Ernie Gawilan este un luptător.
Campion la înot la vârstă de 30 de ani, acesta a devenit cunoscut după ce a concurat la Jocurile Paralimpice din 2016 și a devenit primul medaliat cu aur filipinez la Jocurile Asiatice Paralimpice din 2018. Acum, el este la Tokyo pentru Jocurile Paralimpice din 2021, unde va concura și va purta steagul țării sale în ceremonia de închidere. Prima victorie a lui Ernie a fost în 1991, când a supraviețuit unei tentative de avort care l-a lăsat fără picioare și cu brațul stâng afectat.
„Trebuie să fi fost un bun înotător bun chiar din pântecele mamei mele, deoarece am supraviețuit avortului.”, a glumit Ernie într-un interviu în anul 2014 la canalul de sport din Filipine SPIN.ph.
Mama lui Ernie a solicitat avortul în încercarea de a-și ascunde sarcina. Copilaşul a supraviețuit – deși necazurile sale erau abia la început. Potrivit SPIN.ph, tatăl său l-a abandonat și, pe când avea doar 5 luni, mama sa a murit de holeră.
Bunicii lui Ernie l-au primit în casa lor. Copilăria nu a fost ușoară și a fost nevoit să îndure șicane și ironii pentru înfăţişarea sa. Viața i s-a schimbat atunci când un om de afaceri l-a observat – și l-a convins pe bunicul său să-l trimită la un centru pentru tineri cu dizabilități din orașul Davao pe când avea 9 ani.
Acolo Ernie a găsit o nouă familie: surorile Maryknoll ale Sf. Dominic la Centrul de Instruire a Maicii Domnului cea Victorioasă. În 2000, Ernie s-a mutat pe insula Samal pentru a le ajuta pe călugărițe cu treburile în gospodărie.
Acolo el a descoperit dragostea pentru apă.
„Când sunt în apă, dizabilitatea mea fizică nu mai este vizibilă”, a explicat Ernie pentru SPIN.ph. „Arăt ca o persoană normală”.
Din nou, a fost observat de cineva. Un antrenor de înot, Jude Corpuz, a văzut dorința lui Ernie de a înota și l-a invitat să se alăture echipei sale de înot pentru persoanele cu dizabilități.
În 2008, Ernie a participat la prima sa competiție de înot la Festivalul Olimpic Filipin din 2008. Dar a fost aproape dat afară după ce și-a uitat slipul de înot. El i-a implorat pe oficiali să-l lase să concureze în pantalonii cu care era îmbrăcat, care erau mai grei – fapt care l-a plasat în dezavantaj. Cu toate acestea, a terminat competiţia pe locul doi și a captat atenția câștigătorului, Arnel Aba, care l-a dus pe Ernie la Manila pentru a se alătura echipei naționale.
Acolo cariera lui Ernie a prins viteza și el a ajuns să concureze la nivel mondial, inclusiv în Indonezia, Malaezia, Singapore, Myanmar, India, Japonia, Noua Zeelandă și Italia, a raportat SPIN.ph. S-a întors acasă cu mai mult de o duzină de medalii internaționale.
Într-un film de cinci minute lansat în 2017, intitulat „Gawilan”, Ernie și-a dezvăluit pasiunea pentru înot și încrederea în dragostea și sprijinul familiei sale și al antrenorilor pentru a fi cel mai bun – și pentru a depăși pe cei care l-au ridiculizat.
„Obișnuiam să mă ascund. Îmi era rușine de mine şi de faptul că m-am născut așa”, a spus el. Dar, a adăugat el, din cauza înotului, „am simțit că am scăpat dintr-o cochilie”.
„Există un scop pentru noi în această lume”, a subliniat el. „Trebuie să fim luptători în viață.”
Deși nu a menționat verbal rolul lui Dumnezeu în viața sa, camera l-a surprins rugându-se folosind un rozariu. El este, de asemenea, deschis cu privire la credința sa atât în interviuri cât și pe reţelele sociale.
În timp ce se antrena pentru Olimpiada pentru paralimpici în 2016, el l-a creditat pe Dumnezeu pentru recuperarea sa după ce s-a îmbolnăvit.
„Luna trecută m-am îmbolnăvit dar am putut să mă revin din cauza credinței mele în Dumnezeu. Fără El nu pot să reușesc, am încredere în tot ce este în El ”, a spus el pentru SPIN.ph.
Pe Facebook, el a distribuit versete biblice și scrie mesaje precum „Dumnezeu este cheia”. Într-o postare pe Instagram din 2019 el i-a mulțumit lui Rosa Charlize Bustos, o colegă de echipă, pentru că a scris o piesă despre credința lui. În această piesă ea și-a împărtășit admirația pentru Ernie.
„Nu îmi păsa de Dumnezeu înainte”, a spus Ernie. „L-am învinovățit pentru ceea ce sunt, de modul în care El m-a creat și de soarta mea de a trăi fără dragoste și singur”.
Aceasta s-a schimbat, a spus el, când l-a întâlnit pe Dumnezeu prin înot.
Într-adevăr, Dumnezeu nu l-a abandonat pe Ernie. În schimb i-a dat o viața pe care acesta nu și-a imaginat-o niciodată.
Sursa: Life News
