Unii văd conceptul imuabilităţii (permanenţei, fixității) ca un pericol pentru portretul biblic al lui Dumnezeu care pare, într-un anume fel, să se schimbe. Alţii sunt la fel de preocupaţi că o folosire neglijentă a acestui atribut a lui Dumnezeu îl va reduce la un obiect nestatornic, necredincios şi nevrednic al închinării noastre. De aceea este important să articulăm cu atenţie dar şi cu tărie
10 lucruri pe care ar trebui să le ştii despre imuabilitatea divină
1️⃣ A spune că Dumnezeu este imuabil înseamnă a declara că El, caracterul Său, este veşnic consecvent. Imuabilitatea înseamnă că Dumnezeu este cu consecvenţă acelaşi în existenţa Sa morală. El nu va deveni niciodată „mai bun” decât a fost din veşnicie. El nu va deveni niciodată „mai rău.”
2️⃣ Afirmarea caracterului neschimbător, totuşi, nu neagă o anumită schimbare şi dezvoltare în relaţiile dintre Dumnezeu şi creaturile Sale. Noi, care odinioară eram duşmanii Săi, suntem acum, prin harul lui Cristos, împăcaţi cu El (Rom. 5:6-11). Imuabilitatea divină nu trebuie interpretată în aşa fel încât realitatea conform căreia „Cuvântul S-a făcut trup” să fie ameninţată (Ioan 1:14). Trebuie să recunoaştem că Cel ce a fost în fiinţa Sa veşnică adevărat Dumnezeu, în istoria spaţio-temporală a devenit om adevărat. Totuşi, Cuvântul ce S-a făcut trup nu a încetat să fie Cuvânt. A doua persoană din Trinitate a luat asupra Lui sau şi-a asumat natura umană, fără însă vreo alterare sau reducere a naturii divine. El este acum ceea ce a fost dintotdeauna: Dumnezeu adevărat. El este acum ceea ce nu a fost: om adevărat. El este acum şi întotdeauna va fi: Dumnezeu-om.
3️⃣ A spune că Dumnezeu este imuabil nu înseamnă că El este imobil sau static, pentru că, deşi orice schimbare presupune activitate, nu orice activitate presupune schimbare. Pur şi simplu afirmăm că Dumnezeu întotdeauna este şi acţionează în armonie perfectă cu revelaţia Sa de Sine şi voia Sa, aflată în Scripturi.
De exemplu, Scriptura ne spune că Dumnezeu este bun, drept şi iubitor. Imuabilitatea sau consecvenţa pur şi simplu afirmă că în acele situaţii în care este necesară manifestarea bunătăţii, a dreptăţii, a dragostei sau orice alt răspuns potrivit din partea Divinităţii, exact asta va fi Dumnezeu (sau va face). Sau, într-o formă negativă, dacă Dumnezeu trebuie să fie bun, drept sau iubitor, aşa cum circumstanţele o cer sau cum promisiunile Sale solicită, El nu va fi niciodată rău, nedrept sau plin de ură. Imuabilitatea înseamnă că Dumnezeul pe care Scriptura îl prezintă ca fiind omniprezent, omniscient şi omnipotent nu a fost, nu este şi nu va fi în nicio circumstanţă imaginabilă localizat, ignorant sau impotent. Ceea ce El este, întotdeaua este.
4️⃣ Dumnezeu este imuabil în ceea ce priveşte esenţa fiinţei Sale. Imuabilitatea este proprietatea ce ţine de natura divină în sensul în care Dumnezeu nu poate dobândi noi atribute, pe care nu le-a avut înainte, nici nu le poate pierde pe cele prezente. Într-o formă brută, spunem că Dumnezeu nu poate creşte. Nu există o creştere sau o descreştere în Fiinţa Divină. El nu evoluează sau regresează. Atributele Sale, considerate în mod individual, nu pot fi mai mult sau mai puţin măreţe decât ceea ce sunt şi au fost dintotdeauna. Dumnezeu niciodată nu va fi mai înţelept, mai iubitor, mai puternic, mai sfânt decât a fost şi trebuie să fie (Exod 3:14, Maleahi 3:6, Evrei 13:8, Iacov 1:17).
5️⃣ Viaţa lui Dumnezeu este imuabilă, adică El este din veşnicie. Dumnezeu niciodată nu a început să fie şi nici nu va înceta vreodată să fie. Viaţa Lui pur şi simplu este. El nu a început să existe (pentru că a începe să exişti implică o schimbare din nimic în ceva), nici nu va înceta să existe (pentru că a înceta să exişti este o schimbare din ceva în nimic). Dumnezeu nu este tânăr sau bătrân. El pur şi simpu este (Exod 3:14, Psalmul 90:2, 93:2, 102:25-27).
6️⃣ Dumnezeu este imuabil în ceea ce priveşte planul istoriei răscumpărării. Există doar două motive pentru care Dumnezeu ar putea fi forţat sau ar trebui să-şi altereze scopurile: a)- dacă i-ar fi lipsit previziunea sau cunoaşterea necesară de a anticipa vreun neprevăzut, vreun accident (caz în care El nu ar mai fi omniscient); sau b)- să presupunem că El are previziunea şi cunoaşterea necesară, dar îi lipseşte puterea sau abilitatea de a realiza ceea ce a planificat (caz în care El nu ar mai fi omnipotent).
