Vlad Schlezak: Domnul Goe e pe moarte – partea a II-a

„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, și când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” ‭‭Proverbele‬ ‭22:6‬ ‭

Am discutat despre modificările creierului copiilor care se joacă jocuri violente, despre scăderea sensibilității lor față de violența din viața reală, totuși spuneam că D-l Goe n-a murit… el stând cu orele „cuminte dependent” cu ochii injectați de ecranul strâns ținut în mânuțe. D-l Goe revine la a face prostii printr-un alt mecanism față de cel descris de Caragiale. În opinia mea, D-l Goe începe să facă prostii, din cauza sevrajului tehnologiei. I se ia ecranul din mână și atunci începe drama, protestele și prostiile.

Când copiii folosesc prea mult tehnologia, atunci stimularea constantă a creierului lor conduce la creșterea cortizolului (hormonul stresului). Asta îl face să fie agitat și neodihnit. Cortizolul blochează calmul pentru a ne face anxioși și a ne pregăti să facem față unei situații de urgență (1). Sare un câine să ne muște, atunci inima ne pompează mai mult sânge și putem respira mai tare, având mai mult sânge pompat în mușchi ca să fugim mai bine, de exemplu. Stresul constant conduce la cortizol omniprezent și, în Enciclopedie, am scris despre boli ce apar din cauza asta (de la probelme de inimă până la probleme de anxietate severă) (2).

Când copilul stă cu orele și se joacă, „socializează online”, navighează pe net, etc. este efectiv inundat de cortizol (3). Va fi stresat și anxios și… culmea, tot mai dependent de tehnologie, datorită centrului plăcerii de care am discutat anterior.

De ce d-l Goe și nu d-șoara Goe? Am scris în special pentru băieți, deși fetele pot avea profilul lor de probleme, dar băieții, comparativ cu fetele, au o probabilitate de 6 ori mai mare de-a avea dizabilități de învățare, de 3 ori mai mare de-a fi consumatori de droguri, au risc mai mare de-a suferi de schizofrenie, autism, enurezis, alcoolism, comportament antisocial și criminal și au o rată de deces în accidente de circulație cu 50% mai mare.(4) Sub vârsta de 15 ani, băieții au șanse de 2 ori mai mari de-a fi internați la psihiatrie și de 5 ori mai mari de-a se sinucide(5). Mai mult de 80% din sinucideri sunt ale bărbaților sub 35 de ani (6). 90% din cei de la dezalcolizare sunt băieți și 95% din minorii ajunși în fața instațelor de judecată sunt băieți (7).

Când eram rezident, am învățat că 90% din copiii alcoolicilor au riscul să ajungă ei înșiși alcoolici, dar nu pur, pe bază genetică, ci mai mult pe bază de factori de mediu (adică ce au văzut și învățat, etc).

NU vorbesc despre predestinare, ci despre riscuri. Sunt oameni care au trecut traume mari și au avut o viață grea, dar cu ajutorul lui Dumnezeu nu au ajuns un produs al circumstațelor nefavorabile, ci au ajuns oameni noi în Hristos și oameni care au avut o meserie, au fost demni de încredere și au avut familii. Oameni sănătoși.

Câteva lucruri pe care le putem face pentru a scădea stresul copilului indus de ecrane:
1- Pauze. Ele nu sunt relaxare în fața ecranelor,
2- Restricționarea- spunem NU folosirii  electronicelor ca impunere de limite. Altfel, 10 minute de TV înseamnă 4 ceasuri de telenovele și filme. A trece nivelul la jocul video înseamnă alte 3 ore de jucat, etc.
3- Activități fizice – reglează sinteza de adrenalină, reduce cortizolul și chiar pot dormi mai bine. Mergem în parc cu copilul, ne jucăm cu mingea cu el, etc.
4- Somnul – ore fixe de somn, fără ecrane în dormitor, întuneric în cameră și o igienă a somnului corespunzătoare. Noi, în schimb, trebuie să practicăm ce zicem. Mai mult, să ne trezim cu 1 oră înainte de a se trezi copilul și să facem 2 lucruri – a) citim Biblia și ne rugăm, încredințându-ne pe noi și familia noastră în mâna Suverană a lui Dumnezeu și – b) îi pregătim un breakfast bun copilului – nu prostii pline de zahăr și conservanți.
5- Îl ajutăm cu școala. Filtrăm și încurajăm. Sprijinim și formăm. Nu uităm să-l învățăm despre Dumnezeu. În funcție de vârstă, de exemplu, desenăm cu el arca lui Noe, citim ce spune Dumnezeu despre ea sau facem o bărcuță din hârtie și copilul desenează animalele pe ea. Dacă e mai mare, poate chiar puteți construi din carton o arcă 3D și să discute pe tema respectivă. Sunt multe activități stimulative și recreative formatoare de bine.
6- Reparăm păpușa, bicicleta sau altceva împreună cu el/ea. Facem proiecte cu copilul. Timpul acesta va transmite afecțiune și grijă.
7- Implicare în activități benefice – atât acasă cât și la biserică. Ne gândim la activități de recreație și educaționale care îl ajută în dezvoltare și ca să devină un om bun, activități pe care să le facem împreună cu copilul. Dacă nu e obișnuit de copil cu valorile creștine și nu știe de Dumnezeu, atunci putem fi siguri că ”valorile seculare” îi vor fi implementate cu mai mult succes decât o fac părinții. Dacă nu aude, nu știe și nu vede ce înseamnă creștinismul părinților încă de mic, atunci, probabil, doar după vârsta de 35 de ani va mai putea eventual reveni la valorile părinților… Dumnezeu se poate îndura când dorește El, dar părinții au responsabilități.

Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Dr. Vlad Schlezak

Referințe:
(1) – Dr. Chapman apud Dr A. Hart
(2) – Dr Schlezak apud Dr N Nedley
(3) – Dr. Chapman, A.Pellicane
(4) – Dr. Dobson apud M. Gurian
(5) – Dr. Dobson apud A.M.Holmes
(6) – Dr. Dobson apud Phillips
(7) – Dr. Dobson apud Hunker

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.