epidemia, câţiva puritani au început să facă experimente prin vaccinare, experimente ce au stârnit o aprinsă opoziţie la aceea vreme.

Păstorii puritani şi variolizarea

Slujitori puritani ca Cotton Mather (1663-1728) şi Benjamin Colman (1673-1747) erau printre cele mai influente personaje din colonia New England. Mather era fiul şi nepotul unuia dintre părinţii fondatori ai Puritanismului; Colman era un păstor foarte influent, fondator al Bisericii din Boston de pe strada Brattle. În urma pierderii a 10 copii, Mather era disperat, focalizându-şi astfel toată atenţia pe metode de a-şi salva copiii într-un mod care ar surprinde pe cei ce acuză puritanii ca fiind nişte evazionişti legalişti şi religioşi.

Mather a aflat de vaccinare (inoculare) de la un sclav african, Onisim, a cărui popor, Guaramantese (un trib din Ghana), o practica. Relatarea sclavului, ce avea o cicatrice ca dovadă a supraviețuirii, a fost confirmată de alte rapoarte venite din Turcia.

Primul cobai a lui Mather a fost propiul său fiu, Samuel.

Mather a luat o mostră de sânge şi puroi de la o persoană ce avea o formă uşoară de variolă şi i-a dat-o lui Samuel, procedură numită variolizare. Samuel a avut şi el o formă uşoară, dar s-a vindecat imediat. În curând, mulţi doreau ca Mather să-i vaccineze, pe când alţii erau îngroziţi de o asemenea practică, Mather suferind astfel multe atacuri. De exemplu, cineva aruncase o bombă în casa lui Mather împreună cu un bileţel: „Asta te va vacccina pe tine, Cotton Mather.” Bomba nu a explodat.

James Franklin (1697-1735), fratele mai mic al lui Benjamin Franlin, a fondat un ziar a cărui misiune era să denigreze experimentele „morbide” ale lui Mather. Camera Reprezentanţilor din statul Massachusetts a propus o lege care scoatea din legalitate vaccinarea, dar aceasta nu a trecut. Ce părere aveau doctorii despre toate acestea? Surprinzător, au fost de partea mulţimii, a lui James Franklin şi a legiuitorilor.

Scriind altor doctori din Boston, John Williams a publicat un articol cu titlul: „O serie de argumente care dovedesc că vaccinarea variolei nu este parte din Legea Fizicii, nici din Legea Naturală sau Divină, de aceea este o fărădelege.” În acest articol, el spunea: „Vaccinarea este un abuz al legii naturii şi a tiparului lăsat de Dumnezeu pentru noi… deci, vaccinarea nu este sfântă.”

Epidemia de variolă din 1721, în Boston, i-a surprins pe majoritatea doctorilor opunându-se vaccinări, în timp ce majoritatea păstorilor o susţineau. Lui Cotton şi tatălui său, Increase Mather, i s-a alăturat Colman şi asociatul său, William Cooper, în susţinerea publică a vaccinării.

Ştiinţa şi Religia

Ce anume din creştinismul puritan a echipat slujitorii să fie atât de deschişi progresului ştiinţific în ciuda opoziţiei răspândite?

Oamenii aşteaptă astăzi ca salvarea de coronavirus să vină de la ştiinţă. Există un mit vechi, răspândit şi astăzi, care susţine că creştinii s-au opus totdeauna ştiinţei. Oficial, descoperirea vaccinului împotriva variolei este atribuită doctorului englez, Edward Jenner (1749-1823), fără a se menţiona lucrarea de pionerat a păstorilor puritani, ce-au trăit cu două generaţii înainte.

Adevărul este că Puritanismul a deschis calea ştiinţifică în această direcţie tocmai datorită convingerilor teologice. În loc să fie nişte disidenți ce ard totul în jurul lor, nişte oameni cu capul în nori, tirani înguşti la minte, aşa cum mulţi şi-i imaginează, puritanii au fost, după definiţia cuiva, „o mişcare evanghelică ce se manifesta în mijlocul lumii păcătoase ce urmărea transformarea socială deplină în conformitate cu tiparul ideal al Scripturii şi începând cu experienţa personală a regenerării fiinţei umane păcătoase.”

„Se manifesta în mijlocul lumii păcătoase” şi „deplin” sunt cuvintele relevante pentru discuţia noastră.

De exemplu, Colman şi Cooper au publicat un tratat în favoarea experimentelor vaccinale care au deschis o perspectivă intrigantă în gândirea puritană. O critică populară adusă vaccinării era faptul că aceştia „preiau rolul lui Dumnezeu”. Creştinii sectari care dispreţuiesc medicina modernă folosesc şi astăzi acelaşi argument. Cooper, în cuvinte pe care Colman le va folosi peste un an, era de acord că variola „nu poate atinge pe nimeni fără voia lui Dumnezeu.” Cu toate acestea, ştia că ea se răspândeşte „prin cauze secundare.” Fie că ai preluat-o prin infectare sau inoculare este totuşi lucrarea lui Dumnezeu, pentru că şi cauzele secundare depind şi acţionează după voia lui Dumnezeu, prima cauză.