Dar, de vreme ce Dumnezeu este infinit în înţelepciunea şi cunoaşterea Sa, nu poate exista o eroare sau vreo neglijenţă în conceperea scopurilor Sale. De asemenea, de vreme ce este infinit în putere (omnipotent), nu poate exista vreun eşec sau vreo frustrare în realizarea scopurilor Lui.
Multiplele şi diversele schimbări în relaţia pe care Dumnezeu o susţine cu fiinţele create, cât şi anumite evenimente din istoria răscumpărării, nu trebuie văzute ca indicatori ai schimbării în fiinţa sau scopurile lui Dumnezeu. Ele sunt, mai degrabă, executarea în timp a scopurilor existente veşnic în mintea lui Dumnezeu.
De exemplu, abolirea Legământului Mozaic nu a fost o schimbare în voia lui Dumnezeu; a fost, de fapt, împlinirea voii Sale, o voie veşnică ce a decretat schimbare (schimbarea de la Legământul Mozaic la Noul Legământ). Venirea lui Hristos şi lucrarea Sa nu au fost un plan B pentru a remedia defectele neprevăzute din schema Vechiului Testament. Ele nu au fost decât realizarea (istorică şi concretă) a ceea ce Dumnezeu a decretat din eternitate. Vezi Psalmul 33:10-11, 110:4, Isaia 14:24, 46:9-11, 48:8-11, Proverbe 19:21, Iov 23:13, 42:2, Evrei 6:17.
7️⃣ Două pasaje, în mod special, ar trebui ţinute minte atunci când vorbim despre imuabilitatea lui Dumnezeu:
„Dumnezeu nu este un om, ca să mintă, nici un fiu al omului, ca să-I pară rău. Ce a spus, oare nu va face? Ce a făgăduit, oare nu va împlini?” (Numeri 23:19).
„Samuel i-a zis: ‚Domnul rupe astăzi domnia lui Israel de asupra ta şi o dă altuia mai bun decât tine. Cel ce este tăria lui Israel nu minte şi nu Se căieşte, căci nu este un om ca să-I pară rău.’” (1 Samuel 15:28-29).
8️⃣ O înţelegere corectă şi biblică a imuabilităţii divine trebuie să recunoască diferenţa dintre decretele divine necondiţionate şi anunţurile condiţionale divine (sau avertismentele). Prima se va întâmpla indiferent de alţi factori. Ultima se poate întâmpla, în funcţie de răspunsul persoanei sau a persoanelor la care ele se aplică. Exemplele decretelor necondiţionate le găsim în Numeri 23:19, 1 Samuel 15:29, Psalmul 110:4, Ieremia 4:28, Ezechiel 24:14, Zaharia 8:14. Exemple de anunţuri condiţionate sau avertismente se găsesc în Exod 32:12,14, Amos 7:3,6, Ieremia 15:6, 18:8,10; 26:3,13,19; Ioel 2:13-14, Iona 3:9-10, 4:2.
9️⃣ Un principiu al fiinţei imuabile a lui Dumnezeu (descoperit de El în Scriptură) este că El pedepseşte pe cei păcătoşi şi răzvrătiţi, dar binecuvântează şi iartă pe cel ce este drept şi se pocăieşte. Dacă Dumnezeu ni s-ar face de cunoscut în felul acesta (cum de altfel a şi făcut-o), dar ar pedepsi pe cel ce se pocăieşte şi ar binecuvânta pe nelegiuit, aceasta ar constitui o schimbare reală şi ar distruge astfel imuabilitatea. Intenţia lui Dumnezeu de a pedepsi pe niniveni din cauza comportamentului lor păcătos şi rău se bazează pe prezumţia că aceştia sunt şi vor rămâne răi. Totuşi, dacă şi când se vor pocăi (aşa cum au făcut-o), a-i pedepsi acum ar însemna o schimbare, chiar o inversare, în voia şi cuvântul lui Dumnezeu, pentru că El acum, spre deosebire de trecut, pedepseşte în loc să binecuvânteze pe cel ce se pocăieşte. Vezi, în mod special, Ieremia 18:5-12.
? Toate acestea, într-un mod simplu, ne arată că Dumnezeu este demn de încredere! Încrederea noastră în El este o puternică încredinţare, pentru că noi ştim că El niciodată nu se va schimba şi nu poate să se schimbe. Scopurile Lui sunt nealterabile, promisiunile Lui nu eşuează. Tocmai pentru că Dumnezeul ce ne-a promis viaţă veşnică este imuabil, noi putem să ne odihnim liniştiţi, ştiind că nimic (nici necazul, strâmtorarea, prigoana, foametea, lipsa de îmbrăcăminte, primejdia sau sabia) nu ne va despărţi de dragostea lui Hristos. Pentru că Domnul Isus este acelaşi ieri, azi şi în veci, nici îngerii, nici demonii, nici prezentul, nici viitorul, nici puterile, nici înălţimea, nici adâncimea, nici vreo altă făptură nu vor putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Hristos Isus, Domnul nostru (Romani 8:35-39)!
Iosua Faur
Pastorul Bisericii „Sfânta Treime” Brăila