Ioan Ciobotă: Dragostea care topește necredința

„Apoi i-a zis lui Toma: ‘Adu-ţi degetul încoace, şi uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna, şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios’. Drept răspuns, Toma I-a zis: ‘Domnul meu şi Dumnezeul meu!’ ” (Ioan 20:27, 28)

Toma, ucenicul necredincios devenit credincios, are câteva interacțiuni interesante cu Domnul Isus Cristos.

Mai întâi, atunci când Domnul află că Lazăr a murit, le spune ucenicilor: „Haidem să mergem la el”. Toma – nu știu dacă spune în zeflemea sau serios – spune: „Haide să mergem şi noi să murim cu El!”.

Adică Toma încearcă să înțeleagă lucrurile lui Dumnezeu cu instrumentele de pe acest pământ.

Apoi, Îi spune Domnului: „Nu ştim unde Te duci; cum putem să ştim calea într-acolo?”. Deci el gândea foarte pământește lucrurile acestea. Domnul Isus îi răspunde:

„Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.”

Și la final, când Domnul se arată ucenicilor după înviere, iar Toma nu era cu ei, când aceștia îi spun și lui Toma că a înviat și că L-au vazut pe Domnul înviat, Toma nu crede. Cu toate că l-a văzut pe Lazăr înviat, cu toate că a umblat cu Domnul, cu toate că Domnul a încercat să-i explice că lucrurile lui Dumnezeu se înțeleg altfel, și anume prin credință, nu cu instrumentele acestui pământ, totuși Toma nu crede.

Dar în momentul când Domnul se arată din nou ucenicilor, după 8 zile, și era și Toma acolo, Domnul Isus începe cu „Pace vouă”. Apoi îi spune lui Toma să încerce cu instrumentele de pe acest pământ să înțeleagă lucrurile care țin de Dumnezeu, care țin de credință. Însa Toma nu mai are nevoie, ci spune: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”.

Atunci când Îl întâlnește pe Cristos Cel înviat, dragostea nu are nevoie de demonstrații, ci spune doar atât: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”.

L-ai întâlnit tu pe Cristos Cel înviat? Ce-ai spus în momentul când ai înțeles că viața aceasta nu este formată din lucruri materiale, ci din credință?

„Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.” (Evrei 11:1)

Ce Îi spui tu Domnului?

Te-ai întâlnit cu Isus Cristos în mod personal? Peste toate îngrijorările și peste toate frământările tale, ți-a spus El ție personal: „Pace ție”?

Și apoi nu poți să spui altceva decât: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”.

Autor: Ioan Ciobotă

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.