Unii susţineau că Dumnezeu a predeterminat cât de mult vom trăi, iar vaccinul va zădărnici acel plan al lui Dumnezeu. Colman şi Cooper într-o scriere numită „O Scrisoare a unui prieten de la ţară”, erau de acord cu premisa, dar negau concluzia: „El, care a determinat prin sfatul Său cât de mult vom trăi, a determinat şi mijloacele prin care viaţa noastră va continua în toată aceea perioadă.”

Creatorul naturii nu este un „Dumnezeu al lacunelor.” Dumnezeu a creat şi mijloacele (cauză-efect în lumea naturală) ca noi să le descoperim şi să le folosim.

Cele două cărţi ale lui Dumnezeu

Puritanii au crezut că manualul sau cartea naturii este în acord cu cartea revelaţiei, Biblia. Creaţia este cealaltă carte a lui Dumnezeu, pe lângă Scriptură şi merită un studiu intensiv. Increase Mather a explicat astfel: „Faptele naturale ale lui Dumnezeu au o voce în ele însele, la fel ca şi Cuvântul.” El a fost primul care a scris un tratat despre comete. Mather a observat cometele printr-un telescop adus de la Harvard în 1663, de către un tânăr doctor în ştiinţe, membru al Societăţii Regale (organizaţia ştiinţifică fondată de puritani şi care ni l-a dat pe Isaac Newton), pe nume John Winthrop Jr. (1606-1676).

Winthrop era fiul guvernatorului fondator a „Comunităţii Naţiunilor Biblice” din Massachusetts şi a slujit pentru multă vreme în calitate de guvernator în statul Connecticut. El a fost unul din cei mai de seamă oameni de ştiinţă din colonia New England. Societatea Regală l-a numit membru şi a publicat câteva din observaţiile sale asupra animalelor şi faunei.

Cotton Mather a fost membru al Societăţii Regale şi ar trebui considerat, de asemenea, om de ştiinţă tocmai datorită slujirii sale puritane. Pe lângă experimentele sale cu vaccinul împotriva variolei, el a studiat şi micro-organisme prin microscopul său şi cometa Halley prin telescopul de la Harvard. Părerea lui era că observaţiile ştiinţifice sunt „fapte ale dedicării de sine pentru a găsi noi tărâmuri pentru care să-L lauzi pe cel Atotputernic înţelegând ordinea Sa perfectă din toate lucrurile.”

Dedicarea lor faţă de ştiinţă a fost atât de mare încât unul din cei mai mari puritani, Jonathan Edwards, a fost inoculat împotriva variolei în 1758, însă cu efecte tragice. Vaccinul l-a omorât pe Edwards la cinci săptămâni după ce a fost instalat ca preşedinte a Colegiului din New Jersey (astăzi, Universitatea Princeton).

Puritanii niciodată nu au crezut că adevărurile biblice ar trebui îmbrăţişate în ciuda dovezilor raţiunii sau ştiinţei. Revoluţia copernicană a fost repede acceptată în New England. Unitatea tuturor adevărurilor, atât cele descoperite cât şi cele empirice, a fost o convingere puritană fundamentală. Specialistul în puritanism, Perry Miller, observa: „Puritanismul se vedea ca fiind o sinteză a pietății şi a raţiunii.”

Această sinteză este o marte parte a forţei puritane care a modelat modernizarea apărută mai târziu.

Teologia şi ştiinţa sunt prieteni

Datorită progresului ştiinţific, astăzi nu mai suntem robi terorilor incontrolabile pe care cei din vremea lui Cotton Mather le-au înfruntat, chiar dacă gustăm ceva în problema aceasta cu COVID-19.

Teologia, pentru puritani, nu a fost un refugiu în faţa realităţilor acestei lumi, ci un impuls de a studia şi a „săpa” în lumea lui Dumnezeu. Laureatul Nobel, Simon Kuznets, observa că un control tot mai mare asupra mediul înconjurător (în mod special asupra pandemiilor catastrofice) este o caracteristică a modernizării.

Astăzi, noi asociem această mişcare înspre controlul naturii cu ştiinţa, pe care mulţi o asociază cu secularizarea. Totuşi, puritanii, în căutarea lor neobosită de a-L auzi pe Dumnezeu vorbind în creaţie, la fel ca în Cuvânt, au fost pioneri ai acestei mişcări. Ei ne arată cum ştiinţa şi teologia pot fi prieteni, pot deveni chiar mijlocul rânduit de Dumnezeu ca să aducă vindecare deplină trupului şi sufletului.

Autor: John B. Carpenter
Sursa: The Gospel Coalition 

Traducere de Iosua Faur
Pastorul  Bisericii Baptiste „Sfânta Treime” Brăila

Baptiștii din România - Pionierii - Mihai Ciucă

6 Comentarii
  1. Maxim 1 ianuarie 2021 Reply
  2. Ion Burciu 1 ianuarie 2021 Reply
  3. Nebunu 1 ianuarie 2021 Reply
  4. Petre 1 ianuarie 2021 Reply
  5. Marius 2 ianuarie 2021 Reply
  6. Petre 2 ianuarie 2021 Reply

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.