Nu ar trebui să idolatrizăm natura, până la urmă
Un citat atribuit lui G. K. Chesterton, marele gânditor englez, descrie epoca modernă într-o singură idee:
„când oamenii nu mai cred în Dumnezeu, nu ajung să nu mai creadă în nimic, ci cred orice.”
Unul dintre acești înlocuitori ai lui Dumnezeu a fost natura.
Într-adevăr, dintre toți dumnezeii falși, natura este cel mai ușor de venerat. Fiecare religie înainte de creștinism a avut zei ai naturii: soarele, luna, marea, zei ai fertilității, zei ai ploii și așa mai departe.
Cu cât societatea occidentală se îndepărtează mai tare de religia biblică, creștină, cu atât mai mult este venerată natura. Tuturor, indiferent de orientarea politică, ne pasă de mediul înconjurător. Însă a-ți păsa de natură nu este același lucru cu preocuparea obsesivă observată în zilele noastre. Această preocupare a devenit o religie seculară, iar adepții ei, cei care privesc Pamantul ca fiind o zeitate (Gaia, numele zeiței pământului din mitologia greacă), venerează natura.
Omul care a avut un rol mult mai important ca oricare altul în instaurarea acestei religii a naturii a fost James Lovelock, care a conceput „Gaia hypothesis” (n.t. – Ipoteza Gaia) în anii 1970. Aproape 50 de ani mai târziu, in 2014, Lovelock a declarat pentru The Guardian că „Știința naturii a devenit o religie.”
Jurnalist al publicației New York Times, Ross Douthat descrie filmul de succes al lui James Cameron din 2009, Avatar, ca fiind „lunga apologie a regizorului pentru panteism, o credință care pune pe picior de egalitate pe Dumnezeu și natura și cheamă umanitatea la comuniune religioasă cu lumea naturală.” Egalitatea dintre Dumnezeu și natură a fost o cauză importantă în popularitatea filmului.
Douthat, unul dintre jurnaliștii religioși practicanți de la New York Times, a adăugat că „între timp, amenințarea încălzirii globale a oferit cultului naturii calitățile de care are nevoie orice religie de succes: un spirit revoluționar, un set inflexibil de legi de tipul «nu ai voie» și o apocalipsă fierbinte.”
Când îi întrebi pe atei, cum fac eu de câteva decenii, în ce cred, cel mai întâlnit răspuns este: „în știință”. Nu există nimic mai presus decât știința pentru un ateu, pentru că lumea materială este tot ceea ce există. Așa că venerarea Pământului, a mediului înconjurător sau a naturii este aproape inevitabilă în lumea seculară.
Cea mai revoluționară idee
Biblia ne prezintă o perspectivă cu totul diferită. După cum explic pe larg într-un comentariu biblic în cartea „The Rational Bible”, fraza „la început Dumnezeu a făcut cerurile și pământul” reprezintă cea mai radicală idee din istorie. Susținea, pentru prima dată, că Dumnezeu ar fi creat natura și nu este o parte din natură. Acesta este unul dintre motivele pentru care cred că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu. Nicio ființă umană, acum 3000 de ani, în epoca Bronzului târziu, nu ar fi putut născoci o idee atât de diametral opusă felului în care mintea umană funcționează – să privească zeii ca fiind o parte din natură.
Din punctul de vedere al lumii seculare și veneratoare a zeiței Gaia, cartea Genezei devine și mai îngrijorătoare, când, 27 de versete mai târziu, Dumnezeu le spune oamenilor „creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul și supuneți-l.”
Această afirmație îi deranjează pe adepții cultului naturii. Ei se opun ideii de a avea mai mult de un copil, ba chiar susțin că este benefic a nu avea copii deloc, pentru a reduce impactul uman asupra Mamei Natură. Însă a doua parte a afirmației, cea cu supunerea pământului, îi supără de-a dreptul.
Natura nu este prietena noastră
Coronavirusul le va deschide, probabil, ochii celor tineri, învățați de profesori și părinți ecologiști, spre a vedea stupiditatea venerării naturii în loc de a o supune. Natura, se pare, nu este prietenul nostru, cu atât mai puțin un dumnezeu. Dacă ar fi ca natura să-și urmeze cursul nestingherită, am fi morți cu toții. Animalele ne-ar mânca, temperaturile extreme ne-ar omorî, bolile ne-ar decima. Dacă nu supunem natura, ne va supune ea pe noi.
Natura este frumoasă și impresionantă. Dar este și brutală și nemiloasă; „Natura, roșie în dinți și gheare”, după cum o descrie perfect Alfred Tennyson. Natura nu urmează nicio lege morală și nu arată niciun semn de compasiune. Regula de bază a oricărei forme de viață este “supraviețuirea celui mai puternic”, în timp ce legea de bază a creștinismului și iudaismului este opusul: supraviețuirea celui mai slab cu ajutorul celui mai puternic. Natura și-ar dori ca cel mai slab să fie mâncat de către cel mai puternic. Spitalele sunt o entitate contrară legii naturale. Doar ființele umane construiesc spitale. Facem acest lucru supunând natura, iar nu venerând-o.
Dacă virusul COVID-19 va distruge această idolatrizare a naturii și va conduce cât mai mulți oameni, în special tineri, către un nou respect față de valorile iudeo-creștine, s-ar putea să fie partea bună a acestei catastrofe.
Dennis Prager pentru The Stream
Sursa: Edictum Dei
